Prezentul articol descrie un experiment clasic din psihologia dezvoltării cognitive, cunoscut sub denumirea de transvazare, conceput și utilizat de Jean Piaget pentru a evalua prezența conservării ca achiziție cognitivă specifică stadiului operațiilor concrete (7–11 ani). Sunt prezentate fundamentele teoretice ale experimentului, procedura de aplicare a testului, precum și modalitățile de interpretare a rezultatelor obținute. Articolul susține valorificarea acestui tip de experiment în contexte educaționale formale, ca instrument util atât pentru cunoașterea elevilor, cât și pentru stimularea gândirii logice și a raționamentului științific.

Introducere

Teoria dezvoltării cognitive elaborate de Jean Piaget reprezintă unul dintre cele mai influente și mai studiate cadre teoretice din psihologia dezvoltării și din științele educației. Piaget a propus un model stadial al dezvoltării intelectuale, în care copilul parcurge o serie de etape calitativ distincte, fiecare caracterizată prin structuri cognitive specifice (Piaget, 1952; Inhelder & Piaget, 1958). Acest model a revoluționat înțelegerea modului în care copiii gândesc, învață și rezolvă probleme, punând accent pe rolul activ al subiectului în construirea propriei cunoașteri, într-o perspectivă constructivistă care a influențat profund pedagogia modernă (Wadsworth, 2004).

Stadiul operațiilor concrete, delimitat de Piaget între aproximativ 7 și 11 ani, marchează o transformare semnificativă în planul gândirii copilului: acesta devine capabil să efectueze operații mentale reversibile, să clasifice, să serieze și să înțeleagă relații logice, cu condiția ca acestea să fie ancorate în situații concrete, perceptibile (Piaget & Inhelder, 1969). Una dintre achizițiile centrale ale acestui stadiu este conservarea – capacitatea de a înțelege că anumite proprietăți ale obiectelor (numărul, masa, volumul, lungimea) rămân invariante în ciuda transformărilor perceptive superficiale (Flavell, 1963). Conservarea volumului, în particular, este considerată cea mai târzie formă de conservare care se instalează în cadrul acestui stadiu și este explorată în mod clasic prin experimentul transvazării (Piaget, 1941).

Experimentul transvazării a devenit unul dintre cele mai citate și replicate proceduri din istoria psihologiei experimentale aplicate în educație, tocmai datorită simplității sale metodologice și a relevanței diagnostice pe care o oferă în raport cu nivelul de dezvoltare cognitivă al copilului (Beilin, 1992; Lourenço & Machado, 1996). Numeroase studii ulterioare au confirmat, nuanțat sau chestionat concluziile lui Piaget, contribuind la o înțelegere mai fină a proceselor cognitive implicate (Donaldson, 1978; Siegler, 1995). În contextul educațional, replicarea unor astfel de experimente cu elevii nu are doar valoare diagnostică, ci și una formativă, stimulând curiozitatea științifică, observația sistematică și raționamentul cauzal.

Transvazarea – punerea în practică a experimentului

Vă propunem în cele ce urmează realizarea unui test – transvazarea – pentru constatarea prezenței conservării, ca una dintre principalele achiziții ale stadiului operațiilor concrete, stadiu al dezvoltării cognitive. În raport cu vârsta cronologică, stadiul operațiilor concrete este specific copiilor cu vârsta de 7–11 ani, caracterizat prin faptul că aceștia devin capabili să formeze operații mentale, adică încep să raționeze sistematic, încearcă să rezolve logic problemele, eliberându-se, totodată, de egocentrism. Pe de altă parte, o altă caracteristică deosebit de importantă a acestui stadiu este aceea că acești copii au nevoie de obiecte și evenimente concrete ca suport pentru operațiile mentale.

Scopul aplicării testului transvazarea, așa cum am arătat mai sus, este de a evidenția prezența uneia dintre principalele achiziții ale stadiului operațiilor concrete, respectiv conservarea.

Materiale necesare

În ceea ce privește pregătirea testului, menționăm faptul că acesta se propune a fi realizat cu copii cu vârsta de 7–11 ani, având în vedere scopul fixat mai sus. Pentru realizarea acestui experiment este nevoie de: două recipiente identice, transparente; un recipient transparent cu o capacitate mai mare decât primele două și cu o altă formă; un lichid – în cazul de față, apă colorată cu colorant alimentar.

Derularea testului

Punem lichidul în cele două recipiente identice, având grijă ca în acestea să fie turnată aceeași cantitate de lichid, iar recipientul cu capacitate mai mare este lăsat gol. După ce lichidul a fost distribuit în cele două recipiente identice, copilul este întrebat: „În cele două recipiente cu lichid se află aceeași cantitate de lichid?” Subiectul participant va releva, cel mai probabil, faptul că este aceeași cantitate de lichid în ambele recipiente.

