Rutinele şi tranziţiile, activităţi ce stimulează bucuria de a învăţa a copiilor

Rutinele şi tranziţiile sunt activităţi de dezvoltare personală ce contribuie la menţinerea unui climat sănătos, armonios în sala de grupă, a tonusului copiilor şi a eficienţei parcursului învăţării pe durata întregii zile. În fiecare grupă este necesar să existe un program zilnic care să ilustreze activităţile specifice domeniilor experienţiale, dar şi pe cele de dezvoltare personală. Familiarizarea cu programul zilnic se face încă din primele zile de grădiniţă prin discuţii cu grupa, dar şi cu părinţii, pentru a-i asigura că activitatea din gradiniţă este bine planificată, iar acesta trebuie respectat.

Conform noului Curriculum, tranziţiile sunt  „activităţi de scurtă durată care fac trecerea de la momente de rutină la alte tipuri de activităţi deînvăţare, de la o activitate de învăţare la alta, în diverse momente ale zilei”. În cadrul activităţilor desfăşurate în grădiniţă, tranziţiile sunt activităţi de scurtă durată, prin care se realizează trecerea de la o activitate la alta , de la momentele de rutină (sosirea copilului, întâlnirea de dimineaţă, micul dejun, igiena, masa de prânz, somnul, plecarea) la alte categorii de activităţi de învăţare. Programul zilnic al grădiniţei cuprinde jocurile şi activităţile didactice alese (ALA), activităţi pe domenii experienţiale (ADE) şi activităţi de dezvoltare personală (ADP). Activităţile de dezvoltare personală includ rutinele, tranziţiile, activităţile din perioada după-amiezii şi activităţile opţionale.

Tranziţiile pot lua forma unor cântecele, poezii, numărători, jocuri cu text şi cânt, ghicitori, povestioare etc. În acest fel se acoperă momentele libere şi se realizează legătură cu următoarea activitate într-un mod plăcut copiilor.

Tranziţiile trebuie să ocupe un loc obligatoriu în cadrul procesului didactic şi au rolul de a stimula, relaxa şi deconecta preşcolarul pregătindu-l, totodata, pentru activitatea ce va urma. Alegerea tranziţiilor, momentul folosirii lor , tipul lor, depinde de mai mulţi factori. Pentru a folosi într-un mod constructiv aceste tranziţii educatoarea trebuie să cunoască, în primul rând, dinamica grupului de preşcolari, să adapteze tranziţiile la particularităţile de vârstă, la tema proiectului propus. Toate acestea depind şi de creativitatea educatoarei şi, nu în ultimul rând, de măiestria pedagogică. În momentul în care educatoarea proiectează scenariul unei activităţi instructiv-educative, tranziţiile vor fi menţionate clar în proiectul didactic, însă de multe ori, situaţiile neprevăzute determină educatoarea să improvizeze. În astfel de momente, tranziţiile vin în ajutorul profesorului, şi chiar dacă activitatea următoare pare neatractivă pentru preşcolari, folosirea unei tranziţii la momentul potrivit, reuşeşte să stimuleze curiozitatea acestora şi se realizează astfel legătura cu noua activitate şi în acelaşi timp pregătirea grupei pentru aceasta.

Un alt rol pe care tranziţiile reuşesc să-l exercite este cel de a linişti grupul de preşcolari. Sunt momente pe parcursul desfăşurării programului din grădiniţă când copiii devin prea gălăgioşi şi îşi pierd atenţia. Captarea atenţiei şi trezirea curiozităţii copiilor în astfel de situaţii devine o adevărată provocare pentru cadrul didactic, iar utilizarea unor tranziţii sub formă de cântecele sau poezii liniştitoare, la momentul oportun, vor  trezi din nou interesul pentru activitatea desfăşurată.

De asemenea, atunci când se trece la o rutină (ne spălăm pe mâini, mergem la baie, copiii ies în curtea grădiniţei, se pregătesc pentru plecarea acasă etc.), tranziţiile sunt cele mai potrivite pentru a pregăti desfăşurarea acestor rutine.

Modele de tranziţii:

PREGĂTIREA PENTRU MASĂ

1. Jucăriile adunăm,
Vasele le aranjăm,
Sala noi o pregătim,
Şi la masă noi pornim.

Mâinile ni le spălăm,
La masă ne aşezăm
Poftă bună, mulţumim,
Şi mâncarea o servim.
(versurile se cântă pe melodia  cântecului „Bate vântul frunzele”)

2.  Haideţi cu toţii, de grabă ne-adunăm,
Sala de grupă frumos o aranjăm.
Fetele fac ordine, la bucătărie,
Iar baieţii strâng de zori

Masa ne-aşteaptă doar cu bunătăţi,
Mâncarea-i gustoasă, miroase şi-o pofteşti,
Fetele se aşează-n rând, una după alta,
Iar baieţii vin în grabă chiar acum.
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Toamna ne-mbie”)

3.   1, 2, 3, 4,
Toţi de grabă ne-adunăm,
5, 6, 7, 8,
În perechi noi ne grupăm.
9, 10, 11, 12,
Către baie ne-ndreptăm,
13, 14, 15, 16,
Mâinile ni le spălăm.

