O temă tot mai larg răspândită evidențiază importanța acordată gândirii critice ca potențială soluție pentru slăbiciunile sistemul de învățământ. Astfel, o simplă căutare pe Google generează 716.000.000 rezultate, respectiv 454.000.000 pe domeniul educație. Așa că putem spune că există un real interes în societatea actuală pentru ce înseamnă gândirea critică și cum se poate deveni un gânditor critic. Este  un subiect generos, care se încadrează într-o temă mult mai vastă, ce implică noțiuni ce se regăsesc în bazele filozofiei, precum gândirea logică sau gândirea rațională.

Actualitatea temei

Putem sublinia că domeniul gândirii critice este o temă actuală, dar cu siguranță nu este o temă nouă, de aceea vă propun o incursiune fără pretenția de a acoperi domeniul ci mai degrabă cu speranța că ar putea fi o oportunitate de a îi inspira pe cei care sunt în căutarea unui mod de a introduce gândirea critică în predare, a limbii engleze de exemplu. Vă propun așadar o perspectivă a unui proces  dinamic a cărui cuantificare, evaluare și modulare necesită timp. Totodată factorul timp ne oferă și o imagine dinamică a modului în care gândim, reflectat de limbaj și comportament, conectând formarea timpurie în familie și comunitate cu instituțiile de educație care au rolul de a dezvolta mixul de cunoștințe, competențe și atitudini.

Este interesant de punctat importanța acordată gândirii critice în secolul XXI și mai ales interesul acordat în cultura occidentală pentru formare în ceea ce privește gândirea critică. În documentele educaționale europene gândirea critică este competența cheie aflată la baza însușirii celorlalte: creativitatea, colaborarea, comunicarea, alfabetizarea informațională, media și tehnologică, flexibilitatea, leadership, sau competențele sociale. Este evident că gândirea critică este direct corelată cu relevanța socială și piața muncii. În cadrul educațional organizat, aceasta s-ar putea traduce prin legătura directă cu profilul absolventului. Conștientizarea propriei formări începe cu gimnaziul, cu clasa a V-a, când în învățământul românesc copiii studiază ”Gândire critica”, dar dezvoltarea acestei competențe se recomandă să fie realizată explicit (Faber 96) la toate obiectele de studiu. Primii pași către gândirea critică pot începe, desigur, mai devreme prin încurajarea de către adulți a unei atitudini investigative față de micile probleme întâlnite de copii. Totuși, etapa gimnaziului rămâne perioada în care este gândirea critică se poate forma (Haber, 86) atât prin efortul cadrelor didactice, cât și prin cel conștient al elevului.

Clarificări conceptuale

Focalizând pe cercetarea în domeniu, regăsim evidențiat faptul că gândirea critică poate fi  formată doar printr-un proces intenționat, conștient și structurat având la bază strategiile educaționale moderne și propriul efort. Evoluția în timp a conceptului a condus la un număr mare de definiții care favorizează o anumită perspectivă ce subliniază fie rolul proceselor cognitive, fie cel al atitudinilor.

Ca punct de plecare în demersul meu de a surprinde un stop-cadru al rolului educației în dobândirea gândirii critice, voi puncta câteva referințe teoretice reprezentative. O perspectivă interesantă prin complexitate este dată de Jonathan Haber care trimite la trei componente ale gândirii critice: cunoștințe, abilități și trăsături de personalitate, atitudini (74). Un punct de reper rămâne și definiția dată de John Dewey, filozof și psiholog american, care în 1910 a propus conceptul de gândire reflexivă sub forma unui model de învățare bazat pe descoperire, în care rolul profesorului este de a ghida învățarea (50) motivată de un element important de dubiu (9, 13).

Este important de subliniat că acest proces de gândire de înaltă complexitate se distanțează de cunoștințe, cu completarea dată de teoriile actuale care arată că există zone de suprapunere (215) în demersul didactic. Taxonomia obiectivelor educaționale a lui Bloom revizuită poziționează Creativitatea în vârful piramidei, într-o ierarhie cumulativă formulată astfel: să își amintească, să înțeleagă, să aplice, să analizeze, să evalueze, să creeze (Khrathwohl 213) indicând trecerea de la învățământul tradițional care punea accent pe obiectivele de recunoaștere și reamintire din categoria cunoștințelor. De altfel, în taxonomia revizuită dimensiunea cognitivă s-a îmbogățit cu o nouă categorie Cunoștințe Metacognitive, pe lângă Cunoștințe factuale, conceptuale și  procedurale (214).

