Interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferitele domenii ale cunoașterii și între diferite abordări, ca și utilizarea unui limbaj comun permițând schimburi de ordin conceptual și metodologic” (Amihăilesei, 1986, 22). Prin intermediul abordării interdisciplinare a conținuturilor diferitelor arii curriculare, se creează condiții necesare dezvoltării capacităților elevilor de a realiza mai ușor corelații între diferite domenii de cunoaștere, de a integra cunoștințe în diferite și diverse domenii de viață, de a utiliza un limbaj comun pentru mai multe activități, oferindu-se astfel profesorului posibilitatea de a proiecta actul didactic în forma variate și complexe, asigurându-se implicarea activă a elevilor și astfel rezultatele obținute în urma evaluărilor sumative și finale vor fi mai bune.

Interdisciplinaritatea trebuie văzută ca „un demers ce se desfășoară pe mai multe niveluri, care constă în selecția și sinteza cunoștințelor existente în perimetrul multidisciplinar și în formarea de noi cunoștințe, concepte, legi, paradigme” (Opriș, 2006,127). Scopul abordării interdisciplinare la nivelul proceselor didactice este de al determina pe profesor să realizeze o cooperare și întrepătrundere între discipline pentru realizarea obiectivelor, chiar dacă acestea sunt stabilite pe discipline nu constituie un impediment deoarece există obiective comune mai multor discipline. În activitatea desfășurată la clasă se manifestă o tendință de a lucra la frontiera dintre discipline, de a lega disciplinele între ele „de a le înscrie pe un soi de hartă generală a cunoștințelor și chiar de a căuta un sistem unitar care să le grupeze” (Bottomore, 1986, 39).

Prin intermediul interdisciplinarității se favorizează transferuri între domenii de cunoaștere, se folosesc mijloace variate și procedee care îl ajută pe elev să-și dezvolte capacitatea de muncă și elimină inerția intelectuală. Elevul lucrează fără a fi suprasolicitat, întâmpină lumea și viața fără prejudecăți prin transferarea și asocierea cunoștințelor în abordarea realității. Tratarea interdisciplinară în cadrul orelor favorizează identificarea unicității elevului, cultivarea aptitudinilor acestuia creative: flexibilitatea, elaborarea, originalitatea, creativitatea etc.

Promovarea interdisciplinarităţii constituie un element definitoriu al progresului cunoaşterii.  L. D’Hainault aprecia că „Se acordă mai multă importanţă omului care merge decât drumului pe care îl urmează. Astăzi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înăbuşă, le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializării. Inconvenienţele tot mai evidente ale compartimentării, necesitatea din ce în ce mai manifestă a unor perspective globale şi contestarea unui devotament faţă de obiect care face ca omul sa fie uitat, au dus treptat la conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate” (D’Hainaut, 1981, 213).

Interdisciplinaritatea în procesul de predare înseamnă ,,realizarea corelaților conținuturilor obiectivelor de învățământ  și modernizarea căilor, metodelor pentru realizarea învățământului integrat, capabil să trezească capacitățile creatoare ale elevilor și să utilizeze la învățătură întreaga lor capacitate intelectuală”(Ardeleanu,2010,12). Corelarea  cunoștințelor este modalitatea prin care se readuc în discuție cunoștințe dobândite de elev la alte discipline de învățământ în scopul argumentării unor cunoștințe la alte discipline.

Tratarea interdisciplinară presupune în general interacțiune între două sau mai multe discipline cum ar fi: limbă română – religie – istorie, religie – limbă română, matematică – fizică – chimie, geografie – religie, istorie – religie etc. La clasele primare, interdisciplinaritatea se poate promova cu succes la lecție, când cunoștințele o reclamă. Profesorul trebuie „să se străduiască să extindă și să adâncească legătura dintre obiectele de învățământ, asigurând continuitatea procesului de instruire de la o etapă la alta, fiecare constituind premisă pentru cele care urmează” (Ardeleanu, 2010, 18).

