În contextul legislativ actual, profesorul debutant/ stagiar realizează un stagiu de cel puțin 2 ani la catedră sub îndrumarea comisiei metodice de specialitate, având o serie de responsabilități şi atribuții prevăzute în Regulamentul de ordine interioară, dar și în Legea Educației.
Articolul cuprinde ideile principale ale unei scurte cercetări realizate în 5 unități școlare din Turda și își propune să surprindă tocmai acest moment al adaptării tinerilor profesori la viaţa şcolii, să descopere nevoile şi reacţiile lor în faţa problemelor de natură profesională, dar mai ales problemele de natură relaţională, aici făcând referire atât la relaţia profesor-elev, cât şi la relaţia profesorului cu părinţii şi cu colegii săi. Am pornit de la ipoteza conform căreia formarea inițială nu asigură decât în parte o adaptare şi o integrare optimă din punct de vedere profesional, iar elevii şi părinții au de foarte multe ori o părere preconcepută despre activitatea şi pregătirea cadrelor didactice debutante.

„Profesorul tânăr reprezintă mereu o mare promisiune, pe care timpul – judecătorul infailibil – o certifică sau nu. Tinerețea însăși poate fi un concept fluid din punctul de vedere semantic, de vreme ce unii pot fi tineri cronologic și bătrâni în spirit, iar alții exact invers.” – Șerban Cioculescu

Prin intermediul studiului realizat, se încearcă identificarea statutului real al cadrului didactic debutat în relaţie cu elevii dar  şi care sunt cele mai frecvente dificultăţi pe care profesorii debutanţi le întâmpină la clasă.

Pregătirea ştiinţifică, pedagogică şi didactică din mediul universitar îl vor ajuta pe debutant să se achite de responsabilităţile de bază, esenţiale din sistemul de învăţământ dar adevărata experienţă didactică o va obţine doar prin experienţa personală la clasă care va aduce după sine şi alte cunoştinţe; astfel, putem fi de acord cu  John Dewey, care susţine teoria cunoaşterii prin experienţe directe de descoperire, prin experienţă personală – învăţarea depinde de experienţele trăite, deoarece fiecare experienţă va produce modificări în modul de gândire şi de acţiune.

Activităţile şi experienţele pe care le are cadrul didactic debutant în primii doi ani de activitate didactică au o relevanţă majoră pentru viitoarea carieră didactică, astfel tânărul profesor poate să-şi continue cariera didactică adaptându-se foarte bine la mediul profesional sau din contră va face tot posibilul să părăsească mediul şcolar deoarece nu se consideră „omul potrivit la locul potrivit”.

Perioada de debut în cariera profesională reprezintă o etapă de schimbare de mediu, de integrare de noi reguli, norme, responsabilităţi unele conştientizate doar teoretic, prea puţin practic, altele necunoscute. Orice schimbare de mediu stimulează tendinţa de a se adapta, de a se acomoda şi accepta noilor reguli, de a se supune unui proces de schimbare personală. Pentru ca un cadru didactic tânăr să evolueze trebuie să-şi facă o autoanaliză, să-şi stabilească obiectivele, să-şi elaborareze planul de acţiune, să-şi estimeze corect resursele şi să fie în primul rând pasionat şi motivat.

Problemele cel mai des evidenţiate de cadrele didactice debutante (subliniate în literatura de specialitate – Craşovan, 2005) sunt legate de: comunicarea cu elevii, rezolvarea situaţiilor conflictuale, relaţiile cadru didactic – elevi – părinţi, situaţii tensionate cu colegii sau superiorii, proiectare didactică, modalităţi de evaluare, lipsa experienţei în domeniul profesional, neîncredere în forţele proprii, cunoştinţe practice insuficiente, iar teoretice ineficiente în practică, neîmpliniri legate de nevoile, aspiraţiile, aşteptările personale, restricţii impuse de autoritate, insatisfacţii legate de evaluarea performanţei.

