Reglarea emoţională a fost definită în mai multe feluri, dar o definiţie reprezentativă este „procesul de iniţiere, menţinere, adaptare şi modificare a apariţiei, intensităţii sau duratei stărilor emoţionale interne, a proceselor fiziologice legate de emoţii şi a comportamentelor care însoţesc emoţiile în scopul atingerii propriilor scopuri”. Un aspect important al reglării emoţionale este controlul voluntar definit ca „abilitatea de a inhiba un răspuns dominant pentru a da un răspuns subdominant”. Controlul voluntar include reglarea atenţiei (abilitatea de a-şi controla atenţia voluntar când este nevoie) şi controlul inhibiţiei şi activării (abilitatea de a inhiba sau activa comportamentul specific anumitor contexte, mai ales când persoana nu doreşte să facă acel lucru). Reglarea comportamentului este definită ca procesul de iniţiere, menţinere, inhibare, adaptare sau schimbare a apariţiei, formei, duratei comportamentelor relaţionate cu emoţiile. Comportamentele care acompaniază emoţiile includ reacţii faciale, gesturi şi alte comportamente care apar ca o consecinţă sau sunt asociate cu emoţiile, stările fiziologice sau psihologice şi scopurile legate de emoţiile interne. Acest tip de reglare implică exprimarea emoţiilor, adesea vizează inhibarea sau activarea comportamentului legat de emoţii, iar uneori încearcă să schimbe contextul care produce emoţiile.
Legendar Prometeu în adolescență
Adolescența, un frumos dar și greu cuvânt în același timp. Frumos prin momentele, clipele, emoțiile și amintirile creionate în această perioadă, dar greu prin tentațiile contemporane care vin asupra copiilor din toate părțile, atingând adeseori gingășia lor. Gingășia pe care mulți o înlătură din dorința de a arăta o altă persoană în diferitele cercuri de care ei se înconjoară, voind o maturizare precoce, trecând cu nepăsare pe lângă momentele unice ale adolescenței… dar în fond sufletul este tot unul de copil, care încă se mai știe bucură de o notă bună obținută, cu emoțiile firești pentru examenul de bacalaureat, dar si mai multele emoții când părinții sunt rugați să participe la ședințele cu părinții (toți am fost copii, știm cum e…).
Rolul educației religioase și al profesorului de religie în școală
Religia este o disciplină care îl are pe Hristos în centrul atenției, învățăturile Sale rămânând actuale până la a doua Sa venire pe pământ. Biserica propovăduiește credincioșilor aceste învățături prin predici, Sfintele Taine și slujbele religioase. Întregul cult religios se raportează la tot ceea ce Hristos i-a învățat pe Apostolii Săi și pe oameni, transmis atât prin viu grai, cât și prin epistolele scrise către creștinii de pretutindeni.
Importanța colaborării între școală, biserică și familie în educația copiilor
În contextul educației moderne, colaborarea între școală, biserică și familie joacă un rol esențial în sprijinirea dezvoltării armonioase a copiilor. Aceste instituții sunt piloni ai formării tinerilor, fiecare contribuind în mod specific la educația academică, morală și socială. Cercetările recente, inclusiv cele realizate de A.I. Bucur (2015) în articolul său „Importanța colaborării între școală, biserică și familie în educația copiilor”, subliniază importanța acestei cooperări și impactul său pozitiv asupra performanțelor școlare, comportamentului și valorilor morale ale elevilor.
Antecedente privind problematica educației pentru securitate personală la nivel național și internațional
Provocările în materie de securitate și siguranță se numără printre cele mai presante probleme din epoca modernă, provocări precum siguranța rutieră, situațiile de urgență, violența și dezastrele ecologice au impact asupra vieții a milioane de copii din întreaga lume. Prevenirea și intervenția timpurie reprezintă modalitățile cele mai fiabile și mai rentabile de a sprijini școlile în furnizarea consecventă a predării și a învățării într-un mediu care este sigur din punct de vedere fizic și social.
