Într-o lume în care conexiunile globale devin esențiale, educația trebuie să țină pasul, pregătind tinerii nu doar cu informații, ci cu abilități concrete pentru viitor. La Liceul Teoretic „Dimitrie Bolintineanu” din București, Sector 5, am făcut un pas important în această direcție. Alături de partenerii noștri de la Liceul „Van Gogh” din Franța, am lansat proiectul eTwinning „Let’s travel to Auckland!”, o inițiativă ambițioasă care a transformat sala de clasă într-o poartă către cultura neozeelandeză. Pe parcursul anului școlar 2024-2025, acest proiect a devenit un veritabil pod educațional, consolidând competențele lingvistice, culturale și digitale ale elevilor noștri, stimulând în același timp colaborarea europeană și un puternic spirit civic. Sub atenta noastră coordonare, elevii au îmbrățișat cu entuziasm rolul de exploratori culturali. Nu a fost o simplă acumulare de informații, ci o explorare activă și interactivă.
Eseu asupra inteligenței emoționale și a inteligenței logico-matematice în informatică
Sistemul educațional tradițional pune accent pe activitățile tipice,fundamentale:scris,citit,socotit,fără a ține cont din păcate de imaginație, creativitate, culori. Doar în ultima perioadă cercetătorii au ajuns la concluzia că viața emoțională a copilului are un impact semnificativ atât în rezultatele obținute la școală cât și în comportamentul în societate. Complexitatea societății contemporane face ca inteligența în contextul educației să fie insuficientă pentru rezolvarea unor probleme actuale. Inteligența este o calitate a întregii activități mintale,ca expresie a organizării superioare a tuturor proceselor psihice, inclusiv a celor afectiv-motivaționale. Ea apare astfel ca sistem de însușiri proprii și la fiecare om se manifestă în calitatea activității intelectuale. Când unii psihologi au început să scrie despre inteligență, s-au concentrat pe aspectele cognitive,iar alții au început să se concentreze pe abilitățile afective.
Prevenirea utilizării inteligenței artificiale în cadrul orelor de limbă și comunicare
Într-o eră digitalizată în care tehnologia modelează profund toate domeniile vieții, educația nu face excepție. Inteligența artificială devine tot mai prezentă în procesul educațional, oferind numeroase resurse didactice, dar generând și noi provocări. În România, mulți elevi recunosc că apelează la instrumente de tip ChatGPT pentru a se documenta și a-și rezolva temele. Această situație ridică problema serioasă că temele de compunere realizate acasă pot să nu reflecte munca creativă și originală a elevilor. În acest context, se impune adoptarea unor strategii didactice care să asigure autenticitatea temelor și să integreze activități de cercetare bibliografică utile.
Învățătorul și utilizarea resurselor digitale în procesul de învățare
Tranziția sistemului educațional către o pedagogie a competențelor, accentuată în ultimul deceniu, a generat o reconfigurare a rolului învățătorului. Acesta nu mai este doar un simplu transmițător de cunoștințe, ci devine facilitator, coordonator al învățării, creator de contexte educaționale atractive, și, mai ales, utilizator și integrator al tehnologiilor digitale în activitatea didactică. În acest context, resursele educaționale digitale (RED) devin instrumente esențiale pentru stimularea participării active a elevului și personalizarea parcursului educațional.
Impactul tehnologiei asupra procesului educațional
În contextul actual, caracterizat de o digitalizare accelerată și nevoi educaționale din ce în ce mai complexe, tehnologia revoluționară depășește treptat barierele scepticismului inițial și ale rezistenței la schimbare, demonstrându-și valoarea practică în multiple scenarii educaționale. Potențialul său de inovare se manifestă atât la nivel macro, în managementul sistemului de învățământ și al instituțiilor educaționale, cât și la nivel micro, în cadrul interacțiunilor zilnice dintre profesori și elevi. Pe măsură ce beneficiile devin tot mai evidente, cadrele didactice, elevii, decidenții își dezvoltă competențe digitale avansate și încorporează organic instrumentele cu IA în rutina profesională.
Inteligența artificială în școală: argumente pro și contra
Inteligența artificială a pătruns rapid în sistemele educaționale la nivel global, generând o dezbatere academică intensă în comunitatea educațională și un val de opinii în societate. Această tehnologie emergentă ridică întrebări fundamentale despre natura învățării, rolul tehnologiei în procesul educațional și impactul pe termen lung asupra dezvoltării cognitive a elevilor. În contextul în care instrumentele AI devin din ce în ce mai accesibile și mai sofisticate, ne confruntăm cu o dilemă, la toate palierele educației: ar trebui să adoptăm o poziție mai restrictivă sau mai permisivă în ce privește utilizarea IA în școli?