Metoda de realizare a investigației pe o problemă dată, statutul debutantului în sistemul de învăţămînt preuniversitar din perspectiva elevilor, a folosit chestionarul ca instrument de colectare a datelor în procesul de evaluare a activităţii cadrelor didactice debutante în trei şcoli gimnaziale şi două licee din Turda. Eşantionul de subiecţi utilizat în studiul constatativ a fost alcătuit din 145 elevi din 5 unităţi şcolare din Turda, dintre care 75 elevi din învăţământul gimnazial şi 70 elevi din învăţământul liceal. Prin demersul constatativ pe care l-am avut în vedere am dorit să surprindem următoarele aspecte:
1. Care este calitatea pregătirii în sistemul universitar
2. Structura motivaţiei profesionale a cadrelor didactice din primii doi ani de activitate
3. Aspecte sociale şi profesionale ale integrării în activitate din perspectiva elevilor
4. Nivelul de stres resimţit de către cadrele didactice debutante în primii doi ani de carieră

Profilul debutantului realizat de elevi…

Dacă ne referim la valorile şi itemii cu cel mai mare număr de răspunsuri, profesorul debutant perceput de majoritatea elevilor din gimnaziu, este profesorul în care au încredere pentru a obţine rezultate bune, este bine pregătit ştiinţific, a devenit profesor deoarece este pasionat de această profesie, este responsabil, corect, colaborează bine cu elevii şi este indulgent. Singura problemă sesizată de elevi a fost legată de menţinerea disciplinei, două din cele zece întrebări au evidenţiat faptul că debutantul nu poate controla şi organiza foarte bine clasa şi de cele mai multe ori face observaţii directe, frontal elevilor implicaţi în conflicte. Putem observa că elevii din gimnaziu au o relaţie bună cu profesorii debutanţi, au încredere în pregătirea şi competenţele acestora îi consideră responsabili şi corecţi dar uneori ar trebui să fie mai fermi şi autoritari pentru ca ordinea şi disciplina să fie menţinute pe parcursul lecţiilor.

Dacă ne referim la valorile şi itemii cu cel mai mare număr de răspunsuri, profesorul debutant perceput de majoritatea liceenilor, este profesorul bine pregătit ştiinţific, a devenit profesor deoarece este pasionat de această profesie, dar elevii îl consideră vulnerabil şi puţin stresat. In timpul activităţii de predare de cele mai multe ori dictează, foloseşte metode moderne şi este indulgent. Singura problemă sesizată de elevi a fost legată de menţinerea disciplinei, două din cele zece întrebări au evidenţiat faptul că debutantul nu poate manageria foarte bine clasa şi de cele mai multe ori când întâmpină probleme cu elevii la clasă sau apar situaţii conflictuale cheamă directorul şi nu înceracă să rezolve singur problemele. Această măsură nu este cea mai bună deoarce  elevii pot considera că debutantul dă dovadă de vulnerabilitate, nu este capabil să rezolve o situaţie conflictuală şi îi va fi ştirbită autoritatea.

Relaţia profesor-elevi pentru a fi eficientă trebuie sa fie una echilibrată, bazată pe respect reciproc, încredere, tact pedagogic, profesorul trebuie să-şi cunoască foarte bine clasa de elevi, dar să-şi păstreze autoritatea şi să disciplineze inteligent atunci când este nevoie fără a face apel la formalitatea şi disciplina excesivă care de asemenea poate conduce la tulburări de conduită, comportament neadecvat sau inhibiţie.

Cred că primul pas pentru îmbunătăţirea situaţiei existente din mediul şcolar ar fi să ajungă în şcoli doar profesorii motivaţi, pasionaţi şi bine pregătiţi. Existenţa interviului la admiterea la masterul didactic sau la modulele pedagogice din universităţi ar identifica capacităţile psiho-pedagogice şi atitudinea faţă de profesie a candidaţilor.

