Sari la conținut
Revista Profesorului

Mediul înconjurător ca abordare interdisciplinară a realității

• Laureta Speranța Banea • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 4, Măcin (Tulcea) • România

Organizarea unor activități în natură constituie un bun prilej pentru educarea dragostei față de mediul înconjurător, oferind copiilor contactul direct cu natura, oferind un tablou – cadru vegetal și animal pentru ipostaza de ecosistem. Pe de altă parte, mediul înconjurător constituie principala sursă de impresii care vor sta la baza procesului de cunoaștere a realității.

Educația dincolo de cursuri: Învățare continuă și diverse activități educaționale

• Daniela Pintilei • Colegiul Național Mihai Eminescu, Botoșani (Botoșani) • România

Conștientizarea că fiecare elev are ritmul său de învățare, interese și abilități unice, a condus la dezvoltarea unor forme de învățare care permit personalizarea educației, atât în instituțiile școlare, cât și în afara lor. Conceptul de învățare pe tot parcursul vieții, un proces continuu de oportunități flexibile de învățare, subliniază importanța dezvoltării continue și a învățării de-a lungul întregii vieți, în diverse moduri și contexte. În contextul sistemului de învățământ, au apărut multiple forme de învățare în afara curriculumului formal, cum ar fi activitățile extracurriculare, co-curriculare, extrașcolare și activitățile outdoor. Aceste inițiative au fost dezvoltate pentru a răspunde nevoilor individuale ale elevilor și pentru a oferi oportunități educaționale diverse.

Adaptarea curriculară – măsură necesară pentru integrarea copiilor cu CES

• Daniela Jipa • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 4, Măcin (Tulcea) • România

Copiii cu CES sunt copii ce au aceleași nevoi ca și ceilalți. Faptul că ei au nevoi educaționale speciale (funcție de probleme – hipoacuzie, deficiență vizuală, psihomotrică, intelectuală, tulburări de învățare, de comunicare sau de comportament) nu înseamnă că acest lucru exclude nevoia lor de înțelegere, respect, afirmare de sine etc, la fel ca semenii lor. Ei trebuie să participe la actul educațional în funcție de capacitățile și posibilitățile lor, alături de ceilalți. Pentru ca procesul de învățare-evaluare să se desfășoare optim, cadrele didactice au obligația să adapteze metodele pedagogice după caz. În ultimii ani s-a acordat o mai mare atenție integrării copiilor cu deficiențe și din ce în ce mai mulți dintre aceștia s-au îndreptat către școlile generale. Trebuie totuși spus că simpla prezență a lor în clasă nu oferă garanția unei educații adecvate. O școală incluzivă trebuie să găsească modalitățile adecvate prin care activitățile instructiv-educative ce se desfășoară să fie adaptate astfel încât să preîntâmpine nevoile copiilor cu C.E.S.

Dezvoltarea abilităților de viață prin intermediul activităților extracurriculare cu suport matematic. Aplicații

• Mihaela Rușconi • Școala Primară Gheorghe Asachi, Iași (Iași) • România

În societatea contemporană, problematica educației este redimensionată datorită schimbărilor din toate domeniile vieții sociale. Educația se deplasează tot mai mult spre mediul nonformal, deoarece un curriculum (prescris) unitar nu poate răspunde, singur, dezideratului educației permanente, care este o realitate de necontestat. Astfel, se observă cum educația extracurriculară câștigă teren în formarea tinerilor. Educația, văzută ca un proces continuu de învățare, va asigura dezvoltarea pe termen mediu și lung. În contextul actual, transmiterea de cunoștințe însoțite de abilități, valori și atitudini asigură îndeplinirea finalităților relevate de documentele școlare. Deoarece elevii vor fi formați sub aspect psihointelectual, fizic și socioafectiv, „educația curriculară” trebuie completată cu valențele formative ale activităților extracurriculare.

Școala de azi: Cum mai reușim să motivăm elevii?

• Liliana Ramona Rădoi • Școala Gimnazială Oprea Iorgulescu, Câmpulung (Argeș) • România

Copiii sunt însetați de cunoașterea lumii din jurul lor. Ei trebuie încurajați să se gândească la ceea ce fac și nu la cât de bine execută. Însă putem și trebuie să-i influențăm. Misiunea pedagogilor nu este nici să motiveze elevii, dar nici să stea degeaba; misiunea lor este de a oferi condițiile care facilitează procesul învățării. După cum au formulat unii psihologi, provocarea este să nu așteptăm „până când este interesat un individ, ci să oferim un mediu stimulator care poate fi perceput de către elev drept conținând opțiuni viabile și valoroase, care pot duce la performanță și învățare încununate de succes”.