Tratarea interdisciplinară cere profesorului să iasă din tiparele stricte ale disciplinei pe care o predă și să facă saltul de la simpla corelare a cunoștințelor la abordarea interdisciplinară a conținuturilor lecțiilor. Acest lucru trebuie avut în vedere atunci când se întocmesc planificările calendaristice, pornind de la ideea că însușirea interdisciplinară a cunoștințelor trebuie să fie un obiectiv urmărit de către profesor, realizat conștient și planificat.

Când se realizează proiectarea activității didactice, profesorul trebuie să aibă în vedere pe lângă competențele generale și specifice urmărite, gruparea disciplinelor implicate în realizarea competențelor, folosirea metodelor specifice fiecărei discipline în corelare cu celelalte discipline.

Aspecte metodologice generale cu privire la desfășurarea activității de predare interdisciplinară

Interdisciplinaritatea se impune mai ales că în această perioadă elevul dobândește cunoștințe și în afara școlii, iar acestea trebuie valorificate în cadrul lecțiilor, asigurându-se înțelegerea, selectarea și prelucrarea lor în vederea integrării lor în structuri cognitive. Sursele de informare pentru elevi sunt foarte bogate(televizor, lecturi, reviste, internet, CD, tabletă, telefon etc.), acestea le întrec pe cele școlare și de aceea profesorul trebuie să aibă în vedere schimbarea funcțiilor școlii care trebuie să-și extindă zona de influență în corelație cu conținutul instruirii.

Mijloacele de informare extrașcolare completează cunoștințele dobândite în clasă și lărgesc orizontul de cunoaștere aprofundând cunoașterea, alteori cunoștințele dobândite de elevi din alte surse pot constitui suporturi temeinice pentru însușirea unor elemente de conținut ale instruirii școlare.

Este nevoie de intervenția cadrului didactic pentru a selecta, structura și organiza cunoștințele dobândite în activitatea școlară și cele însușite din alte surse de către elevi, pentru o integrare a acestora.

Când se vorbește de interdisciplinaritate în cadrul lecțiilor, vom avea în vedere delimitări de categorii și concepte cu care operează disciplina respectivă, vom ține seama de aria aspectelor școlare asupra cărora are acțiune interdisciplinaritatea, vom fi atenți la schimbările pe care le provoacă în diferite planuri ale activității de învățare și vom avea în vedere determinarea aspectelor comune și a notelor ce fac deosebiri.

Interdisciplinaritatea necesită schimbări de conținut, metodologie și în formarea profesorului pentru a preda în acest mod. Profesorului i se cere să folosească metodologia care oferă posibilitatea cunoașterii fenomenelor în complexitatea lor, în dinamica lor.

Studiul interdisciplinar este calea cea mai sigură de evitare a supraîncărcării, a paralelismelor, de tratare riguroasă a fenomenelor și de formare a unui sistem unitar de cunoștințe. Interdisciplinaritatea este rezultatul firesc al dezvoltării cercetării pedagogice, de aceea „interdisciplinaritatea în învățământ este un principiu de aplicare, o modalitate de gândire și acțiune, decurgând din evoluția științei contemporane” (Amihăilesei, 1986, 48).

O investigație privind predarea interdisciplinară

Studiul cu tema „predarea interdisciplinară la ciclul gimnazial” a fost realizat în perioada mai 2022, prin intermediul unui sondaj de opinie.   Scopul principal este realizarea unei analize corecte a părerilor și atitudinilor cadrelor didactice din cele două școli, față de predarea interdisciplinară și identificarea celor mai bune soluții pentru realizarea acesteia, precum și pentru a vedea cum poate să susțină școala procesul de predare interdisciplinară.

Obiectivele urmărite au fost:
1. Cunoașterea și analiza opiniilor cadrelor didactice cu privirea la predarea interdisciplinară
2. Determinarea măsurii în care cadrele didactice folosesc predarea interdisciplinară

În vederea colectării informațiilor, am utilizat ca instrument chestionarul „Predarea interdisciplinară  la ciclul gimnazial”, care a fost aplicat cadrelor didactice de la Școala Gimnazială ”Vasile Mitru” Tașca și Școala Gimnazială „Iulia Hălăucescu” Tarcău.

