Sari la conținut
Revista Profesorului

Importanța evaluării formative în formarea personalității unui elev

• Daniela Chiva • Școala Gimnazială Nichita Stănescu, Ceptura (Prahova) • România

Dinamismul dezvoltării societății determină școala să-si reorienteze acțiunile în vederea pregătirii unui om care să fie capabil să facă față unei societăți situate într-o continuă schimbare, om care să se adapteze la aceste schimbări, printr-o învățare continuă. Astfel, învățământul și-a accentuat funcțiile formative în perspectiva educației permanente, de pregătire „a fiecărei persoane în acord cu posibilitățile, înclinațiile și aspirațiile ei, valorificarea optimă a potențelor, aptitudinilor și atitudinilor creatoare ale omului”[1].

Articol integral: Importanța evaluării formative în formarea personalității unui elev

Stimularea interesului pentru lectură al elevilor din ciclul primar

• Minodora Ungureanu • Liceul Teoretic Callatis, Mangalia (Constanța) • România

Predarea limbii și literaturii române în ciclul primar este un proces complex, ce se raportează permanent la factorii de evoluție a societății și de continuă schimbare a treptelor de cuturalizare. Unul dintre obiectivele fundamentale ale limbii române ca disciplină la clasele mici îl constituie formarea și cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură. Mai mult decât  oricare dintre tehnicile audio-vizuale prin care sunt vehiculate valorile culturale, lectura cărții oferă cititorului un plus de satisfacție, prilejuri unice de reflecție, de meditație, angajează valori formativ-educative care își pun amprenta pe întreg comportamentul cititorului.

Articol integral: Stimularea interesului pentru lectură al elevilor din ciclul primar

Omul de la catedră, un model de neînlocuit

• Ana Ploscaru-Lungulescu • Colegiul Tehnologic Constantin Brâncoveanu, Baia de Aramă (Mehedinți) • România

Cât de important este modelul unui profesor în formarea elevului ca om? Mai au nevoie copiii noștri de modele? Poate omul de la catedră să devină o persoană admirată și demnă de urmat? Sunt întrebări pe care poate că nici nu ni le mai punem ca și cadre didactice. Și totuși, cu toții am avut profesori care ne-au plăcut, sau pe care i-am admirat, fie și dacă măcar pentru felul în care se îmbrăcau, sau își aranjau părul. Cu siguranță am întâlnit cel puțin un profesor care ne-a făcut să îndrăgim materia pe care o preda și asta pentru că îl îndrăgeam pe el, sau pe ea. Fie că vrem, fie că nu vrem, noi suntem modele pentru elevii noștri, iar ei se uită la noi ca la persoane de la care au ceva să învețe.

În ultimul timp, se discută dacă omul de la catedră va putea fi înlocuit de tehnologie, prin inteligența artificială. Acest articol încearcă să demonstreze că acest lucru este imposibil, deoarece „modelul” uman este unul deosebit de complex, alcătuit nu doar din cunoștințe înmagazinate, ci este o persoană cu rațiune, emoții și voință, cu experiență de viață diversă, cu capacitatea de a empatiza și de a transmite cu mult mai mult decât informații.

Articol integral: Omul de la catedră, un model de neînlocuit

Stiluri ale comunicării educaționale

• Irina Văculea • Școala Gimnazială Ecaterina Teodoroiu, Târgu-Jiu (Gorj) • România

Este știut că de multe este mai greu decât s-ar părea să se realizeze și să se mențină în clasă o comunicare cu adevărat eficientă. Pentru aceasta este necesară educarea și sensibilizarea cadrelor didactice cu scopul de a fi capabile de realizarea optimă a acestui proces. Majoritatea elevilor vin cu propria educație din familie, propriile experiențe și așteptări, iar profesorul trebuie să creeze sentimentul de unitate, de grup, și totodată să valorifice pe fiecare elev al său, reușind să-i evidențieze calitățile și potențialul. De aceea, felul activității de comunicare cu elevii face referire tot mai mult la competența didactică a educatorului, axată pe aptitudinea lui pedagogică. Prin urmare, stilul permite folosirea capacităților și calităților persoanei prin compensarea anumitor lipsuri și constă în integrarea optimă a tuturor procedeelor generale, dar și specifice de acțiune. În stil sunt îmbinate atât caracteristicile de conținut, cât și cele formal, și amândouă influențează comunicarea pedagogică. De asemenea, filtrul capabil de a impune anumite direcții și diferite finalități demersului educativ este personalitatea didactică.