Tendințe actuale în predarea istoriei. Transdisciplinaritatea ca modalitate de modernizare a învățământului

• Ioana Alexandra Morar • Școala Gimnazială Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca (Cluj) • România

În noul context al existenței umanității, globalizarea este un fenomen contemporan care s-a conturat atât pe plan socio-economic, cât și geo-politic și educațional. Dinamica mediului economic, schimbările de pe piața muncii și avansul tehnologic implică schimbări în profilul uman cerut de noua societate a învățării. Modernizarea învățământului și depășirea crizei din educație presupun depășirea modelului tradițional și abordarea modelului centrat pe elev. Învățământul în care accentul se pune pe informare și nu pe formare și în care se creează mereu ierarhii trebuie înlocuit cu unul în care se asigură formarea de competențe și de oameni capabili să învețe pe tot parcursul vieții. În ultimele decenii, cercetarea psiho-pedagogică a sugerat tot mai multe căi și strategii de ameliorare a procesului instructiv-educativ, cu intenția de a veni în sprijinul practicienilor. Didactica zilelor noastre este așadar una a metodelor activ-participative, în care elevul este subiectul principal al cunoașterii. Procesul didactic și-a mutat centrul de interes de la ce facem? înspre cum facem?, vizând formarea unui om capabil să se adapteze schimbărilor viitorului printr-o formare continuă.

Cum predăm gramatica unei limbi străine prin jocuri didactice?

• Alexandru-Florin Oprean • Școala Gimnazială Horea, Cloșca și Crișan, Brad (Hunedoara) • România

Indiferent de modul în care este interpretată gramatica, cert este fapul că ocupă un loc central în procesul de predare și profesorii ar trebui să găsească cele mai utile instrumente pentru a o face cât mai interesantă și interactivă pentru elevii lor. Rinvolucri afirmă în cartea sa Grammar Games că „gramatica este, poate, atât de serioasă și centrală în învățarea unei alte limbi, încât ar trebui căutate toate căile care să concentreze energia elevului pe sarcina de a o stăpâni și de a o interioriza. O modalitate de a concentra această energie este prin destinderea oferită de jocuri.” Cercetările actuale privind însușirea limbii a doua au arătat importanța unor aspecte precum: natura organică a limbajului, dezvoltarea competențelor de comunicare prin cooperare, experimentarea limbajului și corectarea erorilor în timpul lecțiilor. O privire mai atentă asupra modului în care aceste aspecte influențează predarea unei limbi străine poate oferi o perspectivă asupra modului în care gramatica poate fi predată eficient.

Ipotezele lui Stephen Krashen legate de teoriile de dobândire a limbilor străine

• Tünde Lőrincz • Liceul Benedek Elek, Odorheiu Secuiesc (Harghita) • România

În ultimii cincizeci de ani, cercetătorii și educatorii lingvistici au dezvoltat diverse teorii pentru a înțelege și explica comportamentul uman, în special în domeniul cercetării dobândirii limbilor străine (Second Language Aquisition). Academicieni din domenii precum sociologia, psihologia, lingvistica și educația au contribuit semnificativ în acest domeniu. Aceste perspective teoretice ale dobândirii limbilor străine, la fel ca în alte științe sociale, sunt dinamice și se dezvoltă constant cu noile informații despre limbă.
Acest articol se concentrează asupra teoriei abordării naturale a lui Stephen Krashen, cunoscută și sub denumirea de „the monitor model”. Scopul articolului este de a prezenta principalele ipoteze ale lui Krashen, care alcătuiesc abordarea naturală a dobândirii limbilor străine, și de a analiza punctele forte, slabe și implicațiile pedagogice ale teoriei sale, în special în predarea limbii engleze ca limbă străină (EFL sau ESL).

Studiu privind ponderea mijloacelor de instruire folosite în procesul de antrenament și modalități de reflectare a acestora în rezultatele obținute la probele de control la echipe de baschet juniori II

• Antonios Roussos • Școala Generală Leikon, Kalamata - Δημοτικό Σχολείο Λαιίκων (Messinia) • Grecia

Baschetul, ca joc de echipă, constituie o ramură importantă a activității sportive, reprezentând o formă de exercițiu fizic, cu o valoare educativă deosebită în personalitatea tinerilor. Cumulul de influențe pozitive asupra efectelor somatotrofe, precum „sportul și exercițiul fizic”, explică răspândirea largă la toate nivelurile educaționale, contribuind la realizarea scopurilor cognitive ale educației fizice și sportului, la stimularea unei dezvoltări fizice adecvate, asigurarea stării optime de sănătate, în dezvoltarea abilităților motrice, precum și participarea la forme competitive organizate.
Practicarea organizată și sistematică a sportului determină o dezvoltare fizică, asigură dezvoltarea funcțiilor organismului și influențează pozitiv dezvoltarea abilităților motrice. Dezvoltă abilități mentale cu beneficii valoroase în dezvoltarea calităților motrice, precum și deprinderile motrice de bază. Dezvoltă calitățile psihice, aducând contribuții educative valoroase asupra personalității multilaterale a copiilor, prin educarea spiritului colectiv de echipă, formarea disciplinei conștiente, dezvoltarea și educarea spiritului de inițiativă, a voinței, educarea competitivității sub controlul rațiunii, formarea deprinderilor morale cu valoare etică.

Clasic și modern în abordarea conținuturilor curriculare

• Adina Maria Păpară • Grădinița cu Program Prelungit Nr. 12, Mediaș (Sibiu) • România

În zilele noastre, rolul școlii a devenit complex, reafirmând idea potrivit căreia avem nevoie de o educație dinamică, formativă, nuanțată, centrată pe valorile autentice. Caracterizată  prin mobilitate economică, politică și culturală, actuala paradigmă educațională presupune înnoirea teoriilor pedagogice și a practicii educaționale, schimbarea de perspectivă și accesarea soluțiilor alternative, bazate pe diversitate și nuanțare.