Copiii noștri vor moșteni actuala biosferă, prin urmare, este esențial ca aceștia să recunoască importanța tuturor organismelor vii pe baza valorii lor intrinseci și a funcției ecosistemice, nu numai pe baza „drăgălășeniei” lor. Sub acest aspect, trebuie de luat în considerare că cei mici au foarte puține cunoștințe despre interdependența dintre organismele vii și chiar însăși organismele vii. Scopul studiului este de a investiga percepția preșcolarilor asupra importanței avute în natură a șase organisme vii reprezentând diferite categorii trofice (producători, consumatori, descompunători) fiecare asigurând diferite servicii ecosistemice. Cercetarea va fi făcută pe două grupe de câte 20 de preșcolari de la grădinița Pătârlagele, pornind de la ipoteza că trebuie să punem mai mult accent pe creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța interdependenței dintre nivelurile trofice și rețelele trofice încă de le cele mai mici vârste.

Oamenii, prin schimbările climatice globale, poluarea, distrugerea habitatelor, supraexploatarea și răspândirea speciilor invazive, modifică compoziția comunităților biologice prin creșterea directă sau indirectă a ratei de dispariție a speciilor. Potrivit Platformei științifico-politică interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), până la 1 milion de specii de plante și animale ar putea să se confrunte cu dispariția, multe dintre ele în decurs de câteva decenii, din cauza activităților umane, dacă nu se iau măsuri pentru a reduce intensitatea factorilor care duc la pierderea biodiversității. Aceste modificări în biodiversitatea locală și globală sunt, de asemenea, o consecință a modelului socio-economic actual bazat pe creșterea economică și de schimbarea globală a dietelor tradiționale, către diete mai bogate în zaharuri rafinate, grăsimi rafinate, uleiuri, și carne. Toți acești factori legați de om, care duc la pierderea biodiversității, modifică ecosistemele și amenință serviciile ecosistemice, definite de Millennium Ecosystem Assessment ca fiind „beneficiile pe care oamenii le obțin de la ecosisteme”. Acestea sunt împărțite în servicii de aprovizionare (cum ar fi hrana, fibrele, combustibilul), servicii culturale (cum ar fi valorile recreative și estetice), servicii de sprijin (cum ar fi nutrienții și ciclul apei) și serviciile de reglementare (cum ar fi polenizarea, reglarea climei și controlul dăunătorilor). Astfel, pierderea biodiversității determinată de activitățile umane nu este doar lipsită de etică, deoarece ignoră valoarea intrinsecă a speciilor și a ecosistemelor, ci afectează și serviciile ecosistemice și, la rândul său, bunăstarea umană.

Scopul educației ecologice (EE), pe lângă promovarea înțelegerii mediului înconjurător, este de a se asigura că indivizii vor înțelege că oamenii fac parte din biosferă și au capacitatea de a schimba interrelațiile dintre organisme. În ultimele decenii, EE s-a orientat progresiv în ultimele decenii către educația pentru dezvoltare durabilă (ESD), care se bazează pe valori antropocentrice și este mai puțin axat pe valoarea intrinsecă a naturii și pe obligația morală de a avea grijă de alte specii sau ecosisteme independent de „beneficiile pentru oameni”.

Conform EE, grija pentru natură și cunoștințele despre mediul natural ar trebui să fie încurajate la oameni încă din copilărie. Învățarea despre ecologie și biodiversitate este, prin urmare, crucială atât pentru cadrul EE, cât și pentru cel al EDD, deoarece este primul pas pentru a încuraja grija și înțelegerea mediului înconjurător și este, de asemenea, necesară pentru a motiva și determina cetățenii să acționeze pentru dezvoltarea durabilă. În consecință, este esențial ca omenirea să aibă cunoștințe aprofundate despre interdependența și rolul ecologic al organismelor, pentru a proteja eficient natura și a o conserva pentru generațiile viitoare. Prin urmare, întrebarea despre cunoștințele copiilor despre ecologie și despre relațiilor dintre ființele vii este fundamentală pentru practicile din educația științifică timpurie.

