Misiunea oricărui profesor este aceea de a determina fiecare elev să înveţe, facilitându-i acestuia învăţarea cunoştinţelor prin metode cât mai frumoase, active, care să îi acapareze interesul şi să îi sporească dorinţa de explorare, de învăţare. Totuşi, pentru ca orice act didactic să aibă rezultatele dorite, primul lucru pe care trebuie să îl facem noi ca profesori este acela de a ne cunoaştem foarte bine elevii.

Cunoştinţele anterioare pe care le posedă elevul, dar şi nivelul lor scăzut sau, dimpotrivă, ridicat, de motivare, influenţează foarte mult rezultatele ulterioare. Deci, prin verificarea cunoştinţelor anterioare ne vom putea da seama de nivelul de achiziţie al fiecărui elev, dar vom putea alege metodele cele mai bune care să aibă efectul dorit în atingerea competenţelor de către elevi.

De asemenea, o altă sarcină pe care o avem este aceea de a găsi căile de a trezi interesul elevilor pentru învăţare. Dacă aflăm cum să facem acest lucru, acesta va avea efect benefic asupra fiecărui elev. Vom putea încuraja elevii să înveţe temeinic, îi vom învăţa cum să înveţe temeinic, acest lucru ajutându-i în viitor când vor avea o slujbă.

Pentru a-i cunoaşte cât mai bine, este indicat să folosim chestionare pentru a afla stilul fiecăruia de învățare, aptitudinile, tipul de inteligență predominant. La fel de importantă este comunicarea din interiorul grupului, dintre membrii grupului, dar şi comunicarea dintre profesor şi elevi. Relaţia bună dintre elevi şi profesor, bazată pe comunicare, motivează elevii pentru a învăţa, reducând comportamentele indezirabile ale elevilor, dărâmând bariera dintre profesor şi elevi, îmbunătăţind eficienţa elevilor.

Foarte important în învăţarea centrată pe grupe de elevi este modul în care elevii învaţă astfel încât acesta să fie unul corect, dar dirijat de către cadrul didactic. Se pune acum accent pe abilităţile practice ale elevilor şi pe cele de exprimare orală, încercând să le dezvoltăm cât mai mult.

În învăţarea centrată pe elev, schemele, notele, diagramele iau locul explicaţiilor plictisitoare sau dictărilor fără sfârşit, folosite în mod tradiţional. Astfel, se doreşte ca elevii să înveţe să sintetizeze cunoştinţele, să scoată ideile principale, ce au importanţă, şi apoi să înveţe să folosească aceste cunoştinţe în rezolvări de exerciţii şi probleme, sau să le folosească pentru a afla noi cunoştinţe. Trebuie să folosim o paletă cât mai variată de metode active plăcute şi preferate de elevi, alternându-le, pentru a nu interveni monotonia în actul didactic. În acest fel nu scade eficienţa lor ca metode, dar nu duce nici la marginalizarea unor elevi.

Un loc important în planificarea învăţării centrate pe grupe de elevi îl ocupă organizarea clasei, ceea ce face, de fapt, ca învăţarea centrată pe grupe de elevi să aibă rezultatul dorit. Această organizare pe grupe de elevi este  bine să fie făcută în mai multe modalităţi, pentru a nu se instala atmosfera monotonă în actul instructiv-educativ. Iată câteva moduri de a grupa elevii:

• Cu ajutorul cărţilor de joc: este foarte uşor de făcut grupe de câte patru membri, folosind tot atâtea perechi de cărţi de joc câte grupe vrem să formăm;
• Cartoane cu numere: scriem numerele corespunzătoare numărului de grupe pe tot atâtea cartoane câţi membri vrem să aibă un grup;
• Cartonaşe cu diferite simboluri: procedăm la fel ca mai sus, doar că nu mai folosim numere, ci folosim culori, flori, animale, forme geometrice;
• Puzzle: procurăm puzzle-uri pentru copii de 4-6 piese. Folosim pentru fiecare grupă alt puzzle;
• Serii specifice: pornind de la specificul unei discipline, putem face grupe în funcţie de categorii de concepte, relaţii, fenomene;
• Aniversarea: putem grupa elevii după luna în care s-au născut. Această distribuţie este inegală şi trebuie luată decizia modului de grupare a lunilor în funcţie de numărul copiilor, astfel încât la sfârşit grupele să aibă un număr egal de membri.

Este de remarcat că toate modurile de mai sus se aplică la gruparea aleatorie a elevilor. În funcţie de obiectivele propuse, dar şi de nevoile elevilor, gruparea clasei de elevi se poate face şi după criterii de diferenţiere (stil de învăţare, tip de inteligenţă).

Bineînţeles, pentru a putea grupa o clasă de elevi pe grupe, trebuie ca în acea clasă să existe mobilier modular, care să permită aranjarea meselor în funcţie de interacţiune, anticipată de cadrul didactic, şi, bineînţeles, de spaţiul avut la dispoziţie.

Ce este cel mai important în gruparea elevilor şi, mai ales, în amenajarea de fapt a clasei, este faptul că elevii, în orice activitate pe grupe, trebuie să stea astfel încât să se poată vedea unii pe alţii. Privitul în ochi înseamnă comunicare, iar comunicarea în învăţarea centrată pe grupe de elevi este foarte importantă, ducând astfel la o activitate eficientă, şi, implicit, la atingerea obiectivelor propuse.

Bibliografie

1. Dumitru, I., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţarea eficientă, Editura de Vest, Timişoara, 2001.
2. Guţu, V., Dezvoltarea şi implementarea curriculumului în învăţământul gimnazial: cadru conceptual, Grupul Editorial Litera, Chişinău, 1999.
3. Ionescu, M., Radu I., Didactica modernă, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001.