Limitele evaluării:
– informațiile colectate sunt, în general, la nivelul percepțiilor;
– analiza datelor s-a făcut prin statistică descriptivă.

Caracteristicile grupului de respondenți la chestionar:
Au răspuns la chestionar toate cele 22 cadre didactice din școală, care predau discipline la ciclul gimnazial, respondenții se încadrează în următoarele segmente de vârstă: 20 – 25 ani: 0; 26 – 30 ani: 3; 31 – 40 ani: 7; 41 – 50 ani: 7; 51 – 60 ani: 5; 19 de gen feminin și 2 de gen masculin. Gradele didactice ale cadrelor participante la studiu sunt: I 12, II 6, definitiv 1 și debutant 3.

Concluzii și recomandări

• Opinia majorității respondenților din cele două școlii este că disciplinele studiate la școală sunt puternic legate între ele(10), 8 dintre aceștia consider că există unele legături între ele, iar 4 că nu există nici o legătură între discipline.
• În timp ce predau o lecție fac legături între aceasta și alte discipline ocazional 8 dintre respondenți, frecvent 6, întotdeauna 4, rar 2 și niciodată 2.
• 15 persoane din cele 22 participante la studiu, consideră că orele ar fi mai interesante dacă ar fi ținute în parteneriat cu profesori de alte discipline, iar 7 consideră că nu.
• Studiul de față evidențiază faptul că pentru pregătirea lecțiilor interdisciplinare este necesar alocarea unui timp și efort din partea cadrului didactic mai mare, unele cadre sunt obișnuite să folosească doar predarea monodiciplinară și nu sunt interesate să realizeze o predare interdisciplinară.
• Majoritatea respondenților apreciază că programa școlară este un factor importante al integrării predării interdisciplinare, urmat de cunoștințele și pregătirea cadrelor didactice. De asemenea 8 dintre respondenții sunt de părere că ocazional profesorii își planifică activitatea la clasă interdisciplinar, 6-frecvent, 4-întotdeauna, 2-rar, 2-niciodată.
• 11 dintre participanții la studio consideră că testele de evaluare cu conținut interdisciplinar sunt eficiente, iar 11 consideră că aceste teste nu sunt eficiente.
• În ceea ce privește colaborarea cu cadre didactice din alte unități pentru planificarea și evaluarea interdisciplinară, 15 dintre respondenții sunt de părere că această colaborare ar avea efecte pozitive, iar 7 nu sunt de acord.
• În cadrul cercurilor pedagogice, respondenții consideră că tematica activităților interdisciplinare este rar abordată(11), ocazional atinsă(7), frecvent abordată(4).
• 20 dintre respondenți au fost de acord că este benefică o deschidere mai amplă a învățământului interdisciplinar pe plan educațional, iar 17 dintre respondenți consideră că abordarea interdisciplinară a activităților trebuie amplificată în contextul programelor școlare.

Predarea interdisciplinară solicită fiecărui cadru didactic să părăsească tiparele stricte ale disciplinei pe care o predă, iar aceasta necesită măiestrie din partea profesorului în corelarea cunoștințelor și obiectivelor din diferite arii curriculare.

Necesitatea abordării interdisciplinare a conținuturilor este motivată de volumul mare de cunoștințe pe care copiii le primesc, acestea necesită a fi selectate, prelucrate și apoi valorificate prin stimularea interesului elevului pentru cunoaștere prin corelarea dintre discipline.

Un învățământ interdisciplinar vizează să stabilească o organizare a activității educative în care elevul să fie plasat în situații semnificative și să efectueze activității care cer competențe dobândite nu numai la o disciplină școlară.

Interdisciplinaritatea este necesară și ea presupune muncă, documentare și măiestrie pedagogică.

ANEXA 1. Chestionar privind predarea interdisciplinară la ciclul gimnazial

Chestionarul își propune realizarea unui sondaj de opinie pe tema „predarea interdisciplinară a conținuturilor la ciclul gimnazial”.

