Promovarea conceptului de sănătate în rândul copiilor de grădiniță, prin oferirea de informații despre  reguli de igienă individuală și colectivă și de formare a unor deprinderi de viață sănătoasă,  fundamentează conceptul  de educație pentru sănătate, pe care noi dascălii învățământului preșcolar am ales de câțiva ani să-l implementăm în grădiniță.
Sănătatea  este definită ca stare de bine fizică, mentală și socială a fiecărei persoane. Factorii psihosociali care influențează starea de bine și boala sunt: componentele sănătoase sau de risc, abilități cognitive, emoționale și sociale, atitudini și valori personale relaționate cu sănătatea, normele socio-culturale de gen. Principalii factori care au impact asupra stării de sănătate și boală sunt comportamente care descriu stilul de viață: alimentație echilibrată, practicarea exercițiului fizic, reducerea consumului de sucuri, respectarea orelor de somn.

Comportamentele sănătoase sunt învățate social  de către copil prin observarea și imitarea adulților. De exemplu,  alimentația, practicarea exercițiului fizic sunt comportamente care se învață în familie în perioada timpurie și au un rol definitoriu în dezvoltarea atitudinilor și practicilor din perioadele ulterioare de dezvoltare și din viața adultă relaționate cu stilul de viață sănătos.

La vârsta preșcolară, copiii învață  comportamente prin observarea și imitarea adulților, își formează atitudinile față de comportamente sanogene și de risc. La această vârstă se formează și reprezentarea stării de sănătate și de boală. Părinții și adulții care interacționează direct cu copiii au un rol major în dezvoltarea comportamentelor sanogene cu rol protectiv asupra sănătății.  Adulții influențează comportamentele adoptate de copii rin modelul pe care îl reprezintă. De asemenea, aceștia sunt principalii furnizori  ai oportunităților de petrecere a timpului liber  și ai diversității alimentare. Părinții și educatorii sunt cei care conturează preferințele copiilor și atitudinile lor față de comportamentul alimentar, exercițiul fizic prin reacțiile pe care le exprimă.

Educația pentru  sănătate la preșcolari permite  învățarea comportamentelor sanogene și integritatea lor  în rutinele comportamentale. În sens larg, educația pentru sănătate este reprezentată de toate experiențele  de învățare care conduc la îmbunătățirea și menținere stării de sănătate. În sens restrâns, educația pentru sănătate implică dezvoltarea abilităților cognitive, sociale și emoționale cu rol protector asupra sănătății și dezvoltarea unui stil de viață  sănătos prin întărirea comportamentelor sănătoase și reducerea  comportamentelor de risc.

Dezvoltarea comportamentelor care descriu  stilul de viață în perioada de vârstă preșcolară

Dezvoltarea  comportamentului alimentar. Pentru preșcolari, alimentele și servirea mesei reprezintă o nouă oportunitate de a explora și de a culege infirmații. Comportamentul alimentar în această perioadă de dezvoltare se caracterizează prin: curiozitate (întreabă de ce morcovii sunt portocalii, în loc să îi mănânce, sunt fascinați de noile alimente și de modul de a le servi); scop (preșcolarii mănâncă când le este foame și se concentrează asupra mesei și refuză mâncarea când s-au săturat sau nu le e foame); fluctuanța (apetitul copiilor crește după perioade de activitate intensă și scade când sunt obosiți sau entuziasmații, preferințele culinare se modifică de la o zi la alta);  dorința de companie (preșcolarii doresc să mănânce împreună cu alți copii, de multe ori preferințele alimentare a celor din jur)

Dezvoltarea practicării exercițiului fizic. La vârsta preșcolară, copiii au abilități motorii suficient  dezvoltate si sunt capabili să meargă pe o tricicletă, să urce scările, să meargă pe vârfuri, să sară peste un obstacol, să arunce și să prindă o minge, să se îmbrace singuri, să folosească foarfecele, să deseneze sau să picteze o figură. Activitatea fizică are un rol esențial în dezvoltarea fizică, cognitivă si social emoțională a copilului. Dezvoltarea unei atitudini pozitive față de activitățile in aer liber reprezintă un bun predictor pentru practicarea sistematică a exercițiului fizic în perioada imediat următoare, vârsta școlară și adolescență.

Sănătatea este o stare de bine, mentală și socială și se manifestă ca abilitatea de adaptare continuă la cererile de schimbare constantă și la stimulii mediului natural și social.

Fiind un bun al tuturor, sănătatea trebuie conștientizată prin acțiuni educative începând de la vârsta cea mai mică. Trebuie să-și formeze un comportament igienic corespunzător în care să includă noțiuni și cunoștințe despre relațiile interumane și igiena acestora, despre propria persoană în scopul autocunoașterii, despre boală și sărăcie, despre sănătatea și îmbolnăvirea naturii sau a planetei.

Scopul educației pentru sănătate în grădiniță este să  asigure cunoștințele despre sănătate și  formare a deprinderilor de viață sănătoasă adecvate vârstei preșcolare. Obiectivele unei astfel de educații vizează conștientizarea unor probleme de sănătate fizică, mentală și socială pe înțelesul copilului preșcolar, depistarea unor deficiențe și boli și îndrumarea spre cabinetele de specialitate.

Mijloacele de realizare sunt cele utilizate în mod frecvent în procesul de educație în grădiniță: jocul, povestirea, desenul, pictura, cântecul, observarea etc.

Bibliografie
• Silvia Borţeanu et alii. Curriculum pentru învăţământul preşcolar.  Didactica Publishing House, 2009.
• Marcela Peneş. Igiena personală. Editura Ana, 2004.
• Alice Nichita, Mihaela Mitroi. Educaţia pentru sănătate. Editura Aramis, 2009.