Aspecte metodice aplicate în predarea geografiei

Perfecționarea conținutului geografic pune și problema reconsiderării spațiului în care se desfășoară orele și pe cea a resurselor și dotărilor existente în școală. Lecția de geografie are laturi aplicative cu deprinderi practice utile cum sunt realizările de schițe, hărți, observații, măsurători, analize sau experimente reproductive simple. Se dorește investigarea mediului înconjurător cu metode simple pentru înțelegerea mai exactă a fenomenelor, proceselor și elementelor fizice, sociale sau economice din lumea înconjurătoare și ar ancora elevul mai bine în lumea reală.
Mediul fizic școlar oferă posibilitatea desfășurării lecțiilor și activităților complementare în clasă și în cabinetul de geografie. Pe lângă activitățile în clasă, activitatea didactică poate fi completată în exteriorul acestui spațiu: excursia școlară pentru dobândirea de noi cunoștințe în domeniul geografiei fizice, geografiei populației și economice. Lecțiile de geografie se pot desfășura în clasă, în cabinetul de geografie sau în afara  mediului școlar în excursii, drumeții, școală de vară…

Organizarea lecțiilor în sala de clasă care beneficiază de dotările necesare desfășurării unei activități moderne. Materialul intuitiv rezumat la 1-2 hărți, 1-2 planșe, puține imagini, câteva diapozitive, atlase și manuale școlare.

Dezavantajul realizării activității de predare-învățare-evaluare în sala de clasă este legat și de faptul că profesorul nu are consecutiv clase de același nivel de studiu pentru a putea duce în fiecare clasă un set de materiale didactice pregătite anterior. Nu pot fi folosite materiale ca: filme, video, CD-uri, dicționare, colecții de roci… acestea necesitând condiții speciale. Cel mai important este începutul lecției, prin care elevii vor fi motivați pentru învățare și participare activă.

Profesorul este coordonatorul activității și are în vedere activizarea tuturor elevilor  organizându-i frontal, individual sau pe echipe și grupe. Nu toate sălile de clasă au mobilier adecvat care să permită lucrul pe grupe mai ales dacă necesită hărți, globuri sau alte instrumente.
Modul în care profesorul de geografie reușește să combine optim metodele și procedeele cu mijloacele de învățământ conduc realizarea demersului didactic eficient, chiar dacă activitatea nu se desfășoară într-un cabinet cu toate dotările necesare.

Desfășurarea orelor în cabinetul de geografie se realizează în condiții optime. Organizarea procesului de învățământ într-un astfel de spațiu adecvat și dotat oferă posibilitatea ridicării calității procesului de învățământ.

Experiența cadrului didactic și politica organizatorică a instituției școlare duc la realizarea unor cabinete de geografie cu diferite dotări în funcție de numărul de clase și de numărul de elevi din fiecare clasă, de pasiunea profesorului de geografie, de dotarea existentă și posibilitățile financiare.

Funcționalitatea cabinetului are la bază conținutul și amenajarea acestuia în spațiul disponibil iar dacă acesta este și sală de clasă funcțiile acestuia se reduc.

Funcția didactică face referire la faptul că prin cabinetul de geografie se asigură formarea capacităților cognitive și de înțelegere a elevilor, a abilităților și atitudinilor specifice geografiei datorită utilizării materialelor didactice aflate la dispoziția profesorului de geografie și elevilor. Este locul cel mai potrivit pentru organizarea procesului de învățământ.
Funcția științifică este redată de materialele informative  și demonstrative aflate la îndemână ce oferă posibilitatea elevilor de a dobândi informații de calitate pe parcursul orelor de studiu decât într-o clasă obișnuită.
Funcția informativă este dată de conținutul bogat al surselor informative putând fi obiect de studiu pentru elevi.
Funcția aplicativă este consacrată de aplicațiile demonstrative, experimentele, analizele, confecționarea de material didactic, clasificarea unor colecții, materiale ilustrative. În perechi sau pe grupe, la masa de lucru elevii pot desfășura diferite activități aplicative.
Funcția ambientală este dată de atmosfera plăcută pe care o creează ambianța cabinetului, de transpunerea elevilor într-un cadru geografic eficient învățământului și stabilirea unei relații corecte profesor-elevi.