Rolul elevului

În mod evident, gânditorul critic nu poate fi un elev format în mod pasiv. Acesta este un elev care participă conștient și își dorește să își îmbunătățească această capacitate prin exersarea abilităților și prin evitarea unor erori de judecată (Pătroc 23-24) provenite din prejudecăți, bias-uri, propagandă sau autoamăgire. Dacă punem această realitate în contextul oferit de faptul că dimensiunea relevanței educației pentru societate se reflectă și în rezolvarea de probleme, iar dinamica socială implică o evoluție a problemelor care poate fi prevăzută dar nu întotdeauna confirmată, putem găsi încă o explicație a atenției de care se bucură tehnicile gândirii critice în educație. Gradul de incertitudine a  realității  poate fi recreat în clasă prin strategia cadrului didactic de a confrunta elevii cu probleme reale (care, așa cum spunea John Dewey, să le inducă acel sentiment de uimire, dubiu). Efortul comun, colaborarea, comunicarea, împreună cu utilizarea tehnologiilor avansate poziționează elevii în roluri de oameni de știință, creatori, designeri, care investighează, creează, imaginează sau chiar inventează, activând competențele de învățare avansată și mai ales coordonându-le.

În acest proces complex, atitudinile și trăsăturile de personalitate devin o componentă importantă a gândirii critice care antrenează încrederea în sine, precizia, perseverența, onestitatea, empatia, scepticismul, gândirea deschisă sau curiozitatea. Percepția importanței acestor trăsături este diferită pentru elevi sau studenți respectiv pentru angajatori și angajați, ceea ce aduce în prim plan rolul responsabilității  individuale în formarea gândirii critice.

Prin tehnicile gândirile critice, elevii analizează evoluția unui fenomen complex cu instrumentele omului de știință ceea ce permite atât transferul cunoștințelor cât și al competențelor. Privirea tridimensională, în adâncime, pe orizontală și verticală scot fenomenul din izolare focalizând diferit, încurajând interpretări ale diferitelor funcționalități, discutând pe bază de exemple și contraexemple (Neiskashova, Fomina) și predicții asupra evoluției în diferite contexte. La rândul său, contextul cultural poate conecta rezolvarea de probleme cu domeniile artei, filozofiei sau literaturii care aduc o contribuție semnificativă prin propriul tip de discurs și argumentare, prin apelul la creativitate, imaginație și design.

Rolul profesorului

Maestru al situațiilor, artist, actor și creator care pune în scenă lecția, profesorul are în primul rând rolul de a motiva elevul să fie implicat activ în actul învățării ca descoperire. Prin învățarea limbii engleze, spre exemplu, se stabilesc atât legăturile dintre gândire si limbaj, dar și dintre cultură și societate. Copiii au astfel acces direct la  cultura britanică, americană, dar și la alte culturi. Această cunoaștere din interior facilitată prin limba studiată antrenând competențele generale și specifice (Dummett 19), familiarizarea cu culturile și literatura lumii le oferă de fapt accesul la o gamă diversă de comportamente, atitudini, tradiții, ritualuri și în ultimă instanță la valori. A înțelege valorile altor culturi, cele locale si universale înseamnă antrenarea respectului, aprecierii și toleranței, dar și îmbogățirea propriei lumi interioare. Astfel se modifică lentilele de percepție și înțelegere a lumii în care trăiesc și mai ales capacitatea de a își asuma un rol în societatea viitorului.

Trebuie subliniat că profesorul, prin tot ceea cea ce face, trebuie să îndrume elevul spre identificarea elementelor slabe ale argumentației într-un cadru care permite libera exprimare (fără teama de confruntare) față de probleme reale.

O clarificare necesară

De asemenea, consider că printre primele lucruri care trebuie explicate elevilor este ca  gândirea critică nu trebuie identificata drept critică/ negare. Chiar dacă din perspectiva etimologică asemănarea este evidentă, gândirea critică este un proces mental de investigare pentru a determina validitatea unei afirmații. Când contrazici, afirmi că tu ai dreptate, că celălalt nu știe adevărul, îți exprimi direct părerea și încerci să convingi cu orice preț. Mecanismul din spatele contrazicerii poate fi un atașament emoțional puternic la ideile, credințele, părerile proprii raportate la stima de sine și imaginea publică pe care le resimți în pericol. Este o confruntare a emoțiilor puternice, nu un dialog real bazat pe un schimb de idei. Prin comparație, cel care gândește critic acceptă afirmația celuilalt fără grabă și o analizează din perspective diferite, printr-o abordare științifică, care pornește de la dovezi suficiente, focalizează fiecare caracteristică și identifică conexiunile. Imaginea nu este cea în care se descoperă strat peste strat ca în arheologie, mai degrabă cea a hărților mentale în care toate elementele se interconectează și se așază într-un loc stabilit de gândire.

