Sari la conținut
Revista Profesorului

Introducerea învățării centrate pe grupe de elevi

• Veronica-Gabriela Găină • Școala Gimnazială Vadu Pașii, comuna Vadu Pașii (Buzău) • România

Misiunea oricărui profesor este aceea de a determina fiecare elev să învețe, facilitându-i acestuia învățarea cunoștințelor prin metode cât mai frumoase, active, care să îi acapareze interesul și să îi sporească dorința de explorare, de învățare. Totuși, pentru ca orice act didactic să aibă rezultatele dorite, primul lucru pe care trebuie să îl facem noi ca profesori este acela de a ne cunoaștem foarte bine elevii.

Rolul motivației pentru lecția de geografie

• Ioan-Virgil Șorgot • Colegiul Tehnic Gheorghe Asachi, Onești (Bacău) • România

Geografia formează la individ (numai în condițiile motivației) deprinderea de a pune întrebări, dorința de ști mai mult (informare), capacitatea de a se descurca în diferite situații (exemplu –fenomene extreme de risc), atitudini pozitive față de mediu etc. Motivația în cadrul lecției de geografie, fie ea intrinsecă sau extrinsecă, este foarte importantă, deoarece determină la elevi curiozitatea, dorința de a participa la lecție și nevoia de a acumula noi cunoștințe sau de a căpăta noi deprinderi.
Pentru a asigura reușita unei lecții, este nevoie să determinăm o stare de atenție a întregii clase, foarte importantă receptării, înțelegerii și producerii învățării.

Despre evaluarea competenței de receptare a mesajului scris la ciclul primar

• Adela-Gabriela Mureșan • Școala Gimnazială Mihai Eminescu, Năsăud (Bistrița-Năsăud) • România

De ce și cum e mai bine să evaluăm? Ne punem adeseori această întrebare în pregătirea demersului nostru didactic. Un cadru didactic responsabil își proiectează activitatea astfel încât feedback-ul din partea elevilor să fie măsurabil, în timp real, cu accent pe îmbunătățirea activității didactice viitoare prin strategii adaptate subiecților care învață, dar, mai ales, cu accent pe punerea în aplicare a ceea ce știu elevii, a ceea ce au învățat ei într-o secvență dată și valorificarea experienței lor de învățare.

Motivația în context școlar

• Dumitrina Gazzi • Liceul Teoretic Vasile Alecsandri, Iași (Iași) • România

„Motivația în context școlar este o stare dinamică ce își are originea în percepțiile elevului asupra lui însuși și asupra mediului, care îl incită să aleagă o activitate, să se angajeze și să persevereze în îndeplinirea acesteia pentru atingerea unui scop”, afirmă Rolland Viau[1]. Potrivit viziunii sale, percepțiile specifice contextului școlar, care constituie cele mai importante surse ale motivației, sunt: percepția elevului asupra valorii unei activități, percepția elevului asupra competenței sale de a îndeplini acea activitate și percepția controlului pe care elevul crede că-l exercită asupra unei activități.

Cum convingem copilul să nu evite sarcinile școlare

• Veronica Manolache • Liceul cu Program Sportiv, Botoșani (Botoșani) • România

Odată cu începerea activității școlare, copilul are îndatoriri noi, obligații, responsabilități raportate la statutul de elev. Printre sarcinile școlare se numără efectuarea temelor pentru acasă la diferite discipline, date cu scopul de a exersa ca să-și consolideze cunoștințele însușite la lecții. Am observat în activitatea mea didactică că unii elevi se descurcă foarte bine la disciplinele pe care le preferă, iar la cele care nu la plac motivația este scăzută și rezultatele sunt mai puțin bune. Faptul că nu sunt suficient de motivați și nu-i interesează îi face să amâne rezolvarea sarcinilor. A amâna înseamnă a întârzia realizarea unei activități, cu toate că aceasta duce la producerea unor efecte. „Amânarea școlară intervine atunci când elevii întârzie sau evită realizarea sarcinilor școlare, deși știu că ar trebui să le facă și datorită amânării vor plăti un preț.” (Bernard, 2013, p.307). Această tendință mai este denumită „amânare academică”.