Ce spun studiile?

Cercetările privind cunoștințele de ecologie ale copiilor mici s-au axat în principal pe capacitatea copiilor de a identifica speciile și de a clasifica taxonii, pe cunoștințele copiilor despre impactul acțiunilor umane asupra mediului și pe cunoștințele tradiționale de ecologie (cunoștințe ecologice locale) în diferite grupuri etnice. O serie de studii au investigat, de asemenea, atitudinile copiilor față de animale. Cu toate acestea, au existat puține cercetări care să investigheze percepția copiilor cu privire la importanța organismelor în ecosisteme.

Cercetătorii au investigat percepția copiilor despre interdependența organismelor în nordul Angliei. Aceștia au constatat că, în timpul interviurilor, copiii mai mici se concentrau mai mult asupra organismelor individuale decât asupra populațiilor. Mai mult, mulți dintre ei credeau că organismele erau dependente de ființele umane pentru a le satisface nevoile, ceea ce sugerează că nu erau familiarizați cu mediile naturale. Alți cercetători au investigat cunoștințele copiilor despre pădurile tropicale și mediile polare la copii britanici, sloveni și greci. Aceștia au constatat că copiii de patru ani puteau identifica vertebratele comune care locuiesc în aceste medii și o bună parte dintre ei puteau prezice efectele schimbărilor de mediu, cum ar fi tăierea copacilor sau topirea gheții, asupra acestor habitate. Un studiu efectuat pe școlarii francezi a constatat că abilitățile lor de identificare a speciilor locale erau mai slabe decât cele pentru speciile exotice. În plus, ei considerau că mamiferele mari exotice, cum ar fi ursul panda sau ursul polar, meritau o protecție prioritară în ceea ce privește biodiversitatea locală. În mod similar, copiii din Insulele Baleare (Spania) au arătat că au cunoștințe slabe despre fauna locală în comparație cu vertebratele exotice. Un alt studiu privind cunoștințele copiilor din Marea Britanie și percepția biodiversității în mediile din pădurile tropicale, bazată pe desenele copiilor despre o „pădure ideală”,  a constatat că copiii au supra-reprezentat (în raport cu biomasa) importanța mamiferelor, păsărilor și a reptilelor și au subreprezentat importanța insectelor și a viermilor de pământ.

Scopul studiului

Având în vedere rolul vital al alfabetizării ecologice pentru generațiile viitoare și pentru educația timpurie a copiilor, am investigat percepția copiilor (adică modul în care ceva este privit, înțeles sau interpretat cu privire la importanța pentru natură a șase organisme și ideile copiilor despre acestea. Organismele au fost alese din fauna locală, reprezentând diferite niveluri trofice ale rețelei trofice (producători, consumatori de ordinul întâi și doi, descompozitori), care furnizează diferite servicii ecosistemice (de ex, producția de oxigen și carbohidrați, descompunerea și polenizarea).

Studiul  a încercat să răspundă la următoarele întrebări:
1. Cum clasifică copiii mici importanța (relativă) a organismelor vii?
2. Există diferențe de clasificare?
3. Există diferențe de ierarhizare între organisme?
4. Recunosc copiii de grădiniță interdependența dintre organismele vii?

Preșcolarii și părinții lor au completat un consimțământ informat în scris la participare. Toate datele au fost anonimizate. Participarea copiilor a fost voluntară și a putut fi întreruptă în orice moment fără a oferi un motiv. În timpul interviului, am avut grijă să nu le dăm copiilor impresia că au răspuns „greșit” sau că ne așteptam ca ei să știe mai multe, dacă nu puteau răspunde.

