Tranziția sistemului educațional către o pedagogie a competențelor, accentuată în ultimul deceniu, a generat o reconfigurare a rolului învățătorului. Acesta nu mai este doar un simplu transmițător de cunoștințe, ci devine facilitator, coordonator al învățării, creator de contexte educaționale atractive, și, mai ales, utilizator și integrator al tehnologiilor digitale în activitatea didactică. În acest context, resursele educaționale digitale (RED) devin instrumente esențiale pentru stimularea participării active a elevului și personalizarea parcursului educațional.

În contextul educației contemporane, rolul învățătorului transcende limitele tradiționale ale transmiterii de informații și se transformă într-un rol de designer educațional și facilitator al învățării asistate de tehnologie. Într-o clasă modernă, învățătorul:

a) planifică lecții integrate digital, aliniind obiectivele de învățare cu mijloacele digitale disponibile;
b) selectează și adaptează resursele digitale în funcție de particularitățile de vârstă, ritm și stil de învățare ale elevilor;
c) motivează și implică elevii, stimulând interactivitatea, jocul educativ și competiția constructivă prin platforme digitale;
d) mediatizează relația elev-tehnologie, oferind ghidare în navigarea conținutului digital și în dezvoltarea gândirii critice;
e) asigură echilibrul între activitățile clasice și cele digitale, evitând suprasaturarea digitală și cultivând un raport sănătos cu tehnologia;
f) evaluează progresul în mod adaptiv, utilizând platforme care oferă feedback instantaneu și analize formative.

Această transformare presupune și o redefinire a competențelor profesionale ale cadrului didactic. Învățătorul trebuie să dobândească abilități digitale funcționale (de utilizare a instrumentelor), dar și abilități pedagogice digitale (de integrare metodologică a resurselor), dezvoltând o gândire critică privind utilitatea fiecărui instrument folosit în raport cu obiectivele educaționale.

Integrarea eficientă a tehnologiei presupune și colaborare interdisciplinară, participarea la cursuri de formare continuă și o deschidere constantă spre inovație. În esență, învățătorul devine un arhitect al unui mediu educațional hibrid, dinamic și centrat pe elev.

Conform literaturii de specialitate (înv. Bălan, 2020; Ionescu, 2021), utilizarea resurselor digitale contribuie la diversificarea strategiilor didactice și favorizează o abordare constructivistă a învățării. Printre cele mai utilizate RED se numără:

• Platformele educaționale online: Google Classroom, Moodle, Microsoft Teams;
• Aplicații interactive: Wordwall, Quizizz, Kahoot, Jamboard;
• Manuale digitale și lecții interactive oferite de Editura Intuitext, Editura Edu etc.;
• Instrumente de colaborare: Padlet, Mentimeter, Canva Edu;
• Evaluare digitală: Forms, Socrative, Educaplay.

Folosirea acestor instrumente nu se rezumă doar la atractivitate, ci presupune o reproiectare a demersului didactic pentru a integra digitalul ca resursă educațională cu valoare pedagogică. Pentru a vedea cum le putem integra în orele de curs, voi da câteva exemple de aplicații practice.

Exemplul 1. Utilizarea Wordwall în lecții de matematică
Clasa a II-a
Tema: Adunări și scăderi în concentrul 0-100
Activitate: Folosirea de jocuri de tip perechi și roata norocului pentru exersare.
Rezultatele așteptate :  manifestarea interesului crescut, reducerea timpului de răspuns față de varianta clasică.

Exemplul 2. Padlet în cadrul unei lecții de științe
Clasa a III-a
Tema: „Organisme vii din mediul acvatic”
Activitate: Elevii au de creat un colaj digital cu imagini, linkuri și comentarii.
Rezultatele așteptate: colaborarea eficientă și dezvoltarea competențelor de sinteză și comunicare vizuală.

Exemplul 3: Google Forms pentru evaluare sumativă
Clasa a IV-a
Tema: Elemente de geometrie
Activitate: Test online cu feedback imediat
Rezultatele așteptate: primirea corecturilor personalizate de către elevi, iar cadrul didactic  obține centralizarea automata a rezultatelor.

Exemplul 4: Povestiri digitale în lecțiile de comunicare
Clasa I
Tema: „Pățania unui arici”
Activitate: Elevii pot viziona o poveste animată interactivă (StoryJumper), apoi pot  reconstrui  povestea cu imagini și cuvinte proprii într-un colaj digital.
Rezultatele așteptate: dezvoltarea vocabularului, exprimarea orală și încrederea în sine.

Avantajele pedagogice ale utilizării resurselor digitale în învățământul primar sunt multiple și contribuie la modernizarea și eficientizarea procesului de predare-învățare. Resursele digitale permit adaptarea conținutului, ritmului și nivelului de dificultate în funcție de nevoile fiecărui elev, sprijinind incluziunea și progresul individual. Elevii devin participanți activi în lecție prin jocuri educative, simulări, animații și activități colaborative, ceea ce le sporește motivația și angajamentul cognitiv.