Valențele formative ale programului educațional eTwinning

• Cristina Stan • Școala Gimnazială Grigore Moisil, Ploiești (Prahova) • România

Școlaritatea reprezintă perioada de vârstă în care se creează fundamentul personalității copilului, școala desfășurând un demers educativ intens și complex, ale cărui rezultate se repercutează în dezvoltarea copilului pe tot parcursul vieții acestuia. În contextul actual, se impune tuturor educatorilor „depășirea frontierelor rigide”, „deplasarea accentului educației spre conștientizare, cooperare, gândire critică și selecție, adaptabilitate și interpretarea lumii mereu schimbătoare” [1]. Într-o societate aflată în permanentă schimbare este firească preocuparea cadrelor didactice de a căuta strategii și metode optime pentru creșterea eficienței activității didactice.
Ca să rămână un mediu permanent și atractiv pentru elevi, școala își diversifică metodele de informare a elevilor, de formare a priceperilor și deprinderilor. Folosește variate activități, care au ca principal subiect copilul, cu aspirațiile și interesele sale. Aceasta are un rol activ, fiind tot mai importantă creativitatea și punerea în valoare a calității personale.

Bunăstarea preșcolarului – preocuparea educatoarei

• Adriana-Ana Frandeș • Școala Gimnazială, Hodac (Mureș) • România

Starea de bine – așa cum este definită în „Educație cu stare de bine” – reprezintă un construct complex, multidimensional care se referă la calitatea vieții școlare, deci ține de „calitatea vieții” pe care o are copilul în perioada școlarității. Omul are cea mai lungă perioadă a copilăriei, perioadă divizată în multe alte substadii, cu dimensiuni ale dezvoltării deosebit de complexe. Este nevoie de o îndelungată aplecare asupra studierii lor, mai ales pentru identificarea metodelor care să favorizeze dezvoltarea plenară a copiilor.

Relația dintre educația parentală și particularitățile sociabilității preșcolarului

• Aurelia Chioibas • C.J.R.A.E. Ialomița (Ialomița) • România

Cunoscându-se și demonstrându-se care sunt consecințele adoptării unui anumit stil parental se poate interveni în vederea formării și chiar a educării părinților pentru optimizarea relației părinte-copil, promovându-se ideea unui stil parental adecvat, precum și cea a ameliorării efectelor practicării unui stil parental nepotrivit.
Literatura de specialitate este foarte bogată în ceea ce privește oferirea de informații despre dezvoltarea psihică umană, educația familială și vârsta preșcolară. Astfel, educația familială constituie o formă specifică a educației, ca factor funadamental al dezvoltării psihice, se exercită în mediul familial, mediul însuși reprezentând, de asemenea, un alt factor fundamental al devenirii psihice. Vârsta preșcolară este o perioadă în care primele influențe educative sunt cele familiale, urmând ca acestea să fie dublate de cele ale mediului grădiniței.

Educația bazată pe competențe în contextul digitalizării

• Mirela Barcău • Liceul Teoretic Ion Luca, Vatra Dornei (Suceava) • România

Lumea se schimbă și școlile noastre ar trebui să țină pasul. În acești pași spre schimbare, elevii devin colaboratorii noștri cu care trebuie să ne sfătuim în rezolvarea problemelor prezente și care se schimbă cu viteză de la o zi la alta. Ei trebuie să-și spună punctul de vedere asupra propriei lor metode de învățare, metode ce trebuiesc perfecționate, aceste generații trebuiesc învățate ”să învețe”. O vor face pe tot parcursul vieții. Chiar dacă digitalizarea intră profund în învățarea la clasă profesorii și ceilalți factori ce influențează organizarea și dezvoltarea învățământului trebuie să țină cont de conceptul de „învățare personalizată”.

Profilul managerial ideal pentru managerul instituției de învățământ

• Cristina Stan • Școala Gimnazială Grigore Moisil, Ploiești (Prahova) • România

Activitatea  managerului presupune multiple cunoștințe teoretice și deprinderi practice, care să-i permită managerului înțelegerea bazelor teoretice ale activității manageriale, crearea unui fond de documentație de specialitate și conturarea limitelor  de performanță, conduită și criteriile etice. Ne-am oprit doar asupra câtorva competențe și abilități, pe care le-am considerat  neapărat necesare și care includ, în opinia noastră și atitudini, cunoștințe, capacități, trăsături de caracter și de personalitate pe care ar fi ideal să le posede orice manager de unitate de învățământ, indiferent de nivelul acesteia. Un  profil managerial ideal pentru managerul instituției de învățământ,  care se concretizează într-o serie de competențe, calități,  valori și atitudini manifestate în realitatea curentă prin comportamente manageriale.