Datele au fost colectate de la copii prin intermediul unui interviu semi-structurat bazat pe întrebări deschise și cu ajutorul unor imagini care prezintă șase organisme diferite, pe care ne așteptam să le cunoască. Aceste organisme reprezintă diferite stadii ale procesului alimentar trofic (producător, consumatori de prim nivel și de al doilea nivel, descompunător) și furnizează diferite servicii ecosistemice diferite (de exemplu, producția de oxigen, descompunerea și polenizarea).

În timpul interviului, am arătat copiilor șase imagini reprezentând diferite organisme vii (Figura 1). Acestea erau un lup, o râmă, o veveriță, un bondar, câțiva copaci și o ciupercă (comestibilă). Am întrebat care este denumirea organismelor atunci când le-am prezentat (într-o ordine aleatorie) copiilor și apoi am întrebat care anume dintre organismele prezentate le considerau cele mai importante pentru natură. În cazul în care copiii erau nesiguri cu privire la  sensul întrebării, am reformulat-o, întrebând care dintre aceste organisme credeau că ar fi provoca cele mai multe daune dacă ar dispărea din natură. De asemenea, am precizat că nu există un răspuns corect,  dar că ne interesau ideile lor și că puteau să le clasifice după cum doreau. Ei puteau să dea  aceeași importanță mai multor organisme, sau să le clasifice pe toate de la unu la șase. După ce au clasificat organismele, am  întrebat de ce le-au clasificat așa cum au făcut-o.

În aproximativ o treime din cazuri, fie copiii nu au putut explica de ce au clasificat un organism așa cum au făcut-o (18%), fie au oferit explicații doar pentru primele organisme clasificate (11%). Bondarul a fost identificat corect de către 42% dintre copii, dar a fost identificat și  ca albină de 28% dintre copii și ca viespe de 4% dintre copii. În 37% din cazuri, explicația pentru importanța bondarilor a fost că aceștia ajută la polenizarea plantelor. Copiii au spus, de exemplu: „Bondarul ajută la polenizare; el pune polenul de la o floare la alta”. Alternativ, ei ar putea da o explicație mai puțin detaliată, cum ar fi, de exemplu, „Bondarul ajută florile și apoi noi primim hrană”. În 28% din cazuri, explicația pentru importanța bondarului (adesea identificat ca „albină”) a fost că acesta produce miere. Un copil a spus, de exemplu, „Albinele produc miere pentru noi, astfel încât să nu ne mai doară gâtul”. Doar un singur copil (2%) a descris în mod negativ bondarii, deoarece aceștia pot înțepa.

Toți copiii au identificat corect viermele de pământ. În 54% din cazuri, copiii au explicat importanța râmei pentru natură, deoarece aceasta îmbunătățește calitatea solului pentru plante. De exemplu, ei au spus: „Râmele fac ca solul să fie bun și plăcut pentru plante” sau „Este bine să ai râme în patul de flori pentru că ele fac tuneluri și aerul poate intra”. Copiii au demonstrat, de asemenea, un nivel de cunoștințe destul de detaliat, spunând că râmele mănâncă solul, iar gunoiul lor este bun pentru plante. Trei copii (6%) au spus că râmele de pământ sunt dulci și drăguțe. Un singur copil (2%) a spus că râmele nu sunt importante, în timp ce 9% au afirmat importanța lor, dar nu și-au putut aminti de ce sunt importante pentru natură.

Toți copiii au identificat corect veverița. Doi copii au explicat importanța veverițelor datorită amabilității și drăgălășeniei lor, iar ceilalți au menționat faptul că veverițele adună nuci, au multe nuci sau chiar „pot face nuci pentru oameni”. Un copil a spus: „Este frumos să vezi veverița în natură”.

