În fiecare an, pe 15 ianuarie, România celebrează Ziua Culturii Naționale. Este o zi în care ne-am obișnuit să reflectăm asupra bogăției și diversității patrimoniului nostru cultural. Cu această ocazie aș dori să medităm și asupra importanței integrării artelor în educația generală, ca parte esențială a dezvoltării unei educații complete și echilibrate.
Educația modernă, care nu se mai limitează azi la transmiterea unui set fix de cunoștințe, ci pune accent pe formarea unui individ creativ, flexibil și capabil să înțeleagă lumea dintr-o perspectivă interdisciplinară, revendică imperativ ca integrarea artelor în educație să devină un element de bază în pedagogia contemporană, deoarece artele pot contribui la dezvoltarea unor abilități fundamentale, precum gândirea critică, empatia și capacitatea de a rezolva probleme într-un mod inovator.

„Arta în educație este un mod de a învăța printr-un proces de descoperire, o modalitate de a explora și de a înțelege lumea.” – Sir Ken Robinson

Cultura română, ca parte a moștenirii noastre naționale, este o fereastră către istorie, către tradiții și valori. Când discutăm despre aceasta, este important să nu ne lăsăm capturați de naționalismul gregar, care reduce complexitatea culturii noastre la o viziune simplistă, exclusivistă și izolaționistă. Trebuie să îmbrățișăm, în schimb, acel sentiment de patriotism luminat, care integrează România în contextul global, recunoscându-i contribuțiile la patrimoniul universal. Astfel, cultura română trebuie să fie percepută ca un dialog continuu cu alte culturi, contribuind la mozaicul cultural mondial. Doar integrarea culturii române în acest ansamblu universal o face să capete valoarea cuvenită, conferindu-i un loc distinct și esențial în patrimoniul umanității. Această deschidere către diversitate și colaborare poate fi transpusă în integrarea artelor în educație. Artele nu trebuie să rămâna un domeniu aparte, accesibil doar unor inițiați, ci un mijloc prin care putem înțelege mai profund concepte din diferite domenii, precum științele exacte, istoria sau filozofia, o punte între cultură și învățarea interdisciplinară

Un exemplu al acestei integrări se regăsește în utilizarea artelor plastice pentru a preda concepte matematice. Elevii pot învăța despre simetrie, geometrie și proporție prin activități de desen în creion sau pictură. Desenele sau picturile geometrice sunt un excelent mod de a studia formele și structurile, de exemplu cu ajutorul lucrărilor lui Ciucurencu sau Țuculescu. Alături de cele ale lui Leonardo da Vinci sau Vasarely.  Lucrările de artizanat, precum cele prelucrate prin olărit, pot ajuta la înțelegerea principiilor fizicii, cum ar fi echilibrul și forțele materiale. Când elevii studiază figuri geometrice executate prin tehnici artistice, în creația țesăturilor populare, ei ajung să aprecieze matematica ca pe o formă de artă practică. În cadrul studiului istoriei, elevii pot învăța despre evoluția stilurilor artistice și cum acestea reflectă schimbările sociale și politice din diferite perioade istorice.

Teatrul este o altă formă de artă cu multiple aplicații în educație. Acesta poate ajuta la înțelegerea și aprofundarea textelor literare, dar și la dezvoltarea abilităților de comunicare, colaborare și creativitate. De exemplu, citirea și interpretarea pieselor de teatru le permite elevilor să exploreze teme complexe, precum emoțiile, moralitatea și conflictele sociale, în timp ce învață despre structura unui text și despre rolul caracterelor în dezvoltarea unei opere literare. În studiul istoriei sau societății, teatrul poate ajuta elevii să se pună în pielea unor personaje istorice, să exploreze perspectivele lor și să înțeleagă contextul socio-politic al unei perioade. De exemplu, prin dramatizarea evenimentelor din Marea Unire de la 1918 sau ale Revoluției Franceze, elevii pot simți personal tensiunile și alegerile pe care le-au făcut diferitele clase sociale ale vremii. Teatrul și știința, deși par domenii total diferite, se pot întretăia în moduri subtile. De exemplu, în cadrul unei lecții despre gravitație, doi “cercetători” – mici actori – unul care studiază mișcarea planetelor, iar altul care se concentrează pe forțele care acționează asupra corpurilor pe Pământ – pot interacționa într-un schimb de idei, iar ceilalți elevi pot observa, pot pune întrebări și pot urmări cum sunt formulate ipoteze. Profesorul, prin rolul său de “regizor”, poate încuraja elevii să participe activ în dialog, formulând întrebări și răspunsuri sau chiar contracarând ipotezele celor doi “cercetători”, pentru a stimula analiza critică.

Și dansul joacă un rol important în educație, nu doar în cadrul educației fizice, ci și în înțelegerea unor concepte științifice. Mișcările de dans ajută elevii să își îmbunătățească coordonarea și echilibrul, dar sunt, de asemenea, un mod excelent de a învăța despre sistemul osos și muscular, precum și despre principiile de biomecanică. De exemplu, prin învățarea unor pași de dans care implică mișcări rapide, cum ar fi “Dansul Călușarilor“, elevii înțeleg importanța funcționării armonioase a corpului uman. Sau pot  învăța coerența mișcărilor în spațiu, prin rotirile fluide ale Valsului. În plus, prin integrarea dansului în studiul matematicii, elevii pot explora concepte precum ritmul, măsurile, simetria. Pot studia dansuri specifice diferitelor perioade istorice, sau diferitelor culturi, pentru a înțelege mai bine anumite momente din evoluția lumii.

De asemenea, muzica este un instrument educațional puternic. Prin învățarea despre frecvențele sonore și vibrațiile produse de instrumentele muzicale, elevii pot înțelege principii fundamentale din fizica sunetului. În cadrul lecțiilor de muzică, aceștia pot experimenta cum diferite instrumente generează diferite tipuri de sunete și cum aceste sunete sunt măsurate în termeni de frecvență și amplitudine. Muzica ajută elevii să înțeleagă concepte matematice, precum ritmul, măsurarea timpului și secvențele numerice. Ascultând „Sonata a III-a pentru pian și vioară în caracter popular românesc”, Op. 25, a lui Enescu, elevii pot descoperi motive ritmice asimetrice, repetitive și pregnante, inspirate din folclorul românesc, iar ascultând Bolero-ul de Ravel, elevii pot descoperi motive ritmice simetrice și repetitive, construite pe o progresie graduală a intensității. În studiul istoriei, muzica poate fi folosită pentru a explora evoluția stilurilor muzicale din perioada antică până în contemporaneitate, aducând o înțelegere mai profundă a influenței evenimentelor politice și sociale asupra dezvoltării culturii.

Arta trebuie privită ca un element fundamental în educație, care poate îmbogăți predarea altor materii și poate stimula dezvoltarea unor competențe fundamentale pentru viață. Artele plastice, teatrul, dansul sau muzica sunt atât forme de exprimare cât și instrumente de învățare activă și interdisciplinară. Integrându-le în educația formală, elevii își dezvoltă cunoștințele și abilitățile tehnice și devin mai târziu cetățeni conștienți, creativi și altruiști, capabili să exploreze complexitatea lumii moderne, iar cultura noastră poate să devină un factor viu și activ în mozaicul cultural global.

Bibliografie/ referințe
Creative schools: The grassroots revolution that’s transforming education – Sir Ken Robinson
ArtSonia, Școala Fanteziei – Amalia Banaș