Rutinele și tranzițiile, activități ce stimulează bucuria de a învăța a copiilor

Rutinele și tranzițiile sunt activități de dezvoltare personală ce contribuie la menținerea unui climat sănătos, armonios în sala de grupă, a tonusului copiilor și a eficienței parcursului învățării pe durata întregii zile. În fiecare grupă este necesar să existe un program zilnic care să ilustreze activitățile specifice domeniilor experiențiale, dar și pe cele de dezvoltare personală. Familiarizarea cu programul zilnic se face încă din primele zile de grădiniță prin discuții cu grupa, dar și cu părinții, pentru a-i asigura că activitatea din gradiniță este bine planificată, iar acesta trebuie respectat.

Conform noului Curriculum, tranzițiile sunt  „activități de scurtă durată care fac trecerea de la momente de rutină la alte tipuri de activități deînvățare, de la o activitate de învățare la alta, în diverse momente ale zilei”. În cadrul activităților desfășurate în grădiniță, tranzițiile sunt activități de scurtă durată, prin care se realizează trecerea de la o activitate la alta , de la momentele de rutină (sosirea copilului, întâlnirea de dimineață, micul dejun, igiena, masa de prânz, somnul, plecarea) la alte categorii de activități de învățare. Programul zilnic al grădiniței cuprinde jocurile și activitățile didactice alese (ALA), activități pe domenii experiențiale (ADE) și activități de dezvoltare personală (ADP). Activitățile de dezvoltare personală includ rutinele, tranzițiile, activitățile din perioada după-amiezii și activitățile opționale.

Tranzițiile pot lua forma unor cântecele, poezii, numărători, jocuri cu text și cânt, ghicitori, povestioare etc. În acest fel se acoperă momentele libere și se realizează legătură cu următoarea activitate într-un mod plăcut copiilor.

Tranzițiile trebuie să ocupe un loc obligatoriu în cadrul procesului didactic și au rolul de a stimula, relaxa și deconecta preșcolarul pregătindu-l, totodata, pentru activitatea ce va urma. Alegerea tranzițiilor, momentul folosirii lor , tipul lor, depinde de mai mulți factori. Pentru a folosi într-un mod constructiv aceste tranziții educatoarea trebuie să cunoască, în primul rând, dinamica grupului de preșcolari, să adapteze tranzițiile la particularitățile de vârstă, la tema proiectului propus. Toate acestea depind și de creativitatea educatoarei și, nu în ultimul rând, de măiestria pedagogică. În momentul în care educatoarea proiectează scenariul unei activități instructiv-educative, tranzițiile vor fi menționate clar în proiectul didactic, însă de multe ori, situațiile neprevăzute determină educatoarea să improvizeze. În astfel de momente, tranzițiile vin în ajutorul profesorului, și chiar dacă activitatea următoare pare neatractivă pentru preșcolari, folosirea unei tranziții la momentul potrivit, reușește să stimuleze curiozitatea acestora și se realizează astfel legătura cu noua activitate și în același timp pregătirea grupei pentru aceasta.

Un alt rol pe care tranzițiile reușesc să-l exercite este cel de a liniști grupul de preșcolari. Sunt momente pe parcursul desfășurării programului din grădiniță când copiii devin prea gălăgioși și își pierd atenția. Captarea atenției și trezirea curiozității copiilor în astfel de situații devine o adevărată provocare pentru cadrul didactic, iar utilizarea unor tranziții sub formă de cântecele sau poezii liniștitoare, la momentul oportun, vor  trezi din nou interesul pentru activitatea desfășurată.

De asemenea, atunci când se trece la o rutină (ne spălăm pe mâini, mergem la baie, copiii ies în curtea grădiniței, se pregătesc pentru plecarea acasă etc.), tranzițiile sunt cele mai potrivite pentru a pregăti desfășurarea acestor rutine.

Modele de tranziții:

PREGĂTIREA PENTRU MASĂ

1. Jucăriile adunăm,
Vasele le aranjăm,
Sala noi o pregătim,
Și la masă noi pornim.

Mâinile ni le spălăm,
La masă ne așezăm
Poftă bună, mulțumim,
Și mâncarea o servim.
(versurile se cântă pe melodia  cântecului „Bate vântul frunzele”)

2.  Haideți cu toții, de grabă ne-adunăm,
Sala de grupă frumos o aranjăm.
Fetele fac ordine, la bucătărie,
Iar baieții strâng de zori

Masa ne-așteaptă doar cu bunătăți,
Mâncarea-i gustoasă, miroase și-o poftești,
Fetele se așează-n rând, una după alta,
Iar baieții vin în grabă chiar acum.
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Toamna ne-mbie”)

3.   1, 2, 3, 4,
Toți de grabă ne-adunăm,
5, 6, 7, 8,
În perechi noi ne grupăm.
9, 10, 11, 12,
Către baie ne-ndreptăm,
13, 14, 15, 16,
Mâinile ni le spălăm.

