România lui 2019, România modernă, România viitorului.
Un nou an, un nou început, noi posibilități. Din prisma dascălului român în România modernă, învăţământul parcă nu vrea să se despartă de trecut pe de o parte, când ne gândim la metode didactice, iar pe de altă parte adaugă foarte multe statistici, situaţii, adrese, anexe care nu au existat în trecut, deşi atunci nu exista nici calculator, internet, email, baze de date. Sistemul de învăţământ îşi doreşte modernismul european, dar timid şi cu frica de necunoscut, precum un copil nesigur pe el, pe cunoştinţele şi aptitudinile sale.
Bun sau rău, iubit sau hulit, profesionist sau mai puţin pregătit, cu înclinație către meserie sau lipsit de tact pedagogic, dascălul român este bugetar, dar mai ales, un birocrat. Un curs principal, la facultate, ar trebui să fie despre întocmirea de documente, îndosariere, arhivare. De la an la an, cadrul didactic se transformă din dascăl în manager, administrator, funcţionar.

„Scopul educaţiei ar trebui să fie pregătirea unor oameni care să acţioneze şi să gândească independent şi care, în acelaşi timp, să vadă în slujirea comunităţii realizarea supremă a vieţii lor.” – Albert Einstein

Dorim să implementăm programe europene, dorim să aplicăm la clasă metode noi, inovatoare, metode atractive, practice, dar nu suntem sprijiniţi informaţional, financiar. Fără resurse materiale şi cu sincope în ceea ce priveşte transmiterea corectă şi totală, cursivă, continuă a informaţiilor, a cunoştinţelor noi, ne tot poticnim.

„Las’ că merge și-așa!”?

Cum putem face un experiment la clasă, o lecţie demonstrativă dacă nu avem nimic, doar noi şi dorinţa de a preda, doar copiii din faţa noastră şi dorinţa acestora de a învăţa?

Cumpărăm materiale din salariul nostru, cu sprijinul părinţilor şi cam atât. Desfăşurăm multe activităţi în calitate de voluntar pentru că nu există remuneraţie corectă. Vrem şcoli europene, programe şcolare europene, elevi la nivel european, dar fără investiţii ca şi în ţările europene. Preluăm modele mai puţin aplicabile ţării noastre şi le negăm pe cele necesare.

Refuzăm realitatea: învăţământul românesc se degradează rapid, în ritm alert, îngrijorător. Dar îngrijorător pentru cine?

Doar noi simţim consecinţele acestei babilonii?  Guvernanţii nu caută în ţările dezvoltate, idei, soluţii de remediere, de resuscitare a învăţământului? Noi nu contăm pentru nimeni, copiii ţării nu sunt importanţi pentru viitorul nostru?

Când lucrăm cu copiii este o altă lume, oferim tot ceea ce avem mai bun, ne străduim să fim informaţi şi activi pentru ei, să le cizelăm frumos viitorul.

În afara orei de curs ne aşteaptă grijile, problemele, birocraţie, opoziţia superiorilor. Fără resurse pentru materialul didactic necesar în desfăşurarea activităţilor instructiv-educative, foarte multe documente de întocmit, dosare de făcut. Ne sufocă creativitatea, ne anesteziază partea ludică, ne oboseşte fizic şi intelectual.

Tot ceea facem la clasă facem cu plăcere, cu dăruire pentru educaţie, pentru învăţământ, cu iubire pentru copiii care se oferă nouă inocenţi, naivi, încrezători.

Căutăm mereu în noi energia, scânteia de a merge mai departe, de a fi mai buni, mai informaţi, mai dedicaţi pentru  a nu uita calea pe care am pornit.

„O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stimă şi respect, şi nu se poate ajunge la aceasta prin nimicirea individualităţii elevilor şi prin asuprirea stimei de sine “ – Samuel Smiles

Profesia de dascăl român – încotro?
Nouă ne pasă? Poate. Unora.
Am realizat că pot face foarte multe lucruri din poziţia de dascăl român dedicat meseriei sale, că eu, tu, el, ea, noi suntem o resursă importantă pentru elevi, că pot face mult mai multe dacă există credinţă în ceea ce facem, în meserie, aplecare către interesele copiilor.

Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în jur!

Ne dorim cu tărie să avem energie pentru această menire deosebită, să avem puterea de a merge pe drumul educaţiei moderne, să avem onoarea de a modela caractere, comportamente, vieţi.  Orice călătorie începe cu primul pas. Să facem noi primul pas către elevi, către părinţi, către comunitate şi vom avea o călătorie cu foarte mulţi prieteni, oameni de nădejde.

Aprinde în tine flacăra pasiunii pentru educaţie, pentru copii, luminează-le acestor omuleţi calea pentru a rămâne în sufletul lor ca o atingere caldă şi fină, pentru a fii în amintirea lor steaua de pe cerul vieţii.

Porneşte motoraşul din tine şi în jur vei observa că roiesc copiii fericiţi pentru atenţia ce le-o  acorzi, fiindcă că sunt importanţi, fiindcă reprezintă viitorul, iar munca, efortul depus îşi au rostul, merită, valorează.  Dascălul român reprezintă o resursă naţională. Este greu, este frumos, este solicitant, dar nu este imposibil!

Alege tu, dascăl român, cum vrei să rămâi în amintirea elevilor tăi!

„Educaţia este cea mai puternică armă pe care voi o puteţi folosi pentru a schimba lumea.” – Nelson Mandela