În contextul actual al societății bazată pe cunoaștere, succesul unei persoane se datorează nu doar cunoștințelor sale, ci unui cumul de competențe, bazate pe cunoștințe, aptitudini, valori, atitudini, dorințe și motivații. Ori, în condițiile în care omul nu trăiește singur, ci face parte dintr-un grup familial, social, profesional, sunt necesare abilitățile socio-emoționale.

În literatura de specialitate, ca factori ai dezvoltării psihoindividuale sunt recunoscuți ereditatea, mediul și educația. Iar astăzi educația unui individ are loc pe trei paliere: formal, nonformal și informal, mergându-se până la permanentizarea educației pe tot parcursul vieții. Continuând această idee, vom (re)aminti că „educația nonformală se referă la totalitatea activităților educative desfășurate în afara programului instituționalizat, activități care au un caracter opțional sau facultativ” cunoscut sub denumirea de activități extrașcolare sau, mai nou, extra-curriculare.

Palierul acestor activități extra-curriculare este destul de larg și dificil de delimitat: excursii şi vizite la muzee, cinematografe, teatre, operă, balet, la instituţii publice sau alte obiective de interes comunitar, vizite la alte şcoli, activităţi artistice, de hobby, cluburi tematice şi echipe sportive,  activităţi legate de un ziar sau post de radio al şcolii, activităţi legate de protecţia mediului, sau chiar activităţi legate de consilii ale elevilor. Aceste activități au un rol complementar rolului școlii și sunt parte a sistemului tripartit școală-familie-comunitate. Ele „oferă posibilitatea de exprimare şi explorare a identităţii, dezvoltă capitalul social al tinerilor”. Elevii au posibilitatea să-și dezvolte diverse abilități, să-și descopere noi preferințe, formându-și o anumită identitate.

Implicându-se mai profund, tinerii se pot autocunoaște, deoarece își evaluează singuri propriul comportament, propriile capacități și abilități manifestate în timpul acestor activități, care sunt total diferite de cele formale, din timpul orelor de curs, în care primează o anumită atitudine,  anumite cunoștințe și expectanțe. S-a constatat că participarea la activitățile extra-curriculare au avut urmări pozitive asupra elevilor, cum ar fi: îmbunătățirea situației școlare, scăderea riscului de abandon școlar sau de delincvență juvenilă, precum și o rată mult mai mică a folosirii drogurilor sau alcoolului.

Din experiența personală ca profesor de limba și literatura română, am remarcat că atât, în timpul, cât și după desfășurarea activităților de acest gen, în care urmăream îmbinarea mai multor abilități artistico-literare (recitat, interpretat diferite roluri, cântat, dansat, desenat), elevii aveau o stare psihologică mult diferită de cea de la cursuri, o stare de relaxare pozitivă, în care stima de sine și aprecierea colegilor creștea pe măsură ce reușeau să realizeze corect sarcina. De asemenea, spiritul competitiv și dorința de a demonstra că sunt mai buni (sau că sunt și ei buni la ceva) a crescut și la elevii care până atunci aveau rezultate mediocre. Aș putea să adaug că nivelul moral și de conduită a copiilor s-a îmbunătățit, deoarece, lucrând într-un grup mai mare decât în obișnuitele echipe de trei-cinci elevi, ei au fost nevoiți să dea tot ce aveau mai bun atât la performanță, cât și din caracterul lor. De altfel, toate proiectele de activități educative au printre obiectivele vizate și implicarea activă, pozitivă a elevilor la acestea.

Impactul pe care îl are o anumită activitate, cum ar fi una artistică, este resimțit nu doar de elevi, ci și de părinții acestora și, implicit, de comunitatea din care fac parte. De multe ori, elevii din clasele mai mici, care erau spectatori la serbările organizate sau care au văzut fotografiile din cadrul acestor activități, și-au manifestat dorința de a participa și ei la acestea. Deci doreau ca să aibă parte de bucurie, de admirație și de recunoaștere a valorilor personale, ceea ce duce la o creștere a stimei de sine, a încrederii în propriile capacități și la o formare a personalității.

În concluzie, activitățile extra-curriculare conduc la conturarea, descoperirea și conștientizarea propriei identități.

Bibliografie:
Cucoș, Constantin (coord.) – Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade didactice, Editura Polirom, Iași, 2009