Platformele de evaluare digitală oferă feedback în timp real, ajutând elevii să conștientizeze rapid greșelile și să corecteze comportamentele de învățare. Elevii pot accesa materialele didactice de oriunde și oricând, facilitând învățarea asincronă și consolidarea cunoștințelor în afara orelor de curs.  Folosirea resurselor digitale dezvoltă abilități precum gândirea critică, rezolvarea de probleme, colaborarea și alfabetizarea digitală.

Integrarea tehnologiei diversifică metodele și mijloacele de predare, contribuind la evitarea rutinei în activitatea didactică. Cadrul didactic are acces la statistici, rapoarte și portofolii digitale ale elevilor, facilitând o evaluare obiectivă și continuă. Elevii sunt încurajați să-și gestioneze parcursul propriu, să reflecteze asupra progresului lor și să devină mai independenți în procesul de învățare.

Utilizarea resurselor digitale în procesul educațional trebuie să țină cont de provocări care au fost identificate în practica școlară.Una dintre cele mai importante bariere în integrarea tehnologiei în școli o reprezintă accesul diferențiat la echipamente și conexiune la internet. Elevii din zone rurale sau familii cu resurse financiare limitate pot întâmpina dificultăți în utilizarea resurselor digitale, ceea ce accentuează decalajele educaționale. Lipsa tabletelor, laptopurilor sau conexiunii stabile limitează posibilitatea de învățare digitală și afectează echitatea procesului educațional.

Mulți învățători și profesori  nu beneficiază de o formare continuă adecvată pentru utilizarea pedagogică a tehnologiei. Lipsa competențelor digitale avansate sau a metodologiilor moderne de integrare a instrumentelor digitale poate duce la utilizarea superficială, neeficientă sau chiar frustrantă a acestor resurse. De asemenea, ritmul rapid al dezvoltării tehnologice necesită o actualizare constantă a cunoștințelor și abilităților.

Expunerea excesivă la ecrane poate conduce la oboseală vizuală, diminuarea capacității de concentrare și probleme de sănătate (dureri de cap, tulburări de somn). Pentru elevii mici, este esențial să existe un echilibru între activitățile digitale și cele fizice, tactile sau sociale, pentru a evita dependența și efectele negative asociate cu utilizarea exagerată a tehnologiei. Utilizarea resurselor digitale interactive și rapide poate stimula un consum pasiv sau fragmentat al informațiilor, fără o înțelegere profundă și durabilă a conținutului.

Dacă nu este mediată și structurată corect, digitalizarea lecțiilor poate favoriza învățarea mecanică sau pe termen scurt, în detrimentul dezvoltării gândirii critice și analitice.

Introducerea tehnologiei nu trebuie să elimine metodele tradiționale, ci să le completeze. Învățătorul trebuie să gestioneze cu abilitate timpul și modul de integrare, astfel încât să nu se ajungă la suprasaturarea elevilor cu conținut digital sau la neglijarea competențelor fundamentale care se dezvoltă prin joc, lucru manual și interacțiune directă.

Utilizarea platformelor digitale și a aplicațiilor implică riscuri legate de confidențialitatea datelor elevilor, precum și expunerea la conținut neadecvat. Învățătorii/ profesorii trebuie să fie conștienți de normele GDPR și să asigure un mediu digital sigur și protejat, ceea ce poate necesita instruiri suplimentare și o implicare mai mare a școlii și a părinților.

Nu toate resursele digitale disponibile au un conținut pedagogic valid sau sunt adaptate particularităților elevilor mici. Există riscul de a folosi materiale care nu respectă curicula școlară sau care nu sunt accesibile pentru toți copiii, ceea ce poate reduce eficiența învățării. În unele cazuri, există reticență față de utilizarea tehnologiei în procesul educațional, cauzată de obișnuința cu metodele tradiționale sau de temeri legate de impactul negativ asupra copiilor. Această rezistență poate limita inițiativele de inovare și integrare a digitalului în școală.

Învățătorul modern nu mai poate ignora realitatea digitalizării educației. Mai mult, el trebuie să devină creator de conținut digital, explorator de soluții tehnologice, și ghid al elevului într-un univers informațional complex. Cu toate acestea, utilizarea resurselor digitale nu trebuie să devină un scop în sine, ci un mijloc bine calibrat de sprijin al unei pedagogii centrate pe elev.

Bibliografie
1. Bălan, M. (2020), Educația digitală în învățământul primar, București, Editura Didactică.
2. Ionescu, A. (2021), Didactica modernă în era digitală,  Iași, Editura Polirom.
3. Articol: Utilizarea resurselor educaționale digitale în procesul instructiv-educativ, www.ibn.idsi.md
4. Articol: Resurse educaționale deschise – utilitate și utilizare, educatia-digitala.ro
5. Articol: Eficientizarea procesului de învățăre prin utilizarea instrumentelor digitale, https://iteach.ro
6. Articol: Importanța resurselor digitale în activitatea didactică, www.edict.ro
7. Studii și articole pe tema pedagogiei digitale: https://pedagogie-digitala.ro/