Educația incluzivă reprezintă un pilon fundamental al sistemelor moderne de învățământ, vizând asigurarea accesului egal și echitabil la educație pentru toți copiii, inclusiv pentru cei cu Cerințe Educaționale Speciale (CES). În acest context, manualele școlare, ca resurse didactice centrale, joacă un rol crucial. Prezentul studiu își propune să analizeze, pe baza manualelor digitale disponibile pe platforma manuale.edu.ro, măsura în care textele suport din manualele de limba și literatura română pentru ciclul gimnazial (clasele V-VIII) sunt adecvate nevoilor elevilor cu CES și care este potențialul lor de adaptare.

Metodologie

Studiul s-a bazat pe o analiză calitativă a unui eșantion reprezentativ de manuale digitale de limba și literatura română pentru clasele V-VIII, aprobate de Ministerul Educației și disponibile pe platforma manuale.edu.ro. Au fost examinate diverse texte suport (literare și nonliterare) din manuale aparținând unor edituri diferite, pentru a surprinde o varietate de abordări.

Criteriile de analiză au vizat aspecte relevante pentru elevii cu CES, luând în considerare diverse tipuri de dificultăți (de învățare – dislexie, disgrafie; de atenție – ADHD; din spectrul autist – TSA; dizabilități intelectuale ușoare; dificultăți de procesare a limbajului):

1. Complexitatea lingvistică: lungimea frazelor, structura sintactică, vocabularul, (frecvența cuvintelor abstracte, arhaismelor, regionalismelor, neologismelor neuzuale, limbajului figurat).
2. Structura și formatarea textului: lungimea textului integral, împărțirea în paragrafe, utilizarea elementelor vizuale (imagini, scheme, hărți conceptuale), lizibilitatea fontului, spațierea, contrastul.
3. Conținutul și tematica: gradul de abstractizare a temelor, relevanța pentru experiența de viață a elevilor, complexitatea intrigii (în textele narative), claritatea argumentației (în textele nonliterare).
4. Elemente de suport integrate: prezența glosarelor, a întrebărilor de ghidare pe parcursul textului, a rezumatelor, a sarcinilor de lucru gradate ca dificultate.

Analiza generală a adecvării textelor suport în format digital

Analiza manualelor digitale a relevat o serie de provocări în ceea ce privește adecvarea textelor suport pentru elevii cu CES:

1. Complexitate lingvistică ridicată: Multe texte literare selectate, în special cele din patrimoniul clasic, utilizează un limbaj bogat în arhaisme, regionalisme și figuri de stil complexe. Frazele sunt adesea lungi, cu structuri sintactice elaborate (multiple subordonate), ceea ce poate reprezenta o barieră majoră pentru elevii cu dificultăți de citire, decodare sau procesare a limbajului. Vocabularul abstract este frecvent, îngreunând înțelegerea sensului global.

2. Formatare și lizibilitate: Deși formatul digital oferă potențialul de mărire a textului, blocurile de text sunt adesea dense, fără suficiente spații albe sau elemente vizuale care să fragmenteze informația și să ghideze ochiul. Fonturile standard și contrastul nu sunt întotdeauna optime pentru elevii cu deficiențe de vedere. Ilustrațiile, deși prezente, nu au întotdeauna un rol direct în facilitarea înțelegerii textului suport.

3. Conținut abstract și distanțat: Unele teme abordate în texte (concepte filosofice, contexte istorice complexe, trăiri interioare subtile) pot fi dificil de înțeles și de relaționat cu experiența proprie de către elevii cu CES, în special cei cu dizabilități intelectuale ușoare sau TSA, care beneficiază de un conținut mai concret și direct. Intriga unor texte narative poate fi complexă, cu multiple planuri sau fire narative, dificil de urmărit.