PREGĂTIREA PENTRU SOMN

1. Ora 1 a sosit, noi ne punem la dormit,
Pijamaua o – mbrăcăm,
Hainele le ordonăm,
Capul pe perna – l culcăm,
Pe Moş Ene îl chemăm.

TREZIRE

1. Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
Pijamaua jos o dăm,
Plapuma o aranjăm.
Ne-mbrăcăm, ne-mbrăcăm,
Hainele de grabă pe noi le luăm,
(versurile se intonează pe melodia cântecului „Ne jucăm cu degetele”)

PREGĂTIREA PENTRU ACTIVITĂȚI

1.  Astăzi noi vom număra,
Şi mulţimi noi vom forma.
Cu jetoanele lucrăm,
În perechi le aşezăm.
În caiete completăm
Cu creionul desenăm.

2. Cel mai mult, aici la grădi,
Noi am vrea să ne jucăm,
Dar trebuie să şi lucrăm.
La măsuțe ne-aşezăm,

3.    1, 2, 1, 2,
Câte doi în pas vioi.
Braţele le ridicăm,
Mâinile le fluturăm.
Stânga, dreapta 1, 2,
Faceţi şi voi ca şi noi.

Rutinele sunt activităţi care se deruleaza pe parcursul întregii zile şi au un rol fundamental pentru dezvoltarea personală a copilului. Fiecare moment trăit de copil este o ocazie de a învăţa ceva, iar acestor activităţi de învăţare prin care îi sunt satisfăcute copilului nevoile primare, trebuie să le acordăm aceeaşi atenţie pe care o acordăm activităţilor didactice, în organizare, planificare şi desfăşurare. Formarea rutinelor şi respectarea lor menţin copilul implicat în acţiuni adecvate şi scad frecvenţa situaţiilor în care copiii pot manifesta comportamente inadecvate.

Din punct de vedere psihologic, rutinele au scopul de a oferi sentimentul de control şi de predictibilitate asupra evenimentelor.

Prin participarea la aceste activităţi desfăşurate ritmic, copiii învaţă despre momentele zilei, succesiunea lor şi activităţile specifice acestora, li se formează sentimentul de apartenenţă la grup, iar ei se simt în siguranţă.

Rutinele includ următoarele tipuri de activităţi: sosirea şi plecarea copilului din grădiniţă, salutul, gimnastica de înviorare, întâlnirea de dimineaţă, gustările, micul dejun şi masa de prânz, igiena, spălatul şi toaleta, somnul/ perioada de relaxare de după-amiază.

Chiar dacă sunt activităţi simple, rutinele sunt problematice pentru mulţi copii. De fapt, majoritatea părinţilor care solicită consiliere spun că rutinele sunt unele din cele mai tensionate momente de peste zi: copilul face crize de furie când trebuie să îşi aleagă îmbrăcămintea, refuză categoric să se spele pe dinţi , protestează la plecarea de acasă sau de la locul de joacă etc.

Avantajele  şi  importanţa  rutinelor sunt: rutina  are  rolul  de  a  focaliza  atenţia  copilului, de  a-l  linişti  şi  relaxa, este  foarte  benefică  pentru  preşcolari datorită  faptului  că  anticiparea  a  ceea  ce  va  urma  conferă  un  sentiment  de încredere, copiii  mici  sunt  debusolaţi  de  dezorganizarea  unei   zile, iar un  ritual, o  activitate  devenită  obişnuinţă, le  creează stabilitate, atunci  când  un  copil  nu  depinde  de  un  program, comportamentul  lui  reflectă  lipsa  acestuia, fiind  haotic. Rutinele  acoperă  nevoile  de  bază  ale  copilului  şi  contribuie  la  dezvoltarea  globală  a  acestora.

Noul  curriculum  are  la  bază  realitatea  educaţională  a  vârstelor  mici. Se pune accentul pe utilizarea rutinelor şi a tranziţiilor deoarece acestea stimulează în mod constant nevoia de învătare a preşcolarului. În momentul de faţă, se  promovează flexibilitatea  programului  instructiv-educativ, cu rolul  de  a spori calitatea  educaţiei  la  preşcolari.

Procesul instructiv-educativ  trebuie  să  fie  centrat  pe  copil, pornind  de  la  ideea  unei  învăţări  cât  mai  naturale, în acord  cu nivelul experienţelor  traversate  de  acesta în viaţa cotidiană, dar respectând particularităţile individuale ale copilului.

Bibliografie selectivă
1. Cucoş, Constantin, Pedagogie, Iaşi, Editura Polirom, 2000.
2. Glava, Adina, Pocol, Maria , Tătaru, Lolica-Lenuta , Educaţia timpurie: ghid metodic pentru aplicarea curriculumului preşcolar, Editura Paralela 45,  2009.
3. Romiţă, B. Iucu, Instruirea şcolară, Iaşi,  2001.
4. Păun, E., Iucu, R., (coord), Educaţia preşcolară în România, Iaşi, Editura Polirom, 2002.

Accesări: 4.414

Articole asemănătoare