Având în vedere că, în fapt, curriculumul impune copiilor preșcolari și școlari să petreacă un număr mare de ore în decursul unei zile în perimetrul instituțional școlar, proporțional cu această perioadă a crescut și gradul de risc la care sunt aceștia expuși și, totodată, răspunderea civilă și penală a cadrelor didactice pentru integritatea fizică și psihică a acestora.
Adaptarea copiilor preșcolari la grădiniță
Grădiniţa este prima instituţie de învăţământ, este locul în care copiii se despart de părinţi şi vin în contact cu un grup mai mare de copii și cu cadre didactice, urmând un proces de învăţare bine determinat. Pentru ca adaptarea să fie mai facilă, se folosesc diferite tipuri de activităţi pentru a atenua tristeţea despărțirii, dar şi a stimula curiozitatea, interesului, creativitatea preşcolarului.
Maria Montessori – alternativa educațională
Educația alternativă propusă de Maria Montessori elaborează, după părerea mea, o pedagogie care se centrează pe copil, pe dezvoltarea lui, indiferent de vârstă. Materiale pe care le utilizează nu fac altceva decât să îl atragă pe copil, să îl pună mereu în ipostaza de mic descoperitor şi dornic de a le mai utiliza. Faptul că educatorul/profesorul nu are același rol pe care îl are în școala obișnuită, faptul că nu se pun note și că tot ceea ce se descoperă se notează şi se aduce la cunoștință părinților, îi detașează pe copii de acea constrângere referitoare de notele pe care le vor primi. Libertatea de cunoaştere este nelimitată pentru ei, fiecare lucrează singur sau în grupuri mai mici, se pot centra pe ceea ce lucrează, analizează mai amănunţit. Totalitatea cunoştinţelor pe care el de dobândeşte şi pe care şi le însuşeşte îi vor ajuta atât pe moment, dar şi pe tot parcursul vieţii.
Argument pentru ameliorarea și dezvoltarea resurselor umane
Reforma învățământului în România subliniază importanța comutării accentului de pe latura informativă a procesului educativ spre cea formativă, ce are ca scop şi consecință armonizarea laturii cognitive a persoanei cu cea afectivă, atitudinală şi comportamentală. Învățământul modern românesc trebuie să aibă ca scop nu doar absolvenţi bine informaţi, ci formarea de persoane cu abilităţi sociale şi sisteme axiologice ferm conturate. Scopul ultim al educaţiei îl constituie pregătirea pentru viaţă a elevului, responsabilitate care revine, cu precădere, cadrului didactic. În calitate de actor principal al procesului instructiv-educativ, acesta se confruntă continuu cu o serie de provocări cărora trebuie să le răspundă cu profesionalism şi tact pedagogic. Atât formarea profesională iniţială cât şi cea continuă a cadrelor didactice constituie premisa care asigură calitatea actului de învăţământ.
De ce pedagogie digitală?
Planul Național de Redresare și Reziliență pentru România prevede ca în a doua jumătate a anului 2024 un nou concept educațional, cel de „pedagogie digitală”, să devină operațional în educația preuniversitară. Adaptați mai mult sau mai puțin la mediul digital și online, profesorii de umanioare acceptă mai greu această schimbare de viziune în lipsa unei argumentări. De ce pedagogie digitală? sau De ce atât de intens digitală? Răspunsuri grăbite ni se dau în mass-media și prin decizii ministeriale. Rămâne să te documentezi singur, dacă vrei să înțelegi ceva mai mult și mai clar, în vederea unei corecte adaptări profesionale.
Cum să eliminăm stereotipurile de gen din timpul jocului. Jocuri incluzive pentru toți copiii
Jocul este fundamental pentru învățarea și dezvoltarea fiecărui copil. Ca părinte, deținem un rol-cheie în toate acestea – atât prin timpul pe care îl putem aloca pentru a ne juca cu copiii noștri, cât și prin jucăriile, jocurile și activitățile pe care le selectăm. În timp ce facem acest lucru, v-ați gândit dacă nu am putea contribui, chiar și în mod inconștient, la consolidarea stereotipurilor despre gen, dizabilitate, rasă, etnie sau cultură? Modul în care este educat copilul acasă contribuie la socializarea lui cu ceilalți tocmai prin joc (învață să se comporte conform normelor sociale).