Întrebarea nu este tehnologică, ci profund pedagogică, cu implicații privind autonomia intelectuală, dezvoltarea gândirii critice și pregătirea elevilor pentru o societate din ce în ce mai digitalizată. Prezentul material constă într-o introducere ce aduce în prim plan unele argumente pentru ambele perspective ale dezbaterii, în așteptarea unor argumente viitoare bazate pe cercetări științifice și pe observații mai structurate din practică.
Gândirea critică în relație cu creativitatea
În contextul educațional contemporan, dezvoltarea capacităților cognitive de ordin superior (higher order thinking skills) reprezintă o prioritate fundamentală pentru pregătirea elevilor în vederea provocărilor complexe ale secolului XXI. Sistemele educaționale moderne se confruntă cu necesitatea de a depăși modelele tradiționale de transmitere a cunoștințelor, orientându-se către cultivarea capacităților cognitive avansate care permit analiza critică și generarea de soluții inovatoare. Gândirea critică și creativă, considerate adesea ca procese cognitive distincte sau chiar antagoniste, constituie de fapt piloni complementari ai unei educații eficiente. Înțelegerea naturii acestor procese cognitive și a relației dintre ele devine esențială pentru educatorii care își propun să formeze gânditori autonomi, capabili să evalueze critic informațiile și să genereze răspunsuri creative la problemele cu care se confruntă în contexte academice și de viață reală.
Acest articol analizează legătura dintre gândirea critică și cea creativă, subliniind faptul că ele sunt complementare, nu opuse. Deși fiecare implică abilități și procese diferite, ambele contribuie la dezvoltarea personală și la progresul umanității. Sunt discutate perspectivele unor autori (Helgeson, Richards, Feldhusen, Crane) și importanța integrării ambelor tipuri de gândire în educație.
Importanța și scopul dezvoltării creativității în procesul de învățământ
În procesul de modernizare a educației, determinat de acumularea rapidă a cunoștințelor, se face apel să le formăm elevilor o atitudine activă, creatoare în procesul învățării, astfel încât să nu se mulțumească cu preluarea concluziile științei ca atare, ci să analizeze fenomenele, cauzele lor, interdependența dintre ele. Definită prin atribute ca accesibilitate, creativitate, flexibilitate și continuitate, școala reprezintă principalul factor care poate contribui decisiv la valorificarea creativității potențiale a elevilor, la stimularea înclinațiilor lor creative.
Dezvoltarea abilităților de viață cotidiană la elevii cu TSA din ciclul gimnazial și liceal prin activități structurate de modelare video
Prezentul studiu încorporează multiple studii de caz și are scopul de a observa eficacitatea utilizării modelarii video asupra dezvoltării abilităților de viață cotidiană la elevii cu tulburări din spectrul autist (TSA) din ciclul gimnazial și liceal. În cadrul cercetării, am utilizat modelarea video pentru formarea a cinci abilități de viață cotidiană (igiena mâinilor și a dinților, prepararea unui sandviș cu șuncă și cașcaval, aranjarea mesei, înșiretarea și legarea șireturilor la pantofi, respectarea regulilor de circulație în traversarea străzii prin locuri marcate, semaforizate sau nu) la patru elevi cu tulburări din spectrul autist. Videoclipurile urmărite de elevi au avut o durată cuprinsă între 30 de secunde și 3 minute. Acestea au fost urmărite integral și pe secvențe.
Evoluția educației timpurii
Educația timpurie, adesea considerată fundamentul dezvoltării umane, a cunoscut o evoluție semnificativă de-a lungul istoriei, reflectând transformările sociale, culturale, politice și științifice ale epocilor succesive. De la primele forme rudimentare de instruire domestică, până la politicile elaborate ale educației instituționalizate din secolul XXI, această dimensiune a învățământului a fost mereu în centrul preocupărilor pentru bunăstarea și dezvoltarea holistică a copilului. În acest articol, ne propunem să explorăm, dintr-o perspectivă amplă și integrativă, principalele etape ale evoluției educației timpurii, teoriile care au modelat această ramură educațională, reperele legislative și politice esențiale, precum și exemple concrete de bune practici implementate în contexte internaționale și românești, care demonstrează importanța strategică a intervenției educaționale precoce în viața fiecărui individ.