Următorul pas este ca lichidul dintr-unul dintre recipientele identice să fie turnat în recipientul cu o altă formă și o capacitate mai mare. La aceeași întrebare – „În cele două recipiente (cel mai mare și cel mai mic) cu lichid se află aceeași cantitate de lichid?” –, copilul, în cazul în care a realizat achiziția privind conservarea, va răspunde că în ambele se află aceeași cantitate de lichid, indiferent de vasul în care se găsește lichidul.

Interpretarea rezultatelor

Referitor la rezultatele testului, se va putea constata dacă subiectul participant recunoaște faptul că volumul lichidului rămâne constant chiar și atunci când acesta este turnat într-un recipient cu o altă formă și capacitate, explicând că acest lucru se datorează faptului că la început lichidele se aflau în pahare identice. Astfel, se poate determina dacă conservarea volumului – în sensul că volumul rămâne constant chiar și atunci când se modifică forma obiectului, întrucât lichidul ia forma vasului în care este așezat – este realizată ca achiziție cognitivă.

Este de relevat faptul că Jean Piaget susține că în acest stadiu, al operațiilor concrete, copiii înțeleg conceptul conservării volumului. Vă îndemn să realizați acest test cu elevii, care poate fi unul distractiv, surprinzând astfel și o altă latură a experimentului, pe lângă valențele educative și de cercetare pe care acesta le poate avea.

Concluzii

Experimentul transvazării reprezintă un instrument metodologic de mare valoare atât în cercetarea psihologiei dezvoltării, cât și în practica educațională curentă. Replicarea sa cu elevii din ciclul primar și gimnazial oferă cadrului didactic o perspectivă concretă asupra nivelului de dezvoltare cognitivă a fiecărui copil și permite identificarea prezenței sau absenței conservării volumului ca achiziție specifică stadiului operațiilor concrete. Dincolo de funcția sa diagnostică, experimentul stimulează curiozitatea intelectuală, introduce elevii în logica gândirii științifice și contribuie la construirea unui climat de învățare activ și interactiv, în acord cu principiile pedagogiei constructiviste (Fosnot, 2005).

Totodată, este important ca educatorii și cercetătorii să raporteze rezultatele obținute la contextul mai larg al teoriei piagetiene, fără a absolutiza concluziile unui singur test. Studii ulterioare au demonstrat că performanța copiilor în sarcini de conservare poate fi influențată de formularea întrebărilor, de contextul cultural sau de experiențele anterioare de învățare (Donaldson, 1978; Rogoff, 1990). Prin urmare, experimentul transvazării trebuie utilizat ca un punct de plecare pentru observație și reflecție pedagogică, nu ca un instrument de etichetare a nivelului intelectual al copilului. Valoarea sa autentică rezidă tocmai în capacitatea de a genera dialog, de a pune întrebări și de a stimula gândirea – atât la elevi, cât și la cadrele didactice.

Bibliografie

Beilin, H. (1992). Piaget’s enduring contribution to developmental psychology. Developmental Psychology, 28(2), 191–204. https://doi.org/10.1037/0012-1649.28.2.191

Donaldson, M. (1978). Children’s minds. Fontana Press.

Flavell, J. H. (1963). The developmental psychology of Jean Piaget. Van Nostrand.

Fosnot, C. T. (Ed.). (2005). Constructivism: Theory, perspectives, and practice (2nd ed.). Teachers College Press.

Inhelder, B., & Piaget, J. (1958). The growth of logical thinking from childhood to adolescence. Basic Books.

Lourenço, O., & Machado, A. (1996). In defense of Piaget’s theory: A reply to 10 common criticisms. Psychological Review, 103(1), 143–164. https://doi.org/10.1037/0033-295X.103.1.143

Piaget, J. (1941). Le développement des quantités physiques chez l’enfant [Dezvoltarea cantităților fizice la copil]. Delachaux et Niestlé.

Piaget, J. (1952). The origins of intelligence in children. International Universities Press.

Piaget, J., & Inhelder, B. (1969). The psychology of the child. Basic Books.

Rogoff, B. (1990). Apprenticeship in thinking: Cognitive development in social context. Oxford University Press.

Siegler, R. S. (1995). How does change occur: A microgenetic study of number conservation. Cognitive Psychology, 28(3), 225–273. https://doi.org/10.1006/cogp.1995.1006

Wadsworth, B. J. (2004). Piaget’s theory of cognitive and affective development: Foundations of constructivism (5th ed.). Longman.