Examenul de titularizare: Analiza curriculumului pentru disciplina limba și literatura română

Concursul național unic pentru ocuparea posturilor didactice declarate vacante în învățământul preuniversitar de stat are ca scop selectarea candidaților pentru ocuparea posturilor/ catedrelor pentru titularizare, respectiv pentru suplinire. Structura subiectelor  probei scrise din cadrul concursului de ocupare a posturilor didactice/ catedrelor declarate vacante sau rezervate în unitățile de învățământ preuniversitar  va cuprinde, pentru fiecare dintre disciplinele, domeniile, specializările la care se susține concursul, două subiecte fiecare notat cu câte 45 de puncte. Se acorda 10 puncte din oficiu, iar nota finală se calculează prin împărțire la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare. Toate subiectele sunt obligatorii, iar timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

Subiectele vizează aplicarea conceptelor generale de metodică, de utilizare a conținutului științific al  disciplinei. Astfel, subiectele urmăresc:

  • perspective practic-aplicative, ilustrări și exemplificări, realizate de analize critice ale diferitelor aspecte abordate;
  • calitatea, consistența, structurarea și coerența ideilor și a exemplificărilor
  • modalitatea de formulare a opiniilor și pertinența argumentărilor;
  • corectitudinea conținutului științific;
  • utilizarea adecvată a limbajului de specialitate.

Subiectul I este elaborat din perspectiva abordării didactice a unor secvențe/ unități de învățare din programa școlară în vigoare pentru disciplina/ disciplinele la care se susține concursul.  Subiectul I poate cuprinde itemi semiobiectivi și/ sau subiectivi.

Subiectul al II-lea este centrat pe problematica proiectării și realizării evaluării competențelor dobândite de elevi și prevăzute în programele școlare în vigoare pentru disciplina matematică la care se susține concursul. Acest subiect vizează demonstrarea competențelor de evaluare ale cadrului didactic în contextul procesului instructiv-educativ pentru disciplina de concurs.

Titularizarea înseamnă angajarea profesorului într-o scoală pe  perioada nedeterminată. Examenul scris din cadrul Concursului național de ocupare a posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate in învățământul preuniversitar cuprinde, pentru fiecare dintre disciplinele la care se susține concursul, cate 3 subiecte. Fiecare subiect este notat cu 30 de puncte, iar 10 puncte se acordă din oficiu. Nota finala se calculează prin împărțirea la 10 a punctajului total obținut pentru lucrare.

Subiectul I si subiectul al II-lea evaluează competente din specializare/ disciplina/ disciplinele de concurs, în concordanță cu programele specifice pentru concurs, in specialitatea postului didactic. Subiectul al III-lea este centrat pe didactica/ metodica predării. Toate subiectele sunt obligatorii, iar timpul de lucru efectiv este de 4 ore.

În cazul în care un profesor care a luat titularizarea pică definitivatul în aceasta perioadă de maximum 3 sesiuni, el pierde calitatea de titular, pentru că i se desface contractul de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată.

Analiză comparativă a celor două tipuri de subiecte

Dată fiind importanța limbii române în lumea contemporană și subiectivitatea ei, profesorului care predă această disciplină îi revine sarcina de a lua toate măsurile pentru ca fiecare oră să aibă un grad maxim de eficiență. Aceasta vizează însă două laturi deosebite ale problemei, în primul rând, o proiectare corectă a tuturor activităților didactice care concură la asigurarea succesului și în al doilea rând, o aplicarea a lor în activitățile propriu-zise.

Un învățământ lingvistic bine conceput va trebui să ofere atât o cunoaștere activă a teoriei, cât și practica aplicării ei în activitate, aceste tendințe se regăsesc în evaluarea făcută de centrul național de evaluare și examinare prin cele două subiecte date la concursul de titularizare, în ponderi diferite, dar absolut necesare pentru viitorul unei cariere didactice.

Pentru a putea transmite cunoștințe în conformitate cu  standardele actuale, profesorul trebuie să cunoască materia în profunzime şi să manifeste mobilitate intelectuală pentru a-i putea ajuta pe elevi să creeze „hărți cognitive”, să opereze conexiuni între diverse idei şi să abordeze prejudecățile.

Trebuie să ştie cum se structurează conexiunile interdisciplinare şi cum se aplică ideile teoretice în activitățile cotidiene. Acest tip de înţelegere furnizează fundamentul cunoașterii materiei din punct de vedere pedagogic, fapt care permite profesorului să transmită cunoştinţele şi să le facă accesibile pentru ceilalți. Deci pot spune că cele două tipuri de cunoaștere, din punct de vedere pedagogic și științific sunt importante și se regăsesc în subiectele formulate de Centrul Național de Evaluare și Examinare.

Subiectul  I este elaborat din perspectiva abordării didactice a unor secvențe/ unități de învățare din programa școlară în vigoare, cerințele fiind variate, cuprinzând legătura dintre competențele generale și cele specifice, menționarea a două metode de învățare și argumentarea alegerii lor, posibilitatea prin care se formează competențele cu ajutorul metodelor folosite, mijloacele de învățământ utilizate respectiv menționarea unui instrument interactiv, deci întrebările cuprind o gamă variată din conceptele generale ale didacticii.