Deși, în general, copacii nu au fost clasificați printre cele mai importante organisme pentru natură, 33% dintre copii au oferit o descriere corectă a rolului ecologic al copacilor. Aceștia au spus, de exemplu, că „Pădurea este importantă, deoarece acolo trăiesc animalele; lupii se găsesc în pădure”, „Pădurea face parte din natură și de aceea există atât de mulți copaci, deoarece astfel avem energie și aer” și „Copacul ne permite să respirăm”. Un copil a spus: „Pădurea colectează apa”. Nouă la sută dintre copii au menționat valoarea de aprovizionare a pădurii prin furnizarea de lemn și hrană pentru oameni; un copil a spus, de exemplu: „Îmi plac copacii pentru că este distractiv să fac un arc și săgeți”.

Toți copiii au recunoscut imaginea lupului. În nouă la sută din cazuri, explicația pentru importanța lupului a fost că este „cool” deoarece copilul „iubea lupii”. În patru la sută din cazuri, copiii au descris în mod negativ lupul, deoarece acesta poate mânca oameni. De exemplu, un copil a spus: „Nu este foarte inteligent dacă te plimbi prin pădure și poți fi mâncat de un lup”. În timp ce în patru procente din cazuri, copiii au explicat rolul ecologic al lupului, cum ar fi „Lupul este un prădător care își mănâncă prada” sau „Lupii pot fi buni pentru natură”.

Ciupercile au fost descrise în principal ca fiind comestibile (24%) sau ca neimportante, deoarece nu sunt comestibile (7%). Mai mulți copii au subliniat riscul de a mânca ciuperci otrăvitoare, de exemplu, au spus: „Nu este bine să culegi ciuperci dacă găsești una care nu este comestibilă”. Mai mulți copii au afirmat că ciupercile „nu fac nimic, sunt doar acolo” (7%). Niciunul dintre copii nu a recunoscut rolul ecologic al ciupercilor în ciclul nutrienților.

Concluzii

Majoritatea copiilor din eșantionul nostru au fost capabili să clasifice cele șase organisme în ordinea importanței percepute pentru natură și au oferit explicații relevante pentru alegerea lor. Având în vedere vârsta fragedă a respondenților, ne-am fi așteptat ca aceștia să clasifice organismele în principal în funcție de popularitate și de  „drăgălășenia” organismelor studiate. În schimb, copiii au clasat două nevertebrate (bondari și râme) ca fiind cele mai importante organisme pentru natură. Acest rezultat ne confirmă impresia că copiii au înțeles bine întrebarea și nu au clasificat organismele în funcție de „preferințele lor”, ci au încercat să le clasifice în funcție de cunoștințele lor despre rolul pe care aceste organisme îl au în natură.

De exemplu, un studiu american din 1993 privind atitudinea față de nevertebrate a constatat că adulții au exprimat în cea mai mare parte sentimente de aversiune, sau teamă, față de nevertebrate, în special față de insecte. Mai mult, în studiul american, deși publicul a fost mai pozitiv față de taxoni cu valoare estetică (cum ar fi fluturii) sau practică (cum ar fi albinele), aproape 70% dintre adulți au fost de acord cu afirmația „Insectele care vizitează florile nu sunt necesare în pomicultura modernă” . În schimb, copiii intervievați în studiul nostru, atunci când au oferit explicații privind importanța nevertebratelor, au abordat servicii ecosistemice cruciale, cum ar fi polenizarea (37 %) și formarea solului (54 %).

De asemenea, este interesant faptul că peste 40% dintre copii au identificat corect bondarul și nu doar grupul de insecte „albine”, care sunt în general bine cunoscute datorită asocierii lor cu o valoare utilitară (producția de miere). Cunoașterea bondarilor ca insecte polenizatoare a fost mult mai mare decât cea raportată anterior pentru copii. De exemplu, într-un studiu german privind atitudinile față de albine, aproape 60% dintre elevii de școală primară au menționat produse precum mierea și ceara ca motiv pentru protejarea albinelor și doar 8% au vorbit despre polenizare. Mai mulți dintre copiii intervievați de noi au fost, de asemenea, capabili să facă legătura între polenizare și producția de alimente pentru consumul uman. Această cunoaștere destul de profundă a serviciilor ecosistemice furnizate de bondari este probabil o consecință a atenției sporite acordate declinului polenizatorilor la nivel mondial.