Articol integral: Stiluri ale comunicării educaționale

Profesorul, între definiție și realitate

• Adelina-Roxana Grapă • Colegiul Național Economic Andrei Bârseanu, Brașov (Brașov) • România

Conform DEX, „profesorul este o persoană calificată care predă o materie de învățământ (în școală). Persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva.” Nu îmi propun să dezbat aici tema calificării cadrelor didactice și nici nu caut etimologia noțiunii „materie de învățământ”, în schimb aș dori să discut cea de-a doua definiție: este profesorul persoana care îndrumă, educă, învață pe cineva?

Dacă ne raportăm la secolul trecut, viața socială a unei comunități era modelată de primar, profesor și preot – nu neapărat în aceeași ordine, totul depindea de contextul socio-politic la care se raporta respectiva țară. Nu, nu voi deplânge această stare de fapt; astăzi profesorul (educatorul) nu mai are același statut, dar nici ceilalți doi actori implicați nu mai au ponderea de pe vremuri. Mentalitatea s-a schimbat: postmodernismul și schimbările legislative ne afectează pe toți.

Articol integral: Profesorul, între definiție și realitate

Dascălului, cel batjocorit astăzi de societate

• Nicoleta Crăciun • Școala Gimnazială Pia Brătianu (București) • România

Ni se perindă prin fața ochilor tot felul de filmulețe, de articole. Școala și slujitorii ei sunt puși la zid, umiliți. Poate ar fi timpul să ne aducem aminte și ce reprezintă dascălul, profesorul pentru  societate.
Ne întrebăm astăzi între noi, retoric însă, cine este dascălul, cum arată acest Om, ce simte și ce îl motivează pentru a intra zilnic pe ușa clasei și a șlefui odraslele tot mai răsfățate și mai lipsite de educație ale „VIP”-urilor actuale. Răspunsul este unul cât se poate de simplu, dar în același timp aproape neverosimil pentru cei care astăzi nu mai dau un ban pe noțiuni precum „Vocație”, „Har”, „Valoare”. Pentru El, Dascălul, Omul care își caută un al doile job pentru a putea asigura pe masă copiilor săi pâinea, pentru a-și putea petici pantofii, important devine fiecare pui de om care îi intră nu numai pe ușa clasei, ci și pe cea a sufletului. Căci Dascălul nu este strungarul și își șlefuiește piesele și le predă CTC-ului la număr, nu este contabilul ce calculează pierderea sau profitul unei firme, nu este nici măcar politicianul care se joacă în parlament cu destinele a milioane de foști sau viitori electori.

Articol integral: Dascălului, cel batjocorit astăzi de societate

Nevoia de validare în activitățile educaționale

• Oana Onciu • Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași (Iași) • România

Sentimentul de a nu fi suficient de bun este o experiență cu care mulți oameni se confruntă la un moment dat în viața lor. Pe termen lung, persistența acestui sentiment duce la  nevoia constantă de validare din partea celorlalți și la dorința permanentă de perfecționare. Când primim validarea dorită, ne simțim văzuți, înțeleși, acceptați și apreciați pentru ceea ce suntem, fapt care asigură un sentiment de apartenență. Lucrul cu copiii prezintă o bună oportunitate de a observa apariția unor astfel de nevoi emergente, în timp real. Responsabilitatea vizării acestor nevoi are o încărcătură de responsabilitate ce revine direct profesorului. Prin urmare, este util să înțelegem în primul rând ce este nevoia umană de validare și apoi care este relația dintre aceasta și activitățile educaționale. În acest articol, vom explora (I) nevoia umană de validare, etapele sale, cum se dezvoltă, parametrii săi de normal și anormal și cum să satisfacem această nevoie în moduri sănătoase și, în al doilea rând (II), cum și de ce profesorii ar trebui să răspundă acestei nevoi.