Subiectul al II-lea cuprinde o parte din metodele de evaluare, respectiv itemi de tip alegere duală, alegere multiplă, de tip rezolvare de probleme, evaluare care evidențiază performanța pe care o așteptăm din partea elevilor clasei după parcurgerea lecției. Se cere avantajul și dezavantajul uneia dintre metodele de evaluare prezentate și comparația cu metodele tradiționale. Consider că subiectele sunt bine gândite, vaste, deci pentru obținerea unei note mari candidatul trebuie să aibă cunoștințe solide.

Studiind cele două modele de subiecte, cele date până în anul 2014 și  cele prezentate ca modele pentru acest an, am constatat că ponderea subiectelor teoretice, specifice disciplinei, respectiv rezolvarea de probleme, este mult mai mare. Consider că un profesor tânăr, dacă dorește să practice această meserie trebuie să rezolve cu ușurință și rapiditate probleme, aplicații corespunzătoare conținuturilor programelor în vigoare.

Aplicarea conceptelor generale de metodică este la fel de importantă, dar cred că poți deveni un bun practician, un profesor care să transmiți informații elevilor pe înțelesul lor, adaptându-te nivelului clasei în permanență, să dezvolți gândirea logică a acestora, să dirijezi colectivul de elevi cu lejeritate și în beneficiul fiecărui elev spre satisfacția ta ca dascăl, numai atunci când pentru tine totul este foarte clar din punct de vedere științific, când ușurința cu care rezolvi problemele corespunzătoare lecțiilor predate este maximă.

Pregătirea pentru fiecare oră de curs, relația de colaborare cu membrii comisiei metodice, participarea activă la ședințele acesteia, la cercurile pedagogice, folosirea ca mentori a colegilor cu experiență, entuziasmul tinereții și devotamentul pentru meserie vor face din profesor un adevărat metodist.

Pregătirea pentru examenul de titularizare în învățământ, cât și susținerea acestuia reprezintă începutul perfecționării candidatului, perfecționare care va fi continuă, zilnică, dacă acesta este evaluat cu nota minim7. În noțiunea de perfecționare este inclusă autoperfecţionare, în măsura în care orice profesor care se respectă învaţă toată viaţa, căci lecţia trebuie să fie un proces de creaţie, încât nici o lecţie nu trebuie să semene cu alta. Perfecţionarea mai este şi o relaţie cu „partenerii” procesului instructiv-educativ, elevii în primul rând şi apoi colegii de catedră şi, în general, corpul profesoral al şcolii. Altfel zis, perfecţionarea nu este o activitate cu un scop în sine şi pentru sine, ci o activitate ce răspunde comenzii sociale.

Consider că evaluarea competențelor din specializare în concordanță cu programele specifice pentru concurs reprezintă un progres necesar învățământului în ansamblul său.

Cadrul didactic este un om în formare continuă, capabil să-și păstreze neștirbit de-a lungul carierei sale interesul pentru evoluție în propriul domeniu, pentru cunoaștere, pentru perfecționare permanentă. Este nevoie să fie creativ în permanență. Creativitatea, spunea cineva, este o floare atât de delicată, încât elogiul o face să crească, în timp ce descurajarea o înăbușă chiar înainte ca ea să se poată transforma în floare.

Bibliografie

Bunescu, V., Giurgea, Maria, 1982, Principii de organizare şi desfăşurare a procesului de învăţământ, in Didactica (coord. D. Salade), E.D.P., Bucureşti.
Cerghit I., Neacşu, I., Negreţ-Dobridor, I., Pânişoară, I.-O., 2001, Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi.
Cerghit, Ioan, 1980, Metode de învăţământ, E.D.P., Bucureşti.
Cerghit, Ioan, 1983, Proiectarea (design ul) lecţiei, in Perfecţionarea lecţiei în şcoala modernă, (coord. I. Cerghit), E.D.P., Bucureşti.
Cerghit, Ioan, Bunescu, Vasile, 1988, Metodologia instruirii, in Curs de pedagogie, Universitatea Bucureşti.
Chancerel, J.L., 1991, Evaluarea şi instruirea: o metapractică, in „Revista învăţământului preşcolar”, nr. 4.
Chevallard, Yves, 1991, La transposition didactique – du savoir savant au savoir enseigné, La Pensée sauvage, Paris.
Comenius, Jan Amos, 1970, Didactica Magna, E.D.P., Bucureşti.
Creţu, Virginia, Ionescu, M., 1982, Mijloacele de învăţământ, in Didactica (coord. D. Salade), E.D.P., Bucureşti.
Cristea, S., 1996, Pedagogie generală. Managementul educaţiei, E.D.P., Bucureşti.
Cucoş, Constantin, 2001, Istoria Pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi.
Decrosse, Anne, L’esprit de societé. Vers une anthropologie sociale du sens, Mardaga, Paris.

 

Accesări: 121

Articole asemănătoare