Viermele de pământ a fost, de asemenea, clasat printre cele mai importante organisme, deși „viermii” au fost anterior asociați cu atitudini negative și cu o preocupare redusă pentru protecție. De exemplu, într-un studiu efectuat pe copii de grădiniță din Italia, râmele au fost clasate ca fiind cele mai puțin preferate, în același grup cu păianjenii, țânțarii și albinele. Copiii intervievați în cadrul studiului nostru nu au abordat doar efectul râmei asupra calității solului, ci au menționat și faptul că aceasta face tuneluri, crescând astfel aerisirea solului.

Veverița a fost destul de bine clasată (pe locul trei) ca importanță. Cu toate acestea, copiii au explicat importanța acesteia mai ales în legătură cu valoarea sa estetică. Atunci când i-am întrebat pe copii ce face veverița, aceștia nu au adus în discuție serviciile ecosistemice furnizate de veverițe sau rolul lor în ecosistem ca, de exemplu aceea că reprezintă pradă pentru carnivore. Cu toate acestea, au spus că veverițele „adună nuci” și „au multe nuci”. Pe de altă parte, nu putem exclude ca unii dintre copii să se gândească la faptul că veverițele îngroapă nuci în locuri dispersate în arealul lor de domiciliu pentru a le consuma în timpul iernii și, în acest fel, contribuie la dispersia semințelor. Într-un studiu norvegian despre preferințele copiilor și adolescenților în materie de specii, veverița a fost clasată pe locul al treilea, după câine și pisică, astfel încât nu este surprinzător faptul că a fost foarte bine clasată ca importanță, având în vedere popularitatea și drăgălășenia ei. Acest lucru sugerează că serviciul ecosistemic furnizat de veverițe nu este atât de evident pentru copii ca valoarea estetică a acestui animăluț.

Copacii, deși nu au fost clasificați ca fiind cele mai importante organisme, au fost recunoscuți de o treime dintre copii pentru rolul lor în producerea de oxigen, lemn și pentru că oferă un habitat pentru multe specii de animale. Un copil s-a referit chiar la serviciul ecosistemic furnizat de pădure în reciclarea apei. Fenomenul de „orbire a plantelor”, adică faptul de a nu observa plantele în ciuda rolului lor crucial în ecosisteme, a fost abordat de mai multe studii de-a lungul timpului. Lipsa de interes percepută de către copii (și adulți) pentru plante se datorează în principal absenței mișcărilor detectabile ale acestora și este întărită de către profesori, care au tendința de a se concentra mai degrabă asupra animalelor decât asupra plantelor. De exemplu, într-un studiu american, 21% dintre copii nu au considerat că arborii fac parte din natură. Într-un studiu efectuat în Grecia, o treime dintre școlari nu au menționat plantele atunci când li s-a cerut să enumere cinci ființe vii.

Lupul a primit, în medie, un loc destul de scăzut, mai ales din cauza faptului că era perceput ca o amenințare pentru alte animale și oameni. Pe de altă parte, 15% dintre copii l-au clasat pe primul loc, deoarece este înfricoșător și mai puternic decât celelalte organisme. De asemenea, unii dintre copii au spus că lupii sunt asemănători cu câinii și pentru ei asta a însemnat că aceștia sunt cei mai importanți. Cu toate acestea, lupii sunt animale carismatice care au intrat în familiile noastre deghizate în „câini”. Câinii ocupă un loc foarte special în relațiile noastre om-animal, iar într-un studiu norvegian despre preferințele copiilor și adolescenților în materie de specii, câinele fiind clasat pe primul loc. Astfel, este probabil ca copiii care au clasat lupul pe primul loc să se gândească mai ales la „importanță” în termeni de „ierarhie” și „forță” sau în termeni de valoare afectivă, mai degrabă decât la rolul în ecosistem. Câțiva copii păreau să fie conștienți de rolul ecologic al lupului în reglarea și structurarea populației și au vrut să spună că lupii au un rol pozitiv în natură ca prădători.