1. Considerați că disciplinele studiate la școală au legătură unele cu altele sau nu există nicio legătură între ele?
1. Nu există nicio legătură între ele.
2. Există unele legături între ele.
3. Sunt puternic legate între ele.

2. În timp ce predați o lecție faceți legături între aceasta și alte discipline?
1. Niciodată
2.  Rar
3. Ocazional
4. Frecvent
5. Întotdeauna

3. Credeți că ar fi mai util şi mai interesant ca unele ore, să fie ţinute în parteneriat cu profesori de alte discipline?
1. Da
2. Nu

4. Realizați un clasament al următorilor factori ce stau la baza dificultăților de realizare a lecțiilor interdisciplinare, acordând punctaj de la 1 la 5 (1 – cel mai puțin important, 5 – cel mai important).
a) Alocarea spațiului mai mare de timp
b) Dezinteresul față de predarea interdisciplinară
c) Utilizarea stilului de predare monodisciplinar
d) Niciun răspuns

5. Realizați un clasament al următorilor factori ai integrării predării interdisciplinare, acordând punctaj de la 1 la 5 (1 – cel mai puțin important, 5 – cel mai important).
a) Programa școlară
b) Cunoștințele cadrelor didactice
c) Pregătirea interdisciplinară a cadrelor didactice
e) Niciun răspuns sau mai multe răspunsuri

6. Considerați că profesorii își planifică activitățile la clasă, luând în calcul interdisciplinaritatea?
1. Niciodată
2.  Rar
3. Ocazional
4. Frecvent
5. Întotdeauna

7. Considerați că este eficientă elaborarea unor teste de evaluare cu conținut interdisciplinar?
1. Da
2. Nu

8. Apreciați că este pozitivă o colaborare cu personal didactic din alte unități pentru planificarea și evaluarea interdisciplinară?
1. Da
2. Nu

9. În cadrul tematicii cercurilor pedagogice este suficient de frecventă abordarea interdisciplinară în planificarea și evaluarea activităților la clasă?
1.  Rar
2. Ocazional
3. Frecvent

10. Sunteți de acord că este benefică o deschidere mai amplă a învățământului interdisciplinar cu experiența în domeniul a unor state mai avansate pe plan educațional?
1. Da
2. Nu

11. Considerați că abordarea activităților interdisciplinare trebuie amplificată în contextul programelor școlare?
1. Da
2. Nu

12.Vârsta dumneavoastră:
1. 20-25 ani
2. 26-30 ani
3. 31-40 ani
4. 41-50 ani
5. 51-60 ani

13. Sexul:
1.Feminin
2. Masculin

14. Gradul didactice:
1. I
2. II
3. definitiv
4. debutant

15.  Aria curriculară a disciplinei predate:
1. Limbă și comunicare
2. Matematică și științe
3. Om și societate
4. Arte
5. Educație fizică și sport

Bibliografie
– Amihăilesei, Elena-Adina, Ghid de bune practici la interdisciplinaritate, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015.
– Amihăilesei, Elena-Adina, Interdisciplinaritatea modalitate de activare și eficientizare a îvățării, Editura Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015.
– Ardeleanu, Rodica, Interdisciplinaritatea – necesitatea obiectivă a învățământului primar, Editura Pim, Iași, 2010.
– Bottomore, T.B., Studiul interdisciplinarității. Interdisciplinaritatea și științele umane, Editura Politică, București, 1986.
– D’Hainaut, L., Probleme de învăţământ şi educaţie permanentă, Editura Didactică și Pedagogică, Bucureşti, 1981.
– Gherghescu, Jenica; Gherghescu, Lucian Neculai; Stratulat, Adina; Pleșu, Constantin Corneliu, Interdisciplinaritatea-Teorie și practică, Editura Sfera, Bârlad, 2007.
– Şebu, Pr. prof. univ. dr. Sebastian; Opriş, Prof. Monica; Opriş, Prof. Dorin, Metodica predării religiei, Editura Reîntregi