În profesia mea, ca și cadru didactic, nu de puține ori am întâlnit elevi care prezintă dificultăți interpersonale în deprinderea abilităților sociale și în a stabili și menține relații, atât în context școlar, cât și cu persoane din cadrul familiei. Pentru unii dintre aceștia, dificultățile sunt temporare, specifice vârstei, dar pentru alții, cum sunt și copiii diagnosticați cu tulburare din spectru autist (TSA), aceste dificultăți legate de constituirea relațiilor cu ceilalți membri ai comunității sunt persistente și pot interfera pe termen lung cu integrarea lor socio-profesională.
Substratul neurofiziologic al fenomenului de bullying în școlile publice din România. Cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale
Profesorii din învățământul de masă sunt victime sigure: lipsa de resurse metodice de evaluare și intervenție în cazul fenomenului violenței în școlile din România se datorează următoarelor contexte situaționale: lipsa fundamentării epistemologice, prevalența discursului empiric în spațiul media, diminuarea autorității profesorului, lipsa psihodiagnozei.
Particularități psiho-fizice ale limbajului preșcolarilor
Limbajul debutează odată cu apariția primului gângurit, urmat apoi de o fază de diferențiere a fonemelor prin imitație, de la 6 la 10 -11 luni, apoi de la 11-12 luni trecând la etapa când copilul exprimă emoții, dorințe, nevoi prin intermediul unor cuvinte unice, ulterior spre sfârșitul celui de-al doilea an să fie semnalate fraze scurte, acestea conservând un minim de informații necesare. Limbajul în raport cu gândirea presupune o amploare a limbajului asupra puterii gândirii în întindere și rapiditate.
Relația mentor-discipol
O relație de tip mentor-discipol cred că trebuie să aibă la bază „afinități elective”, așa cum spunea Goethe, pentru a fi o relație eficientă și armonioasă. Ne „îndrăgostim” de mentorii noștri pentru că ne oglindim în ei. Îi urmăm, pentru că simțim entuziaști că acesta este drumul. Istoria mare și istoria culturii confirmă acest adevăr.
Anxietatea legată de alegerile de viață la adolescenți. Recomandări practice
Am constatat, în urma practicii consilierii psihologice, că mulți adolescenți suferă de anxietate. Din punct de vedere clinic, tulburările anxioase sunt caracterizate prin stări de teamă sau de îngrijorare extremă care afectează mult capacitatea copilului de a se comporta normal, deși ele sunt disproporționate în raport cu circumstanțele concrete din viața lui. Discutând cu adolescenții despre trecutul lor, despre copilărie și adolescență, am observat că unii dintre ei nu au fost învățați și ajutați de părinți și de cadre didactice să facă alegeri, să greșească și să o ia de la capăt cu alte alegeri.
Resurse educaționale deschise
Având în vedere posibilitățile pe care le oferă resursele educaționale deschise, precum și amploarea pe care fenomenul de digitalizare a educației a luat-o în ultimii ani, este necesară stabilirea unor puncte de sprijin pentru un eșafodaj solid, articulat pe concepte pedagogice precum transpoziție didactică, designul instruirii, teorii ale învățării, gamification, utile pentru înțelegerea contribuției resurselor educaționale deschise la învățarea autentică și pentru a susține dezvoltarea, pe termen lung, a unor (modele de) practici educative de calitate.
Abordări tradiţionale şi actuale ale sistemelor de formare a cadrelor didactice din România. O perspectivă comparativă
În documentul Comisiei Europene „Educație și formare 2010” se subliniază faptul că sistemele educaționale ale țărilor membre trebuie să se adapteze le nevoile societății. În acest sens, printre alte măsuri, se propune transformarea carierei didactice într-una mai atractivă, motivația și calitatea pregătirii cadrelor fiind esențială pentru succesul unei reforme. Pentru asigurarea calității în educație, se propune flexibilizarea și diversificarea sistemelor de formare inițială și continuă a cadrelor didactice. Continuând ideea, un nou cadru strategic pentru cooperarea europeană, „Educație și formare 2020”, prevede patru obiective strategice: realizarea în practică a învățării de-a lungul vieții și a mobilității cursanților; îmbunătățirea calității și eficienței formării, promovarea echității, a coeziunii sociale și a cetățeniei active; stimularea creativității și a inovării, a spiritului întreprinzător la toate nivelurile de educație și formare (Jurnalul Oficial al Uniunii Europene).
Profilul de formare european, pe înțelesul părinților
De fiecare dată avem rețineri în privința conținutului primei ședințe cu părinții. În rândurile care urmează, am elaborat o „scrisoare” în cadrul căreia am dat coerență unor gânduri personale, dar am încercat să aduc mai aproape de nivelul de receptare al părinților achizițiile cu care copilul ajunge în clasa a V-a și care sunt așteptările în privința competențelor, pe măsură ce acesta parcurge nivelul gimnazial. Toate aceste transformări au fost analizate din perspectiva disciplinei limba și literatura română.
Comunicarea didactică
Competența comunicațională a profesorului este într-o oarecare măsură înnăscută, dar mai ales dobândită, prin voință și efort de (auto)formare. Această competență are mai multe caracteristici: inteligența (ca instrument de cunoaștere, înțelegere și reușită în rezolvarea problemelor sau a situațiilor de instruire și educaționale), memorie, capacitatea de comunicare, gândire logică, spirit de observare, imaginație constructivă, atenție concentrată, dicție.
Valențele formative ale activităților din grădiniță
Activitatea copilului preșcolar este foarte bogată și greu de descris și surprins în resorturile ei intime. Mulți psihologi și pedagogi au purtat intense discuții pe această temă, încercând să găsească explicații și dând recomandări celor care se ocupă cu practicarea instruirii preșcolarilor, respectiv educatoarelor.
Principalele condiții care trebuie respectate în alegerea formelor de organizare a procesului instructiv-educativ din grădiniță sunt: coordonatele generale ale activității copilului de vârstă mică și specificul formal al muncii din grădiniță. Activitatea de ansamblu a copilului trebuie să îl ajute să se dezvolte armonios. Pentru aceasta, ea trebuie să-i asigure deschiderea către toate activitățile pozitive de care este capabil un copil și să-l stimuleze optim. Pentru circumscrierea activității copilului preșcolar, se pot lua drept coordonate: gradul de manifestare al autonomiei, nivelul atins de socializarea sa și de varietatea activităților desfășurate în mod obișnuit.