Ciuperca a fost clasată pe ultimul loc, iar rolul ei a fost descris doar în termeni de potențial comestibil sau ca o amenințare (dacă este otrăvitoare). Niciunul dintre copii nu a abordat rolul ecologic al ciupercilor în descompunerea materiei organice și în ciclul nutrienților. Această „orbire a ciupercilor” ar putea reflecta o neglijare generală a publicului pentru acest grup taxonomic extrem de divers și dominant. Cu toate acestea, și adulții ignoră în mare măsură ciupercile și le consideră interesante doar în funcție de comestibilitatea lor. De fapt, ciupercile comestibile sălbatice sunt colectate pentru hrană în peste 80 de țări. Recoltarea comercială a ciupercilor este deosebit de importantă în țările în curs de dezvoltare, iar ciupercile sălbatice pot avea și proprietăți medicinale. În țara noastră, deși puține persoane au decedat din cauza otrăvirii cu ciuperci în ultimii 25 de ani, avem aproximativ 200 de persoane sunt spitalizate în fiecare an cu simptome grave după ce au consumat ciuperci otrăvitoare. În consecință, copiii sunt familiarizați cu amenințarea potențială provenită de la ciuperci și nu este surprinzător faptul că personalul grădinițelor nu îi încurajează, în mod normal, să exploreze diversitatea acestui taxon.

Un rezultat neașteptat al studiului nostru este faptul că nu am constatat nicio diferență de clasament al organismelor între copiii de sex masculin și copiii de sex feminin. Un număr considerabil de studii privind atitudinile față de animale au constatat diferențe între sexe, ceea ce ar putea sugera că genul influențează modul în care percepem animalele. De exemplu, un studiu norvegian a constatat că femelele adulte au exprimat o teamă mai mare față de carnivorele mari decât bărbații. Un studiu italian pe copii de grădiniță a constatat că băieții apreciau mai mult decât fetele animalele periculoase și nevertebratele. În schimb, un studiu ceh pe copii de grădiniță nu a constatat diferențe de gen în ceea ce privește teama față de animale, sugerând că aceste diferențe ar putea apărea mai târziu în viață.

Trebuie să menționăm că un copil a spus că toate organismele sunt la fel de importante în natură. Întrebările noastre de cercetare s-au concentrat pe viziunea instrumentală asupra naturii și nu am investigat dacă copiii au recunoscut valoarea intrinsecă a naturii. În plus, întrebarea noastră îi conducea în direcția opusă, cerându-le să clasifice organismele vii. Cu toate acestea, acest răspuns este foarte interesant, deoarece reflectă o viziune „ecocentrică” asupra naturii, în care toate organismele vii au o valoare intrinsecă și sunt necesare pentru buna funcționare și stabilitatea ecosistemelor. Este adevărat că natura s-ar prăbuși fără ciuperci sau plante, în timp ce viața ar putea continua să existe fără consumatori. Cu toate acestea, prosperitatea umană depinde de stabilitatea resurselor regenerabile și de predictibilitatea anotimpurilor și a vremii, care poate avea loc numai în ecosisteme sănătoase și complexe, cu o biodiversitate bogată.

