Câţi dintre noi recunosc că pentru dezvoltarea armonioasă a personalității elevilor, viaţa socială a elevului este la fel de importantă ca şi viaţa academică?
Dacă în secolul al XX-lea educația era centrată pe a-i învăţa pe elevi să ştie să citească, să scrie şi să calculeze, în secolul al XXI-lea li se cere elevilor să gândească critic, să lucreze în echipe, să rezolve probleme complexe, să fie creativi şi inovativi.

Nu de puţine ori adulţii, fie că ne gândim la părinţi sau profesori, neglijează importanţa activităţilor extraşcolare. De cele mai multe ori părinţii sunt adevărata cauză a problemei deoarece consideră că astfel de activităţi le distrage atenţia copiiilor de la studiu, că sunt inutile şi că tot ceea ce un copil ar trebui să facă este să se concentreze pe învăţat.

Indiferent de ciclul de studii, se poate observa că în general elevii sunt presaţi să obţină rezultate cât mai bune, devenind cel mai adesea vânători de note. Orientarea în sine către note mari nu este de condamnat, dorinţa elevilor de promova cu succes examenele fiind normală. Problema apare atunci când elevii sunt robi ai învăţării, adevăraţi zombi a căror viaţă se desfăşoară în lumea cărţilor, dezvoltarea lor ca fiinţe umane putând fi afectată.

Educaţia extraşcolară are influenţe formative în conturarea personalităţii elevilor. Astfel, activităţile extraşcolare urmăresc identificarea şi cultivarea aptitudinilor, talentelor, lărgirea orizontului cultural, stimularea creativităţii şi inovaţiei.

Este de preferat să li se creeze copiilor diverse oportunităţi de descoperire a sinelui, de exersare şi dezvoltare a potenţialului creator, a calităţilor şi aptitudinilor. Implicarea elevilor în activităţi recreative în funcţie de interesele şi dorinţele lor îi va ajuta să se supună  din proprie iniţiativă regulilor, să se autodisciplineze şi să îşi asume responsabilităţi.  Ceea ce trebuie înţeles este că dezvoltarea abilităţilor de viaţă, sociale, de comunicare, autocunoaştere şi a inteligenţei emoţionale sunt bazele necesare pentru ca un copil să se adapteze  la o realitate aflată în permanentă schimbare.

Există o multitudine de activităţi extraşcolare, cum ar fi activităţile sportive, artistice, cluburi tematice, excursii, vizite, spectacole, ateliere de teatru, etc. în care elevii se pot implica.

Prin valenţa lor educativă, activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea cognitivă, culturală, morală şi spirituală a elevilor.

Practica educațională contemporană demonstrează că activitățile extrașcolare funcționează ca spații privilegiate de experimentare și consolidare a competențelor transversale, greu de atins în contexte formale de învățare. Studiile din domeniul științelor educației evidențiază că participarea susținută la astfel de activități corelează pozitiv cu dezvoltarea autonomiei, a capacității de luare a deciziilor și a rezilienței emoționale.

Elevii care beneficiază de oportunități extrașcolare diversificate demonstrează o mai bună gestionare a timpului, capacități superioare de colaborare și un grad mai ridicat de motivație intrinsecă pentru învățare. Aceste activități facilitează, de asemenea, procesul de socializare și integrare în grupuri eterogene, permițând elevilor să își construiască o identitate socială sănătoasă, să exploreze roluri diverse și să dezvolte empatia prin interacțiunea cu colegi cu perspective și experiențe diferite. Mai mult, mediul mai puțin formal al activităților extrașcolare permite manifestarea liberă a creativității și asumarea riscurilor într-un cadru protejat, aspecte esențiale pentru dezvoltarea încrederii în sine și a spiritului antreprenorial.

În concluzie, activitățile extrașcolare nu reprezintă un lux pedagogic sau o distragere de la imperativele academice, ci o componentă integrală și necesară a educației holistice. Relegarea acestora la statutul de opționale sau nesemnificative reflectă o viziune reducționistă asupra educației, centrată exclusiv pe performanța academică măsurabilă prin note și examene. Provocarea sistemului educațional modern constă în recunoașterea și valorificarea potențialului formativ al acestor experiențe de învățare non-formală, asigurând un echilibru între rigoarea academică și dezvoltarea armonioasă a personalității.

Doar prin această abordare integrativă putem pregăti tinerii pentru complexitatea lumii contemporane, unde succesul nu se măsoară exclusiv în cunoștințe acumulate, ci în capacitatea de a mobiliza competențe diverse pentru rezolvarea creativă a problemelor reale.