Legea Educației şi tendinţele actuale pun accent pe programele de mentorat, prin care mentorii pentru stagiatură, profesori experţi cu experienţă îndrumă cadrele didactice debutante în primul an de activitate în şcoală. Mentorul pentru stagiatură trebuie să colaboreze foarte bine cu stagiarul şi trebuie să fie pentru acesta: model, resursă de învăţare, consilier, animator, evaluator (Gliga, 2002).

Pentru îmbunătăţirea relaţiilor cu elevii, colegii şi părinţii debutantul trebuie să înveţe să comunice cât mai bine, să-şi stăpânescă emoţiile şi frustrările şi să-şi pună în valoare competenţele şi calităţile. Şcoala trebuie să fie un mediu sigur şi plin de satisfacţii, iar dacă se insistă pe îmbunătăţirea calităţii profesorului, pe schimbarea mentalităţii unora şi accentuarea ideii că profesorul poate motiva şi stimula elevii spre învăţare opţinând astfel performanţe raportate la nivelul fiecărui elev în parte.

Concluzii

Debutul în orice profesie este dificil, stresant, dar şi stimulativ, oricât de pregătit profesional este debutantul. Pregătirea din mediul universitar oricât de bine ar fi făcută, nu poate elimina total problemele cu care se vor confrunta debutanţii.

Debutantul ajunge la concluzia că şcoala este „altfel” din spatele catedrei, este mult mai vie, mai activă şi mereu apare elementul de noutate, imprevizibil, iar uneori profesorul poate fi depăşit de situaţie, de responsabilităţi, ceea ce îl va face să considere cariera didactică stresantă şi fără satisfacţii.

Profesorul, la începutul carierei, are nevoie de mai mult sprijin în formarea iniţială şi continuă, de relaţionare intercolegială şi de comunicare cu elevii.

Tendinţele actuale pun accent pe programele de mentorat, prin care mentorii pentru stagiatură, profesori experţi cu experienţă îndrumă cadrele didactice debutante în primul an de activitate în şcoală pentru a eficientiza activitatea cadrelor didactice debutante şi integrarea optimă a acestora în mediul şcolar.

Conform interpretărilor rezultatelor înregistrate pe baza chestionarelor, profesorul debutant trebuie să insiste mai mult pe partea de management al clasei, să organizeze şi să păstreze ordinea, deoarece fără rigoare învățarea nu poate avea loc.

Activităţile şi experienţele pe care le are cadrul didactic debutant în primii doi ani de activitate didactică au o relevanţă majoră pentru viitoarea carieră didactică, astfel tânărul profesor poate să-şi continue cariera didactică adaptându-se foarte bine la mediul profesional sau din contră va face tot posibilul să părăsească mediul şcolar deoarece nu se consideră ,,omul potrivit la locul potrivit,,.

Bibliografie

Craşovan, M., Rolul mentorului în activitatea cadrului didactic debutant, în Ionescu, M.,(coord.) Preocupări actuale în ştiinţele educaţiei, Vol I, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2005.
Craşovan, M., 2011, Mentoratul – modalitate de pregătire şi integrare profesională a viitoarelor cadre didactice – Teză de doctorat.
Gliga, L., 2002, Standarde profesionale pentru profesia didactică – Proiect de reformă a învăţământului preuniversitar, M.E.C., Bucureşti.
Hattie, J., 2014, Învăţarea vizibilă, Ghid pentru profesori, Editura Trei, Bucureşti.
Hurduze, R., 2009, Dificultăţi ale cadrelor didactice la debut profesional  şi managementul stresului ocupaţional, în Revista de Ştiinţe ale Educaţiei, Timişoara: Universitatea de Vest.
Ionescu, M., Bocoş, M., 2009, Tratat de didactică modernă, Editura Paralela 45, Piteşti.
Stan, E.,  2005, Managementul clasei,  Editura Aramis, Bucureşti.