Structura cabinetului de geografie. Acesta poate fi amenajat  într-o sală de clasă. Un cabinet modern trebuie să dispună de: partea expozitivă cu mijloace cartografice, fotografii, afișe, materiale audio vizuale expuse permanent și a unui număr redus de hărți, planșe. În vitrine pot fi expuse eșantioane de roci, semințe, mulaje, corali, colecții de monede  și bancnote la care se adaugă biblioteca de profil ce cuprinde cărți de specialitate, reviste, dicționare de specialitate, albume foto. Partea lucrativă este formată din: tablă, TV, aparat video și suport de hărți, suport videoproiector, atlase geografice, glob geografic, imprimantă și xerox. Depozitul de materiale poate fi situat într-o încăpere separată sau în dulapurile din încăpere, conține mijloacele scrise și grafice (diferite hărți, tablouri, albume, atlase, teste, folii de retroproiector, vederi, jocuri geografice, planșe, desene, scheme, fotografii…), obiectuale (roci, fosile, ierbare, profile de soluri, ierbare, insectare, termometru, barometrul), audio-video (diapozitive, filme didactice, casete video, cameră video)ce nu pot fi expuse din lipsă de spațiu.

În cabinetul de geografie se desfășoară, pe lângă lecțiile curente, și activitatea cu caracter aplicativ de documentare și informare de pe teren. Cabinetul de geografie este locul unde se pot realiza: citirea hărților, construirea unor hărți simple, ordonarea și clasificarea unor materiale adunate în tabere sau excursii, prezentarea observațiilor de pe teren făcute în aplicațiile practice, realizarea de documentări pe baza unor bibliografii, elaborarea unor referate tematice, desfășurarea ședințelor de cerc, organizarea unor întâlniri cu oameni de știință, călători sau cercetători, urmărirea unor filme documentare.

Terenul geografic poate fi amenajat în curtea școlii, în funcție de spațiul disponibil și poate cuprinde o miniplatformă meteorologică și una geomorfologică cu rol de laborator în aer liber.

Excursia școlară este tot o formă de organizare a activității didactice. Excursiile contribuie la dezvoltarea simțului de observație și de orientare a elevilor, la lărgirea orizontului lor geografic constituind o importantă sursă de îmbogățire a gândirii geografice. După forma de organizare, excursiile se împart în:

  • plimbări, adică deplasarea elevilor pentru câteva ore în pădurile din apropiere pentru a descoperi sau cunoaște;
  • vizite la diferite muzee, ferme;
  • drumeții cu scopul recreerii, se fac în localitate și fără mijloc de transport;
  • excursia este o călătorie ce durează mai mult de o zi  în afara localității cu mijloc de transport având ca scop recreerea, vizitarea și informarea;
  • expediția este o călătorie de studii și de cercetare ce durează 10-14 zile organizată într-o anumită regiune cu scopul cercetării complexe;
  • tabăra este un spațiu pentru cazare, relaxare și instruirea elevilor.

După scop, excursiile pot fi:

  • preliminare, organizate înaintea predării unei teme pentru a-i pregăti pe elevi;
  • de comunicare de noi cunoștințe;
  • finale, în scopul consolidării cunoștințelor.

Planul unei excursii trebuie să cuprindă trei etape:

I.1.Organizarea excursiei, fixarea temei, a itinerariului de parcurs, obiectivele, documentația bibliografică, aplicațiile practice, mijlocul de transport, costul.
2. Organizarea elevilor prin instruire, sfaturi, fixarea unor reguli.
II. desfășurarea excursiei. Elevii își notează informațiile și observațiile ce urmează să fie prelucrate în cabinetul de geografie.
III. Evaluarea, ajunși înapoi la școală elevii vor prezenta materialele realizate sau adunate, fac schimb de fotografii, realizează un panou sau fac referate ce urmează să fie folosite la lecții. Harta sau ,,temelia adevărată a tuturor descrierilor geografice” cum spunea Simion Mehedinți să fie întotdeauna la îndemâna  profesorului organizator. Elevii pot face schițe ale itinerariului parcurs apoi le confruntă cu terenul, astfel își formează deprinderile de a interpreta harta și de a o folosi pentru cartarea unor mici forme de relief, culturi agricole, localități.

Organizarea și desfășurarea unei excursii trebuie să stimuleze dorința de cunoaștere și curiozitate de a înțelege fenomenele și procesele din mediul înconjurător, consolidarea cunoștințelor geografice dobândite la orele de geografie, dezvoltarea sentimentului de ocrotire/protecție a mediului înconjurător, formarea și dezvoltarea unor trăsături de caracter ca prietenie, inițiativă, respect față de natură, dezvoltarea simțului practic și a spiritului științific, atragerea elevilor către cabinetul de geografie.

