O caracteristică aparte în terapia logopedică, ce s-a dezvoltat vertiginos grație cuceririlor din domeniul tehnologic, este așa-numita telepractică logopedică, al cărei specific este dat de realizarea de către logoped a activității terapeutice cu subiectul fără a exista un contact fizic frecvent cu acesta din urmă (de unde și prefixul ,,tele-”). Odată cu evoluția tehnologică, se creează și amplifică noi tipuri de relaționare între oameni. Factorii tehnologici asigură un progres în majoritatea domeniilor, înlăturând pe cât posibil orice bariere în interacțiunea umană.

Într-un astfel de context actual se dezvoltă și terapia logopedică, menită să răspundă dificultăților pe care le au aceste persoane care nu pot comunica la un standard acceptat ca normal de majoritate. De-a lungul vremii, tehnicile s-au diversificat și s-au îmbogățit în așa fel încât azi avem răspunsuri la numeroase provocări care, pentru perioade îndelungate, au așteptat soluțiile potrivite. Perspectivele viitorului în acest domeniu ne dau încrederea că vom identifica asemenea soluții și pentru neajunsurile de astăzi.

Copiii care manifestă tulburări ale limbajului și comunicării sunt asistate „de la distanță” de un terapeut specializat în respectiva simptomatologie, fapt care este posibil datorită unor dispozitive moderne de comunicare-socializare (un calculator mai puternic, o conexiune bună la internet, webcam, microfon, difuzoare, mijloace de criptare, dar și alte dispozitive precum telefon, PDA, etc.). În mod cert, ca o altă intervenție, telepractica logopedică caută satisfacerea nevoilor atunci când terapia logopedică „clasică” (față în față) nu poate fi aplicată periodic sau deloc. Prin aceasta înțelegem că amintita nouă formă a terapiei logopedice oferă comunității niște avantaje ce nu pot fi trecute cu vederea.

Cel mai clar avantaj este dat de sprijinirea unor persoane care se află în zone greu accesibile unui specialist, pentru care un drum frecvent până la subiect ar însemna o risipă de timp și de bani. Strâns legată de acest argument este ilustrarea situației numărului redus de specialiști care deservesc o anumită zonă geografică, astfel că rămân adesea mulți copii care nu pot beneficia de asistența necesară  pentru corectarea tulburărilor de care suferă.

În ultima perioadă, situația generală a impus terapia logopedică la distanță, în condițiile instruirii on-line.

Totuși, nu putem vorbi de avantaje fără să amintim limite. Pentru copiii de vârste mici sau pentru cei cu unele probleme de sănătate, poate deveni obositoare urmărirea unei persoane pe monitor, iar schimbarea poziției monitorului nu este prea simplu de realizat. Succint, limitele telepracticii se referă la:

• afectarea relației empatice dintre logoped și logopat;
• persoanele cu deficiențe de auz, de atenție sau intelect nu pot beneficia de acest procedeu;
• riscul prăbușirii sistemului utilizat;
• costuri ridicate;
• legislație deficitară;
• mediu securizant greu de obținut;
• lipsa contactului fizic între logoped și logopat în anumite situații;
• instalarea oboselii la copiii mici și la cei cu probleme de sănătate.

Telepractica logopedică este o formă specială de intervenție în corectarea tulburărilor de limbaj și comunicare cu istorie de scurtă durată, dar cu un potențial de a lua amploare cel puțin promițător. În orice caz, telepracticii i se pot descoperi ușor anumite avantaje date de modul în care se desfășoară, mod ce favorizează acele persoane care nu pot beneficia de o terapie logopedică „clasică”. Totuși, există multe riscuri în aplicarea telepracticii, care cu timpul ar putea fi diminuate. Rămâne, însă, problema relației logoped-terapeut, care ar trebui să fie una specială, foarte greu sau imposibil de constituit prin telepractică. Aceasta poate fi o soluție secundară cu anumite valențe pozitive și că ar trebui implementată numai forma obișnuită a terapiei logopedice nu ar putea fi realizată.