Concluzie

În lumea actuală în care dinamismul pare a fi un factor de creștere și evoluție, rolul școlii trebuie să fie pe măsură, să pregătească tinerii pentru societatea viitorului.  Cum va arăta societatea  viitorului? Avem la îndemână nenumărate previziuni care descriu o lume avansată tehnologic dar care se confruntă cu serioase provocări. Putem privi din această perspectivă gândirea critică ca pe o competență cheie și o soluție pentru viitor, pregătind tinerii să acționeze autonom, fără a fi manipulați de aparențe, evitând impulsul emoțional în favoarea alegerilor motivate. Expunerea la multitudinea informațiilor din surse neverificate de pe Internet, ca cel mai la îndemână mediu de informare și socializare, deseori îi pune în dificultate chiar și pe tineri. Gândirea critică oferă o soluție pe termen lung. Prin tehnicile propuse le dezvoltă capacitatea de a testa valoarea de adevăr a unor afirmații, de a identifica acuratețea datelor, de a chestiona relevanța acestora, de a corela informațiile,  de a genera soluții la probleme sau de a evalua eficiența acestora, de a susține concluzia într-un discurs bine structurat. Astfel, prin creativitate vor putea să realizeze designul cunoștințelor, al argumentelor bine susținute și prin empatie conectarea emoțională cu ceilalți ca elemente cheie ale succesului în societatea viitorului.

Bibliografie

*** Council Recommendation of 22 May 2018 on key competences for lifelong learning (2018/C 189/01). În: Official Journal of the European Union, C 189/1, 2018. Disponibil la adresa: eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/PDF/?uri=CELEX:32018H0604(01)&from=LT

Dewey, John. (2011). How We Think. [EBook #37423]  www.gutenberg.org/files/37423/37423-h/37423-h.htm 

Dummett, Paul. 2013. How To Write Critical Thinking Activities Training Course for ELT Writers. https://eltteacher2writer.co.uk Kindle Edition

Haber, Jonathan. (2020). Critical Thinking. Cambridge, Massachusets, London, England: The MIT Press Essential Knowledge series.

Krathwohl, David R. ”A Revision of Bloom’s Taxonomy: An Overview ”Theory Into Practice Vol. 41, No. 4, Revising Bloom’s Taxonomy (Autumn, 2002), pp. 212-218 (7 pages) Published By: Taylor & Francis, Ltd. www.jstor.org/stable/1477405 

Neiskashova E V, Fomina T N. (2020). Counterexamples and critical thinking formation. Journal of Physics: Conf. Ser. 1691 012232.

Pătroc, Dan. (2016). Metode și tehnici de dezvoltare a gândirii critice pentru învățământul primar și preșcolar. Cluj: Presa Universitară Clujeană. www.editura.ubbcluj.ro/bd/ebooks/pdf/1888.pdf

Platon. (2015). Dialoguri Socratice Lahes, Lysis, Charmides, Hippias Minor, Euthyphron, Apărarea lui Socrate, Criton. București: Humanitas.

Valdone ̇ Indrašiene ̇, Violeta Jegelevicˇiene ̇, Odeta Merfeldaite ̇, Daiva Penkauskiene ̇, Jolanta Pivoriene ̇, Asta Railiene ̇, Justinas Sadauskas * and Natalija Valavicˇiene. (2021). The Value of Critical Thinking in Higher Education and the Labour Market: The Voice of Stakeholders.Institute of Educational Sciences and Social Work, Faculty of Human and Social Studies, Mykolas Romeris University, Ateities st. 20, LT-08303 Vilnius, Lithuania. Social Sciences 10: 286. doi.org/10.3390/socsci 10080286

Wilberding, Erick. (2019). Socratic Methods in the Classroom: Encouraging Critical Thinking and Problem Solving Through Dialogue. Prufrock.