PREGĂTIREA PENTRU SOMN

1. Ora 1 a sosit, noi ne punem la dormit,
Pijamaua o – mbrăcăm,
Hainele le ordonăm,
Capul pe perna – l culcăm,
Pe Moș Ene îl chemăm.

TREZIRE

1. Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
Pijamaua jos o dăm,
Plapuma o aranjăm.
Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Ne jucăm cu degetele”)

PREGĂTIREA PENTRU ACTIVITĂȚI

1.  Astăzi noi vom număra,
Și mulțimi noi vom forma.
Cu jetoanele lucrăm,
În perechi le așezăm.
În caiete completăm
Cu creionul desenăm.

2. Cel mai mult, aici la grădi,
Noi am vrea să ne jucăm,
Dar trebuie să și lucrăm.
La măsuțe ne-așezăm,

3.    1, 2, 1, 2,
Câte doi în pas vioi.
Brațele le ridicăm,
Mâinile le fluturăm.
Stânga, dreapta 1, 2,
Faceți și voi ca și noi.

Rutinele sunt activități care se deruleaza pe parcursul întregii zile și au un rol fundamental pentru dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăța ceva, iar acestor activități de învățare prin care îi sunt satisfăcute copilului nevoile primare, trebuie să le acordăm aceeași atenție pe care o acordăm activităților didactice, în organizare, planificare și desfășurare. Formarea rutinelor și respectarea lor mențin copilul implicat în acțiuni adecvate și scad frecvența situațiilor în care copiii pot manifesta comportamente inadecvate.

Din punct de vedere psihologic, rutinele au scopul de a oferi sentimentul de control și de predictibilitate asupra evenimentelor.

Prin participarea la aceste activități desfășurate ritmic, copiii învață despre momentele zilei, succesiunea lor și activitățile specifice acestora, li se formează sentimentul de apartenență la grup, iar ei se simt în siguranță.

Rutinele includ următoarele tipuri de activități: sosirea și plecarea copilului din grădiniță, salutul, gimnastica de înviorare, întâlnirea de dimineață, gustările, micul dejun și masa de prânz, igiena, spălatul și toaleta, somnul/ perioada de relaxare de după-amiază.

Chiar dacă sunt activități simple, rutinele sunt problematice pentru mulți copii. De fapt, majoritatea părinților care solicită consiliere spun că rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente de peste zi: copilul face crize de furie când trebuie să își aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se spele pe dinți , protestează la plecarea de acasă sau de la locul de joacă etc.

Avantajele  și  importanța  rutinelor sunt: rutina  are  rolul  de  a  focaliza  atenția  copilului, de  a-l  liniști  și  relaxa, este  foarte  benefică  pentru  preșcolari datorită  faptului  că  anticiparea  a  ceea  ce  va  urma  conferă  un  sentiment  de încredere, copiii  mici  sunt  debusolați  de  dezorganizarea  unei   zile, iar un  ritual, o  activitate  devenită  obișnuință, le  creează stabilitate, atunci  când  un  copil  nu  depinde  de  un  program, comportamentul  lui  reflectă  lipsa  acestuia, fiind  haotic. Rutinele  acoperă  nevoile  de  bază  ale  copilului  și  contribuie  la  dezvoltarea  globală  a  acestora.

Noul  curriculum  are  la  bază  realitatea  educațională  a  vârstelor  mici. Se pune accentul pe utilizarea rutinelor și a tranzițiilor deoarece acestea stimulează în mod constant nevoia de învătare a preșcolarului. În momentul de față, se  promovează flexibilitatea  programului  instructiv-educativ, cu rolul  de  a spori calitatea  educației  la  preșcolari.

Procesul instructiv-educativ  trebuie  să  fie  centrat  pe  copil, pornind  de  la  ideea  unei  învățări  cât  mai  naturale, în acord  cu nivelul experiențelor  traversate  de  acesta în viața cotidiană, dar respectând particularitățile individuale ale copilului.

Bibliografie selectivă
1. Cucoș, Constantin, Pedagogie, Iași, Editura Polirom, 2000.
2. Glava, Adina, Pocol, Maria , Tătaru, Lolica-Lenuta , Educația timpurie: ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preșcolar, Editura Paralela 45,  2009.
3. Romiță, B. Iucu, Instruirea școlară, Iași,  2001.
4. Păun, E., Iucu, R., (coord), Educația preșcolară în România, Iași, Editura Polirom, 2002.