Copiii preşcolari sunt fascinaţi de carte şi de contactul cu lumea poveştilor; copiilor le plac poveştile despre animale şi natură, povestirile despre oameni, lucruri şi locuri familiare, le plac rimele şi ritmurile cântecelor din poveşti, cum ar fi cele din „Punguţa cu doi bani” sau „Capra cu trei iezi”. Pe măsură ce li se citesc poezii, basme, creaţii folclorice, ei descoperă o lume nouă. Prin contactul direct sau indirect cu cartea, copiii îşi formează atitudini speciale faţă de cărţi si îşi dezvoltă deprinderile de audiere, înţelegere si interpretare a ceea ce li se citeşte. Prin intermediul cărţilor, al revistelor si al imaginilor pe care le găsessc în acestea, preşcolarii îşi lărgesc şi îşi adâncesc experienţa de viată.

Cumpărarea cărţilor din librării sau achiziţionarea lor din donaţiile părinţilor, ajută la crearea unui fond de carte al grupei, uneori destul de sărac. Cadrul didactic trebuie să aleagă conştient cărţile, trebuie să ia în considerare mai multe criterii, cum ar fi: calitatea materialelor, adecvarea conţinutului lor la cerinţele programei şcolare, tipul de limbaj şi imagini utilizat, nevoile şi interesele copiilor. Dintre cărţi nu trebuie să lipsească dicţionarele pentru copii. Materialele pentru citit trebuie introduse treptat în rafturi; de exemplu, la câteva zile cadrul didactic prezintă copiilor o nouă carte ce vizează învăţarea unei noi litere – „carte de tip abc”. Când preşcolarii au achiziţionat deja două-trei litere, se introduce în clasă şi primul dicţionar în imagini. Copiii vor fi bucuroşi să-şi exerseze cunoştinţele, căutând în dicţionar litera învăţată şi vorbind  pe baza imaginilor.

Alegerea cărţilor nu aparţine exclusiv cadrului didactic. În fiecare săptămână se poate organiza o scurtă adunare în care copiii prezintă câte o carte adusă de acasă, care le-a plăcut lor cel mai mult. Copiii sunt cei care hotărăsc ce cărţi ar dori să li se citească şi în ce ordine. Educatoarea nu trebuie să refuze niciodată oferta de carte, ci va trebui să le prezinte pe toate dacă preşcolarii se arată interesaţi.

Pe lângă aceste alegeri mai mult sau mai puţin întâmplătoare ale copiilor, educatoarea îşi pregăteşte din timp câteva cărţi adecvate diferitelor situaţii: cărţi cu poezii sau poveşti pentru activităţile de relaxare în bibliotecă, cărţi cu animale pentru activităţile de predare-învăţare, cărţi cu ghicitori sau creaţii folclorice pentru activităţile adecvate, cărţi cu povestiri sau mici poezii-scenete, pentru activităţile matemetice; deasemenea toate cărţile trebuie să fie bine ilustrate.

Textul trebuie să fie scurt ori alcătuit dintr-o succesiune de fragmente, este bine să se includă repetiţii, expresii rimate care le plac copiilor şi îi încurajează să le înveţe. Astfel se obţine o implicare activă a copilului în cele citite, este parte activă la firul naraţiunii. Cadrul didactic trebuie să încurajeze copiii să compună ei mici povestioare, pe care educatoarea le scrie, în timp ce copilul le dictează, apoi aceasta le citeşte tuturor creaţiile obţinute, încurajându-i mai departe.

Ambianţa de învăţare a limbajului scris trebuie să fie prietenoasă, caldă, bogată în stimuli şi interesantă; un mediu care să-i determine pe copii să utilizeze limbajul scris ca pe o activitate normală , aşa cum ei vorbesc sau se joacă.

De cele mai multe ori, cărţile se plasează în „colţul bibliotecii”; este bine ca această bibliotecă să nu fie amenajată doar formal, ci în scop funcţional, adică să fie şi utilizată. Copiii trebuie să aibă în clasă un loc liniştit în care să se poată uita la cărţi, fără ca ceilalţi să îi deranjeze. Se poate amenaja pe podea un „loc cu pernuţe” sau „o saltea”, astfel încât copiii să se poată întinde în voie, să intre în lumea cărţilor în mod relaxat.

Cadrul didactic va avea grijă ca în fiecare zi, pe tot parcursul zilei, câte doi-trei copii să desfăşoare o activitate în colţul bibliotecii. Pentru că la grădiniţă sosesc pe rând copiii, este bine ca această perioadă de dimineaţă să fie utilizată pentru activităţile de bibliotecă; pe măsură ce copiii ajung la grădiniţă, ei se duc în colţul bibliotecii unde privesc ilustraţiile unei cărţi, discută cu colegii despre cele citite, pregătindu-se astfel pentru activităţile de învăţare obligatorii.

Cărţile sunt aranjate în bibliotecă astfel încât să fie vizibile copertele; acestea dau prima informaţie privind conţinutul cărţilor, mai ales ilustraţiile; trebuie grupate după criterii funcţionale-cărţi de poveşti, cărţi cu poezii, cărţi despre natură, cărţi de folclor sau după tematică-toate cărţile despre anotimpuri, toate cărţile despre animale, toate cărţile despre profesii,etc. Este bine să se înceapă amenajarea bibliotecii de la grupa mică; grupările de cărţi se pot face utilizând diferite culori-cartoane colorate (pe fiecare carte se lipeşte o bulină de culoarea respectivă): toate cărţile despre plante pot avea simbolul verde, toate cărţile despre lumea acvatică pot avea simbolul albastru, tote cărţile despre familie, grădiniţă pot avea simbolul roşu, etc. Pe toată perioada unei teme, de exemplu animalele sălbatice, educatoarea plasează în diferite locuri, nu numai în bibliotecă, cărţi care tratează această temă. De asemenea, poate exista un loc special în care să se expună „cartea săptămânii”, carte ce poate fi confecţionată în clasă sau o carte interesantă propusă de educatoare.

Cadrul didactic trebuie să ia în considerare câteva condiţii pe care cărţile trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi puse în bibliotecă, şi anume:

• să nu fie prea vechi, iar dacă sunt vechi, să fie păstrate în bune condiţii
• să aibă un conţinut adecvat vârstei copiilor şi nu unul prea dificil de înţeles
• să aibă întotdeauna ilustraţii
• să nu fie prea vechi, iar dacă sunt vechi, să fie păstrate în bune condiţii
• să aibă un conţinut adecvat vârstei copiilor şi nu unul prea dificil de înţeles
• să aibă întotdeauna ilustraţii, iar acestea să fie legate de texte clare
• să aibă relevanţă pentru cultura comunităţii respective
• să ofere copiilor situaţii sau personaje cu care aceştia să se poată identifica.

Astfel, biblioteca grădiniţei trebuie să ofere o multitudine de cărţi adresându-se diferitelor niveluri de vârstă şi de dezvoltare la care se pot afla preşcolarii pe parcursul maturizării lor. În această bibliotecă pot avea loc o serie de activităţi cu copiii, fie cu grupe separate, fie cu grupuri de copii de diferite vârste: de la simpla familiarizare cu cărţile până la activităţi mai complexe, cum ar fi dramatizările.