Articol integral: Nevoia de validare în activitățile educaționale

Expunerea zilnică la date digitale și performanța școlară la elevi

• Maria Albu • Școala Gimnazială Nicolae Drăgan, Galda de Jos (Alba) • România

În ultimele decenii, au fost realizate o serie de cercetări cu privire la efectele utilizării tehnologiilor informaționale asupra performanțelor școlare, abilităților cognitive și non-cognitive ale copiilor și adolescenților, atât în cadrul programelor de promovare a tehnologiei în diverse tipuri de instituții educaționale, cât și în cazul utilizării calculatorului acasă. Promotorii utilizării acestor tehnologii informaționale au subliniat diferite efecte pozitive: creșterea performanțelor elevilor la testele de inteligență vizuale și spațiale; dezvoltarea inteligenței intuitive, a atenției distributive și a reacțiilor prompte; îmbogățirea și restructurarea reprezentărilor mentale; potențarea învățării constructive (learning by doing – John Dewey apud Stănculescu, 2005). În literatura de specialitate sunt prezente și multe voci care scot în evidență, cu argumente și pe baza studiilor, o serie de efecte negative (Stănculescu, 2005). 

Articol integral: Expunerea zilnică la date digitale și performanța școlară la elevi

Misiunea profesorului în școala de astăzi

• Camelia Cioacă • Colegiul Național Alexandru Odobescu, Pitești (Argeș) • România

Misiunea profesorului, în școala zilelor noastre, este aceea de a forma elevi cu abilități de gândire și de învățare de care vor avea nevoie după ce au părăsit sala de clasă. Să le inspire o dragoste de învățare pe tot parcursul vieții prin crearea de lecții interesante, autentice, captivante și relevante pentru viitorul lor. Se vorbește adesea de așteptările pe care le are școala vis-a-vis de elevi. Dar foarte rar vorbim despre așteptările pe care le au elevii referitor la școală. Acestea sunt foarte importante deoarece constituie un fel de angajament pe care un potențial elev îl face, sau nu, față de o anumită școală, și care îl poate păstra angajat conștient în procesul de învățare. Pentru exemplificare, se pot enumera doar câteva: relațiile, relevanța informațiilor primite, autenticitatea lor, evaluarea, aplicabilitatea, oportunitatea de a alege, competiția.

Articol integral: Misiunea profesorului în școala de astăzi

Cum percep copiii de grădiniță rolurile ecologice ale organismelor vii

• Nicoleta Alexandra Ungureanu • Grădinița cu Program Prelungit, Pătârlagele (Buzău) • România

Copiii noștri vor moșteni actuala biosferă, prin urmare, este esențial ca aceștia să recunoască importanța tuturor organismelor vii pe baza valorii lor intrinseci și a funcției ecosistemice, nu numai pe baza „drăgălășeniei” lor. Sub acest aspect, trebuie de luat în considerare că cei mici au foarte puține cunoștințe despre interdependența dintre organismele vii și chiar însăși organismele vii. Scopul studiului este de a investiga percepția preșcolarilor asupra importanței avute în natură a șase organisme vii reprezentând diferite categorii trofice (producători, consumatori, descompunători) fiecare asigurând diferite servicii ecosistemice. Cercetarea va fi făcută pe două grupe de câte 20 de preșcolari de la grădinița Pătârlagele, pornind de la ipoteza că trebuie să punem mai mult accent pe creșterea gradului de conștientizare cu privire la importanța interdependenței dintre nivelurile trofice și rețelele trofice încă de le cele mai mici vârste.

Articol integral: Cum percep copiii de grădiniță rolurile ecologice ale organismelor vii