Cititul cu voce tare nu doar întărește relația dintre părinte și copil ci și contribuie la dezvoltarea creierului, a competențelor lingvistice sau a creativității, a abilităților de ascultare, atenție sau concentrare. Cărțile oferă lecții de viață stimulând dezvoltarea socială și emoțională învățându-i cum să facă față situațiilor dificile sau stresante din viață. Sunt un real sprijin în dezvoltarea gândirii critice. Citind copilului în fiecare zi, părintele pune bazele învățării, care nu e altceva decât un avantaj pentru atunci când va începe școala. Puțini părinți știu că, atunci când i se citește copilului, anumite zone ale creierului sunt foarte active și exersează recunoașterea și înțelegerea cuvintelor, ulterior contribuind într-o mai mare măsură la dezvoltarea abilităților cognitive esențiale.

Citind cu voce tare cărțile preferate ale copilului, acesta își va îmbogăți vocabularul cu noi cuvinte, își va îmbunătăți dicția pentru că ei adesea imită ce aud. Le va crește încrederea în sine și-și vor îmbunătăți viteza de citit, vor căpăta dragoste pentru citit. E foarte important să plasăm cărți în apropierea copilului, oriunde e posibil (sufragerie, bancheta mașinii, dormitor…).

Copilul poate fi atras de citit prin puterea exemplului părinților, în primul rând. Dacă aceștia vor petrece măcar o jumătate de oră  în preajma copilului citind o carte sau un ziar dimineața, acesta va fi și el tentat să citească. Se poate transforma în tradiția fiecărei zile, cititul împreună putând deveni chiar o activitate amuzantă dacă se organizează și un program de lectură pe roluri, mai ales dacă se creează și un decor special sau un loc/ colț confortabil special amenajat pentru citit. Chiar și în clase e benefică crearea colțului de lectură unde elevii au acces la diferite cărți pentru citit. Un asemenea colț în bibliotecă e un punct magic și pentru cititorii mai mari, nu doar pentru cei mici.

Mersul la cumpărături ar trebui să includă și intratul în librării sau oprirea la un stand de cărți. Există librării care au ateliere de lectură gratuite. Se caută cărți corespunzătoare vârstei. Bebelușilor care nu au încă 6 luni li se prezintă cărți cu imagini luminoase și simple (animale, păsări, obiecte…) dar viu colorate și contrastante, neinsistându-se pe detalii, ci mai mult pe identificare și redarea denumirii corespunzătoare. Treptat, până la un an, se prezintă cărți cu 1-2 propoziții referitoare la imaginea pe care o însoțesc. Ulterior, sunt prezentate cărțile cu personaje, în special cele familiare lor și de vârsta lor. Vor fi potrivite mai târziu și poveștile în care sunt prezentate diverse situații  și-au subiecte mai complexe , inclusiv cele terapeutice. Preșcolarii sunt lăsați să lectureze cărțile singuri chiar dacă nu stăpânesc cititul dar cu siguranță vor crea povești pe baza ilustrațiilor.

În momentul în care copilul se descurcă singur la citit, părintele va continua să îi citească, deoarece la vârsta de peste 10 ani, cititul cu voce tare aduce beneficii, mai ales în plan emoțional.

Pornind de la o poveste bună, se pot țese numeroase activități în funcție de direcția în care dorim să dirijăm învățarea sau  cunoașterea copilului. În pofida tuturor avantajelor, cititul nu poate substitui beneficiile conversației de unu la unu cu copilul întrucât acesta are mare nevoie de dialog pentru a găsi răspunsuri la întrebările și curiozitățile ce îi frământă. Copiii trebuie să învețe să comunice pentru a putea transmite ceea ce simt, pentru a-și putea descrie lumea lor interioară sau a o înțelege a altora, bineînțeles prin prisma lor de copil. Dialogul sprijină copilul în procesarea elementelor auditive, stimulează atenția,  concentrarea și memoria celor auzite pe când tehnologia nu face acest lucru, dimpotrivă. Pentru a-și salva nervii sau timpul, unii părinți îi plasează pe copii în fața unui ecran, fie el televizor, laptop sau telefon ba chiar îi îmbracă sau le dă să mănânce în timp ce ei „cască ochii” în continuare la ecran. Părinții au tot mai puțin timp să vorbească cu copiii, să îi întrebe sau să aibă răbdarea de a asculta răspunsul copiilor. În momentul în care copiii intră în colectivitate, fie ea grădiniță sau școală, nu se pot integra/ adapta deoarece fie sunt cu gândul doar la ecranele de acasă sau nu știu să își gestioneze anumite emoții sau comportamente în situații diferite.

În concluzie, familia este cheia pentru devenirea copilului, e singurul loc în care copilul poate avea parte de un dialog de unu la unu și nicidecum nu îi va fi perfect de bine în cea mai modernă grădiniță sau ultra tehnologizată școală. În acele instituții e loc pentru discurs și nicidecum pentru un dialog real, pentru o convorbire de unu la unu. Nu e prea mare numărul cadrelor didactice care pun accentul pe formare și nu informare. Din păcate conținutul programei școlare nu e întotdeauna axat pe pregătirea elevilor pentru viață, dar asta nu înseamnă că cei de la catedră nu o pot face.

Fiecare copil e genial și s-a născut cu al său potențial imens, potențial pe care din cauza unei stimulări inadecvate  îl poate pierde în primii ani de viață. Cheia  unui copil ce se va descurca bine în viață, inclusiv la școală, e gratis și la îndemâna oricărei familii, mai ales în primul an de viață când copilul are nevoie de încrederea câștigată din priviri, luatul în brațe și comunicare adecvată. O conversație tihnită în familie este inegalabilă cu o lectură bună. Pentru unii lectura poate fi un mod de viață dar adevărată e expresia „conversația bate lectura”.