Exemplu: Planul unei excursii
Traseul: Bacău- Măgura Verde-Măgura-Bacău

Etapa pregătitoare
1. Stabilirea scopului excursiei: cunoașterea reliefului Subcarpaților Moldovei și a Culmii Pietricica, a monumentelor istorice și a obiectivelor economice de pe lângă orașul Bacău.
2. Anunțarea itinerariului de parcurs
3. Alegerea mijlocului de transport: autocarul
4. Stabilirea unității de cazare: hotel Măgura Verde
5. Stabilirea aplicațiilor practice: observații hidrologice –Pârâul Negel, confluențe, urme a inundațiilor;
– Colectarea unor roci, plante pentru ierbare, insecte, plante medicinale din flora spontană….
– Vizite la Conacul Rosetti Brăescu, Școala Gimnazială ,,Emil Brăescu” Măgura, Biserica Sf. Nicolae din Dealu Mare (monumente istorice);

Etapa a II-a desfășurarea excursiei
Ziua 1. Parcurgerea traseului  Bacău- Măgura Verde-Culmea Pietricica.
Vizitarea unei ferme de oi și vaci, observarea unor alunecări de teren, observarea rețelei hidrografice, colectare de roci și plante medicinale;
Seara: recreere în Parc Aventura din Complexul Hotelier Măgura Verde
Ziua 2. Turul localității Măgura
Vizită la fabrica de vopseluri Metalbac&Farbe
Vizitarea monumentelor istorice
Întoarcerea pe traseul Măgura Verde-Bacău

Etapa a III-a. La școală
Se stabilește o ședință de cerc în care elevii urmează să prezinte materialele colecționate (foto, roci, jir, ghindă, plante conuri, pene…)
– Se organizează un concurs interactiv în care elevii își pot demonstra cunoștințele acumulate în excursie;
– Se organizează un concurs de desene (cu teme diferite) executate în timpul excursiei sau după aceasta;
– Se organizează un proiect de promovare a obiectivelor turistice din apropierea municipiului Bacău .

Excursia este o activitate cu ajutorul căreia elevii dobândesc cunoștințe prin perceperea directă a fenomenelor și proceselor studiate. Deplasările în teren au o valoare deosebită pentru dezvoltarea spiritului de observație și a capacității de îmbinare a teoriei cu practica. Contactul cu natura creează amintiri, trezește sentimentul de dragoste și respect față de mediul înconjurător, stimulează curiozitatea, astfel găsesc argumente atunci când le sunt expuse situații problemă. Așa de exemplu în apropierea fabricii de vopseluri Metalbac&Farbe, inspirând aerul poluat, elevii pot înțelege că aceasta este o sursă de poluare. La fel se întâmplă când ajunși în pădure, în regiunea Răchitiș unde au avut loc masive tăieri de arbori elevii pot deduce că aceasta este principala problemă ce cauzează an de an inundații  și alunecări de teren catastrofale.

Drumețiile și vizitele  desfășurate cu scopuri instructiv-educative și legate de o serie de teme prevăzute în programă cu caracter de lecții. Trebuie desfășurate tot după un plan: stabilindu-se un traseu pe care urmează  să se facă observațiile geografice, se propun obiectivele, se realizează documentația,  asupra traseului sau obiectivelor ce urmează a fi vizitat, se desfășoară drumeția sau vizita și urmează să se facă evaluările pentru valorificarea cunoștințelor acumulate.

În excursii, drumeții sau vizite, elevii își dezvoltă gândirea  creatoarea, spiritul de investigație, fac comparații, își lărgesc orizontul de cunoaștere și gândire, este cultivată imaginația și dezvoltă interesul pentru cunoaștere.

Bibliografie:
– Ilinca, Nicolae; Didactica Geografiei, Editura Corint, București, 2007;
– Ilinca, Nicolae; Mândruț, Octavian; Elemente de didactică aplicată, Editura CD PRESS, București, 2006;
– Mândruț, Octavian; Ghidul profesorului de Geografie, grupul Editorial Corint, București, 2003;
– Ungurean, Nicoleta Paraschiva; Studiu monografic al Școlii ,,Emil Brăescu” Măgura, Editura CCD, Bacău, 2014;
– Ungureanu, Elena; Istoria învățământului preșcolar din județul Bacău, editura PIM, Iași, 2009.

 

Accesări: 293