Pentru că trebuie să pregătim noile generații pentru o viață personală și profesională plină de provocări, în meseria de dascăl trebuie să ne propunem constant realizarea eficientă a unor activități de învățare activă, cu accent pe metode și tehnici care să conducă la formarea conştiinciozităţii, atât a elevilor, cât și a cadrelor didactice. Activizarea învățării presupune folosirea unor metode şi tehnici care să-l implice pe elev în procesul de predare-învăţare. Se urmărește astfel participarea lui activă și conștientă la procesul de învățare, deoarece trebuie să-şi construiască cunoașterea pe baza propriei înţelegeri. Acest lucru e însă favorizat de interacţiunea cu alţii, care, la rândul lor, învaţă. A promova învăţarea activă presupune şi încurajarea parteneriatelor de învăţare. De fapt, adevărata învăţare, aceea care permite transferul achiziţiilor în contexte noi, nu e doar individual activă, ci interactivă.

Alvin Tofler afirma: „Analfabetul de mâine nu va fi cel care nu ştie să citească, ci cel care nu a învăţat cum să înveţe.”

Proiectul a devenit astăzi un instrument de lucru necesar desfăşurării activităţilor umane, în toate domeniile social-economice. De aceea, predarea prin proiecte poate genera un mediu educaţional care să dezvolte capacitățile necesare secolului XXI: responsabilitate, capacitate de adaptare, creativitate, gândire critică şi sistemică, abilităţi de comunicare şi de colaborare.

Învățarea bazată pe proiect este o metodă ce implică elevii în învăţarea conţinuturilor  şi dezvoltarea abilităţilor prin intermediul unui proces extins, structurat în jurul unor  întrebări sau probleme complexe, proces ce va avea ca rezultat unul sau mai multe produse. Caracteristici:

• se desfășoară pe o perioadă de timp de câteva zile/ săptămâni;
• începe în clasă, se continuă în clasă şi acasă şi se încheie în clasă, cu prezentarea produsului final;
• este accesibilă tuturor ciclurilor curriculare de dezvoltare, putând  fi adaptată oricarei categorii de vârstă;
• poate fi aplicată individual sau în grup;
• presupune o abordare interdisciplinară a unui subiect stabilit în raport cu cerinţele programei, cu capacităţile intelectuale implicate, cu interesele şi abilităţile de ordin practic ale elevilor;
• îmbină cercetarea cu acţiunea, antrenând elevii în rezolvarea unor probleme de interes pentru ei.

Etapele învățării bazată pe proiect sunt:

I. Stabilirea ariei de interes şi a tematicii proiectului. Tema proiectului trebuie să fie una care să stârnească interesul elevilor, pentru ca aceştia să se implice activ, să fie deschisă şi să reflecte o problemă sau situaţie pe care elevii o pot rezolva investigând, să se refere la prezent, iar rezolvarea ei să fie resimţită de elevi ca o realizare semnificativă.

II. Stabilirea cadrului conceptual, metodologic, a obiectivelor, finalităţilor şi tipului de informaţii de care elevii au nevoie. În planificarea proiectului, cadrul didactic trebuie să stabilească obiectivele, conceptele şi principiile esenţiale care vor fi abordate. E necesară şi implicarea elevilor în această etapă, pentru ca ei să poată simţi că proiectul le aparţine şi să îşi asume responsabilitatea  reuşitei lui.

III. Identificarea şi selectarea resurselor materiale.  Cadrul didactic va trebui să stabilească ce resurse şi materiale sunt disponibile (manuale, proiecte realizate pe aceeaşi temă, cărţi de la bibliotecă, mass-media, persoane specializate în domeniul respectiv, Internet, etc.)  şi cum va ajuta elevii să aibă acces la acestea.

IV. Precizarea elementelor de conţinut ale proiectului. Se vor alege activităţi şi conţinuturi care să ajute la găsirea răspunsurilor şi care să asigure atingerea obiectivelor din curriculum.

V. Formarea echipelor şi atribuirea sarcinilor. Metoda proiectului presupune activitatea pe grupe şi pregătirea cadrului didactic şi a elevului pentru ideea lucrului în comun. Un număr de 4–5 participanţi reprezintă mărimea ideală pentru grupurile care au de îndeplinit obiective precise. Cel mai adesea, stabilirea componenţei lor se face în funcţie de interesul manifestat de fiecare elev spre o subtemă.

VI. Realizarea proiectului. Fiecare echipă colectează informaţii, le selectează, le ordonează, le clasifică, adresează întrebări, vizitează diverse obiective de interes în realizarea proiectului, creează produsul final. O întreagă gamă de caracteristici personale ale elevilor poate fi urmărită pe parcursul realizării  proiectului: creativitate şi iniţiativă; participarea în cadrul grupului; cooperare şi preluarea iniţiativei; persistenţă; flexibilitate şi deschidere către idei noi; dorinţa de generalizare.

Învăţarea facilitată prin metoda proiectului implică elevii în investigarea unor probleme captivante, angajându-se în roluri active, cum ar fi rolul celui care:

• ia decizii,
• rezolvă probleme,
• investighează,
• documentează.

VII. Evaluarea proiectului. Elevilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a se autoevalua şi de a-şi evalua colegii. Se moderează discuţii în care elevii să poată analiza ce anume a mers bine în procesul de realizare a proiectului, ce ar schimba dacă ar putea să înceapă din nou, ce întrebări noi s-au ivit în cadrul investigației lor etc. Aspectele care se evaluează la finalul proiectului sunt: metodele de lucru; utilizarea corespunzătoare a bibliografiei; corectitudinea, acuratețea; generalizarea problemei; organizarea ideilor şi materialelor într-un raport; calitatea prezentării; acuratețea cifrelor/ desenelor, dar și competențele dobândite.