Procesul educațional trebuie să fie unul creativ, interdisciplinar, complex, să-i stimuleze pe elevi în vederea asimilării informațiilor, cadrul didactic realizând un scenariu cât mai interesant al zilei. La completarea scenariului ne pot fi de un real folos vizitele, plimbările, întâlnirile cu specialiștii. Prin metoda predării integrate, elevii pot să participe, să se implice mai mult, efectiv sau afectiv, prin antrenarea unor surse cât mai variate, prin prezentarea conținuturilor cu ajutorul experiențelor diverse, al învățării prin descoperire.

Utilizarea documentelor publicitare (imagini și texte) în cadrul orelor de limba franceză nu este o descoperire recentă. Articolele de presă oferă elevilor o moștenire culturală importantă și atrăgătoare datorită multiplelor posibilități de exploatare lingvistică. Având ca scop promovarea unui produs sau a unui serviciu, textul sau imaginea publicitară pun în valoare și tehnica retorică și argumentativă.

Situația de la clasă oferă puține ocazii de conversație autentică. Există un cadru rigid, unde profesorii insistă pentru ca elevii să producă fraze complete, ceea ce nu este decât o modalitate de exprimare artificială. Dovadă stau răspunsurile ce au deseori o intonație urcată, ceea ce cere o reacție evaluativă din partea unui profesor. Analizând concret, la nivelul elevului debutant al limbii franceze, se învață un nivel al limbii curente, îndepărtat de rigorile stilistice a francezei literare. Exploatarea lingvistică și comunicativă a presei scrise în cadrul orelor, mai ales la nivelul mediu și avansat, suscită un mare interes și se poate bucura de rezultate bune. Publicitatea și reportajele prezintă numeroase avantaje precum: obișnuiește elevii cu elemente de civilizație franceză contemporană și cu elemente specifice ale documentelor autentice non literare, îmbogățește vocabularul elevilor cu expresii și inversiuni uzuale, familiarizează elevii cu diferite registre ale limbii.

Cântecele, documentele audiovizuale, articolele de presă, fotografiile, documentele multimedia, documentele de pe internet și alte tipuri de materiale, fac ca lumea exterioară să pătrundă în sala de clasă. Este de dorit ca documentele sau materialele folosite să fie recente iar treptat profesorul le va înlocui cu materiale de ultimă generație.

Cântecele pot fi utilizate ca exercițiu de ascultare și de înțelegere orală. Ele permit șansa elevilor de a vorbi/ a asculta o limbă franceză autentică, variată și cizelează capacitățile elevilor de a înțelege limba franceză. Obișnuit doar cu vocea/ dicția profesorului de limba franceză, elevul riscă să fie incapabil de a înțelege ceea ce comunică un alt vorbitor. Pentru a obișnui aparatul auditiv de a înțelege o limbă străină, este necesar ca elevul să audă diferite tipuri de accente, ritmuri, intonații, debite. Astfel, prin intermediul muzicii, profesorul invită la ora de limba franceză o întreagă gamă de voci și modalități de a vorbi autentic limba franceză. Este o diversitate ce reflectă realitatea lumii în cadrul căreia se comunică în limba franceză. Se formează astfel capacitatea receptivă a elevilor chiar dacă inițial au impresia de a nu înțelege nimic.

Cântecele/ muzica în limba franceză constituie unul dintre documentele autentice ce au un bogat potențial din perspectiva pedagogică, potențial de care profesorul trebuie să profite din plin pentru ca elevul să se simtă motivat în actul învățării. Din punctul de vedere al lexicului folosit, se por realiza exerciții vizând: descoperirea/ recunoașterea lexicului, a descoperi/ a recunoaște diferite registre ale limbii, a cunoaște diferite elemente de civilizație. Fonetic, se pot viza: recunoașterea/reproducerea de sunete, a descoperi diferite accente, a forma capacități receptive. Tematic, pot fi identificate cuvinte cheie, analizate imagini, metafore, figuri de stil, extragerea unor idei esențiale ale textului/ strofelor.

În funcție de obiectivele propuse, profesorul de limba franceză poate utiliza materialele audio în orice secvență a orei: la început pentru a crea o atmosferă agreabilă, ca element declanșator introducând o temă sau un element de civilizație; ca punct de plecare a unei secvențe didactice (act de limbaj, pentru o prezentare, un eseu, punct de plecare pentru o dezbatere), ca și un reper pentru o structură deja achiziționată: fonetic, lexical, morfo-sintactic sau ca suport pentru fixarea unei structuri achiziționate(sistematizare).

Din punctul de vedere al disciplinei limba franceză, jocurile lingvistice și de comunicare prezintă avantaje incontestabile în achiziționarea unei limbi, fie că este vorba despre limba maternă sau o limbă străină. Începând cu ghicitorile, care deschid aria jocurilor copilăriei, jocurile lingvistice (de vocabular, gramatică, ortografie) răspund în general la folosirea într-un mod repetat a unui lexic sau a unor structuri lexico-gramaticale.  Se asigură astfel sistematizarea/ fixarea materiei achiziționate. Activitatea de conversație care constă în a stabili relații sociale între locutor și interlocutor este de fapt un schimb în cadrul căruia fiecare vorbește la rândul său.

Jocurile referitoare la proverbe sunt utilizate la orice nivel de studiu al limbii. La nivelul debutant, se preferă în special jocurile de reconstrucție: profesorul alege câteva cartonașe având cuvintele unui proverb, elevii trebuind să le combine pentru a reconstrui proverbul.
Exp: avant, pas, charrue, boeufs, faut, mettre, il, ne, la, les.
”Il ne faut pas mettre la charrue devant les boeufs.”

Jocurile de completare a proverbelor pot fi utilizate în cadrul orelor făcând referire de exemplu asupra verbelor regulate și neregulate. Ca și o aplicație, pot fi scrise la tablă proverbe ale căror verbe lipsesc propunându-se o listă de verbe la infinitiv.
Exp: mordre, aboyer, faire valoir etc.
L’habit ne …….le moine.
La fortune……….aveugle.

O variantă a ghicitorilor poate fi cea în cadrul cărora elevii trebuie să ghicească un cuvânt din mai multe silabe despărțite în parți mai mici, fiecare formând un cuvânt de sine stătător. Acest tip de joc reactualizează și fixează vocabularul deja achiziționat în cadrul unei lecții sau a unui grup de lecții dar și în cadrul unor lecții de recapitulare.
Exp : Mon premier est un fruit apprécié.
Mon second est une boisson très employée,
Mon tout est un légume vert et blanc.
(poire – eau – poireau)

Materialele video oferă posibilitatea de a exploata o ”imagine autentică” fiind un suport atât al limbii străine cât și al culturii. Materialul video este motivant pentru elev pentru că face referire la viața reală . Gama de documente video ce pot fi folosite în activitatea didactică este foarte mare, scopul nefiind doar de a distra.

Trebuie să-i învățăm pe elevi să învingă dificultățile de învățare prin intervenții reale, determinându-i să-și exerseze capacitatea de a opta și de a decide. În mediul școlar, elevul intră într-un mediu stimulativ, un mediu în care literatura, muzica, artele plastice, natura, mișcarea, socialul sunt într-un permanent dialog între ele.

Bibliografie
Dragomir, Mariana (2008). Puncte de vedere privind predarea-învățarea limbii franceze ca limbă străină, Editura Dacia, Cluj-Napoca.