De ce și cum e mai bine să evaluăm? Ne punem adeseori această întrebare în pregătirea demersului nostru didactic. Un cadru didactic responsabil își proiectează activitatea astfel încât feedback-ul din partea elevilor să fie măsurabil, în timp real, cu accent pe îmbunătățirea activității didactice viitoare prin strategii adaptate subiecților care învață, dar, mai ales, cu accent pe punerea în aplicare a ceea ce știu elevii, a ceea ce au învățat ei într-o secvență dată și valorificarea experienței lor de învățare.

Evaluarea este o secvenţă obligatorie pentru măsurarea şi aprecierea realizării fiecărui obiectiv operaţional proiectat. Formulate ca un tot unitar pentru o activitate didactică, obiectivele operaționale sunt baza care descrie, pas cu pas, tabloul formării competențelor necesare absolvirii unei perioade de învățare. Formarea și dezvoltarea competențelor formulate în profilul de formare al absolventului clasei a IV-a,   sursa ise.ro/wp-content/uploads/2015/12/Profilul-de-formare-al-absolventului_final.pdf (1. Comunicare în limba maternă, 2. Comunicare în limbi străine, 3. Competențe matematice (A) şi competențe de bază în ştiințe şi tehnologii (B), 4. Competență digitală, 5. A învăța să înveți, 6. Competențe sociale şi civice, 7. Spirit de inițiativă şi antreprenoriat, 8. Sensibilizare şi exprimare culturală) sunt ghiduri metodologice și o imagine, o descriere a unui elev care studiază în condiții optime de învățare și are șanse egale la educație.

Lucrarea de față surprinde o mică verigă din profilul ideal al unui absolvent al claselor primare, cum am putea evalua competența de receptare a unui mesaj scris/ citit. În primul rând, pentru a avea o practică evaluativă coerentă şi eficientă trebuie să ne însuşim elementele teoretice ale evaluării, după care să ne formăm pentru proiectarea instrumentelor de evaluare, pentru aplicarea lor, analiza rezultatelor şi alegerea deciziilor în funcţie de rezultate. Tot din planul pregătirii face parte şi înţelegerea corectă a funcţiilor evaluării, care potrivit lucrărilor de specialitate sunt: funcţia de dezvoltare, funcţia de certificare (feedbackul), funcţia de selecţie, funcţia de consiliere, funcţia motivaţională, funcţia decizională. (cf. Platon, Vîlcu 2011:27-28)

Desigur, evaluarea presupune realizarea unor operaţii ca: măsurarea, interpretarea datelor şi adoptarea deciziilor ameliorative. Cele trei operaţii sunt în strânsă legătură, iar procesul evaluativ se încheie după parcurgerea celei de-a treia.

Evaluarea o realizăm întotdeauna cu un anumit scop. Diversitatea situaţiilor educative, precum şi spectrul larg de obiective presupun aplicarea unor variate strategii de evaluare, în unele cazuri apare necesitatea de a compara performanţele elevilor, în altele – de a determina nivelul achiziţiilor elevului în raport cu un obiectiv fixat.

Pentru ca evaluarea să fie cât mai exactă, este necesar ca sarcinile didactice care urmăresc realizarea obiectivelor să le fie cunoscute elevilor.
Fireşte, şi manualul de la clasă, considerat un instrument de lucru important (fiind accesibil tuturor copiilor) ne ajută în procesul de evaluare. În primul rând, alegerea manualului s-a făcut  datorită coloraturii bogate, a imaginilor, cât şi a diverselor texte. Punerea în evidenţă a diverselor informaţii cât şi diferenţierea lor se face prin variaţia culorilor, încadrării, sublinierii, îngroşării caracterelor scrisului, ceea ce uşurează munca cu manualul a elevului de clasa a II-a, a III-a sau a IV-a.

În al doilea rând, structurarea materiei pe unităţi de conţinut şi lecţii este clară, bine realizată. Exerciţiile sunt  variate atât în privinţa conţinutului cât şi a formei, fiind prezente exerciţii diverse care contribuie mai mult la antrenarea şi captarea atenţiei elevilor precum şi la sistematizarea şi imprimarea mai eficientă a informaţiei în mintea elevilor. Textele întâlnite în manual sunt texte lirice sau narative, mai rar descriptive. Au un conţinut accesibil copiilor, iar numărul de cuvinte noi creşte proporţional cu fiecare an de studiu. Există în manual teste de evaluare (sumativă, formativă), exerciţii gradate la aproape fiecare text.

Spre exemplu, la clasa a IV-a evaluăm dacă elevii pot împărţi un text în fragmente logice, dacă formulează corect ideile principale şi dacă pot povesti textul pe baza planului de idei. La textele lirice evaluăm dacă elevii înţeleg expresiile frumoase ale textului, dacă le pot folosi în alte structuri lingvistice, dacă descoperă tablourile prezentate în versuri. Măsurarea înţelegerii mesajului scris se poate realiza şi prin formularea unor întrebări referitoare la text, la care să răspundă. Prin conţinutul lor, aceste întrebări pun elevii în situaţia de a-şi argumenta părerile personale, de a formula idei referitoare la anumite aspecte oferite de texte.

Desigur, pentru fiecare test se elaborează descriptorii de performanţă, care furnizează elevilor şi părinţilor informaţii relevante asupra nivelului de pregătire atins.

În contrast cu textele pe care le întâlnim în manual mi se par textele de la Evaluarea naţională de la clasa a II-a şi clasa a IV-a. Au un număr foarte mare de cuvinte (prin comparaţie cu cele din manual), apar cuvinte noi, acest fapt ducând la înţelegerea cu dificultate a mesajului textului şi, implicit la imposibilitatea de a rezolva corect sarcinile.