Copiii de grădiniță intervievați în cadrul studiului nostru au arătat o înțelegere timpurie a rolului diferitelor organisme în natură și au fost capabili de o gândire destul de sofisticată despre funcționarea ecosistemului. Acest lucru sugerează că și copiii de la această vârstă fragedă pot aprecia complexitatea interrelațiilor dintre organismele din natură. Constatarea faptului că rolurile ecologice ale plantelor și ciupercilor sunt insuficient recunoscute de către copiii de grădiniță din studiul nostru ridică întrebarea dacă ar trebui să ajustăm programele de educație și să punem mai mult accent pe aceste organisme neglijate, dar fundamentale. Mai mult, având în vedere că stabilitatea ecosistemelor este amenințată de activitățile umane, am putea adopta o abordare mai ecocentrică atunci când vorbim despre ecologie în grădinițe și școli, și ar trebui să încercăm să transmitem faptul că toate organismele au o valoare intrinsecă, pe lângă faptul că sunt necesare pentru buna funcționare a ecosistemelor și, la rândul lor, pentru bunăstarea oamenilor.

Bibliografie

1. Tilman, D.; Clark, M. Global diets link environmental sustainability and human health,  Nature 2014;
2. Chaudhary, A.; Kastner, T. Land use biodiversity impacts embodied in international food trade. Global Environ, Chang. 2016;
3. Millennium Ecosystem Assessment, Ecosystems and Human Well-being: Biodiversity Synthesis, World Resources Institute: Washington, DC, USA, 2005;
4. Cafaro, P.; Primack, R. Species extinction is a great moral wrong. Biol. Conserv. 2014;
5. Kopnina, H. Education for sustainable development (ESD): The turn away from ‘environment’ in environmental education? Environ. Educ. Res. 2012;
6. Kopnina, H. Revisiting Education for Sustainable Development (ESD): Examining Anthropocentric Bias Through the Transition of Environmental Education to ESD, Sustain. Dev. 2014;
7. Preda, V., Dumitrana, M., Programa activitatilor instructiv-educative in gradinita de copii, Editura V&I Integral , Bucuresti, 2000;
8. Ana Maria Benedek-Sîrbu, Raluca Filip, Îndrumar pentru educația ecologică în grădinițe – material realizat în cadrul proiectului „Piticii de azi – Voinicii de mâine”, inițiat de Asociația pentru Protecția Animalelor și a Naturii Animal Life, cofinanțat de Consiliul Local Sibiu prin Primăria Sibiu, Agenda Comunității 2016;
9. Gabriela Nedelcu, Madalina Nedelcu, Educatia Ecologică și voluntariatul in protectia mediului, Fundația pentru Culturã și Educație Ecologistã ECOTOP Centrul Național de Voluntariat Pro Vobis, Cluj Napoca, 2003;
10. Jan Amos Comenius, La Grande didactique ou l’art universel de tout enseigner à tous (1627-1632), trad. de Marie-Françoise Bosquet-Frigout, Dominique Saget, Bernard Jolibert. 2 e éd. revue et corrigée. Paris,  2002;
11. Keller, J., Education for Regional Sustainable Development, în: Hautecoeur, J-P. (coord.),Ecological Education in Everyday Life, Hamburg, UNESCO Institute for Education, University of Toronto Press, 2002;
12. Coropceanu E., Nedbaliuc R., Nedbaliuc B. Motivarea pentru instruire: Biologie şi chimie, Chişinău: „Elena V.I.” SRL, 2011;
13. Andreiu Aurora, Implicaţii ale activităţilor de cunoaşterea mediului înconjurător în structurarea personalităţii preşcolarilor, Universitatea „1 Decembrie 1918” Din Alba Iulia, 2014;
14. Barbu H., Popescu E., Serban F.,  „Activitati de joc si recreativ-distractive. Manual pentru școlile normale”, edit. Didactică și Pedagogică, Bucuresti 1993;
15. Comănescu Maria, Gheorghe Doina, ,,Cunoaşterea mediului-grupa pregătitoare, ghidul educatoarei”, E.D.P., R.A. Bucureşti, 1998;
16. Copiii și natura (revista), nr. 1, Brăila, 2017;
17. Dowdell, K., Gray, T. P., & Malone, K., Nature and its influence on children’s outdoor environmental attitudes, Leisure Sciences, 27/2011;