4. Suport integrat insuficient: Deși majoritatea manualelor includ aparate critice/didactice (întrebări, exerciții, sugestii de interpretare), acestea sunt rareori integrate direct în textul suport sau gradate specific pentru a sprijini diverse niveluri de înțelegere. Glosarele sunt prezente, dar uneori explică termeni care nu sunt neapărat cei mai problematici pentru elevii cu CES. Lipsesc adesea rezumatele clare, adaptate, sau întrebările de verificare a înțelegerii pe parcursul lecturii.

Potențialul de adaptare a manualelor digitale

În ciuda provocărilor identificate, majoritatea textelor suport au potențial de adaptare, însă acest proces necesită efort și resurse suplimentare, în principal din partea cadrului didactic, dar ideal și din partea creatorilor de manuale și resurse educaționale.

1. Adaptarea textului

• simplificarea lingvistică: Reformularea frazelor complexe, înlocuirea cuvintelor dificile cu sinonime uzuale, explicarea directă a expresiilor figurate sau a termenilor arhaici/ regionali ;
• fragmentarea: Împărțirea textelor lungi în segmente mai mici, ușor de gestionat, fiecare urmat de sarcini specifice de înțelegere;
• rezumarea: Oferirea unor rezumate clare și concise, eventual însoțite de elemente vizuale (benzi desenate simple, scheme);
• crearea de versiuni paralele: O versiune originală și o versiune adaptată/simplificată a textului;

2. Adaptarea formatului și a prezentării:

• utilizarea posibilităților din mediul digital: Valorificarea funcțiilor platformelor (dacă permit) sau a altor softuri pentru: mărirea fontului, schimbarea tipului de font, ajustarea contrastului, utilizarea funcției text-to-speech (citirea textului cu voce tare);
• ameliorare vizuală: Aerisirea paginii, utilizarea culorilor pentru a evidenția informații cheie, inserarea de imagini relevante care sprijină înțelegerea, crearea de hărți conceptuale sau scheme logice ale textului.
• materiale tactile/ multisenzoriale: Pentru anumite categorii de CES, se pot crea materiale complementare (hărți tactile, obiecte reprezentative).

3. Adaptarea sarcinilor de lucru

• gradarea dificultății: Oferirea de întrebări și exerciții pe niveluri diferite de complexitate (întrebări factuale, de deducție simplă, de interpretare ghidată, de opinie personală).
• varietatea răspunsurilor: Permiterea unor modalități alternative de răspuns (oral, desen, scheme, alegere multiplă, completare de spații) în locul răspunsurilor elaborate exclusiv în scris.
• utilizarea organizatorilor grafici: Folosirea schemelor (ex: diagrama Venn, arborele problemei, harta personajelor) pentru a structura informația din text.

4. Adaptarea contextului de învățare

• activități pre-lectură: Discuții pregătitoare, activarea cunoștințelor anterioare, prezentarea vocabularului cheie.
• sprijin individualizat: Acordarea de timp suplimentar, citirea cu voce tare de către profesor sau un coleg, discuții individuale pentru clarificare.
• utilizarea tehnologiei asistive: Softuri specializate, dacă sunt disponibile.

Concluzii

Studiul manualelor digitale de limba și literatura română pentru gimnaziu de pe platforma manuale.edu.ro indică faptul că, în forma lor actuală, multe dintre textele suport prezintă bariere semnificative pentru elevii cu CES, în principal din cauza complexității lingvistice, a formatării și a abstractizării conținutului. Cu toate acestea, potențialul de adaptare există și este considerabil. Realizarea acestui potențial depinde în mare măsură de efortul cadrelor didactice, dar necesită și o abordare sistemică din partea autorilor de manuale, a editurilor și a autorităților educaționale pentru a crea și oferi resurse didactice cu adevărat incluzive și accesibile tuturor elevilor. Formatul digital, deși promițător, trebuie dezvoltat pentru a-și atinge potențialul maxim în sprijinirea adaptării și personalizării învățării.

Prin urmare, manualele care au stat la baza analizei ar fi inclus, de exemplu, variante digitale ale manualelor aprobate pentru clasele V-VIII de la edituri precum: Art Klett, Litera, Intuitext, Sigma, Corint Educațional, Didactică și Pedagogocă, Humanitas.