Sari la conținut
Revista Profesorului

Competențele profesorului într-o activitate de predare eficientă

• Rodica-Daniela Pană • Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive, Buzău (Buzău) • România

În didactica tradițională, predarea a fost cunoscută și interpretată ca o activitate a profesorului, care constă în transmiterea de cunoștințe către elevi. În vorbirea obișnuită se utilizează acest termen „am de predat sau am predat o lecție despre…”. În viziunea învățământului modern, predarea este o noțiune cu un conținut mult mai bogat, cuprinzând tot complexul de acțiuni desfășurate de profesor în cadrul lecției, care își extind influențele și dincolo de lecție, prin care acesta organizează, conduce, îndrumă și evaluează activitatea de învățare a elevilor. Predarea implică formarea elevilor.

Profesorul nu este numai o sursă de informare a elevilor; el este, în același timp, specialistul care știe să trateze această informație, s-o prelucreze astfel încât s-o adapteze la sistemul de gândire al celor ce învață, s-o facă asimilabilă.

Mai mult, profesorul este cel care selecționează și ordonează informațiile în optica sporirii eficienței lor formative. El asigură condițiile necesare pentru ca sursele de informații și modalitățile de difuzare a lor să funcționeze la modul optim. Profesorul îi îndrumă și-i conduce pe elevi la diverse surse de informare, odată cu achiziționarea noilor cunoștințe învățându-i și tehnicile de dobândire a acestora, de investigare și descoperire a lor. Elaborează o strategie didactică, un program de acțiune cu obiective precise în care prefigurează comportamentele la care urmează să ajungă elevii prin parcurgerea fiecărei secvențe de instruire și a lecției întregi.

Iată care sunt competențele necesare pentru un profesor pentru a realiza o activitate de predare eficientă:

Preocupare și respect pentru elevi și pentru activitatea de învățare a acestora

Profesorul arogant, superior, sigur pe posesia cunoașterii nemărginite, chiar dur și indiferent reprezintă o tradiție ce moare greu, pe care mulți dintre noi am cunoscut-o când am fost elevi. Exact opusul acestei atitudini și a acestui comportament este dezirabil pentru un profesor, indiferent de disciplina pe care o predă. Ea poate fi numită generozitate, sau pur și simplu, respect pentru ceilalți. „Aristotel a vorbit mult despre ceea ce poate fi tradus, în mod comun, prin mărinimie, ce face posibilă generozitatea. Atitudinea corectă față de cunoaștere este cu siguranță una generoasă, o atitudine care este motivată cu putere de faptul că, cunoașterea care permite anumite sentimente de identificare și de apartenență, nu suferă mai mult când este împărtășită altcuiva. Predarea, având la bază aceste atitudini, este tot timpul o șansă de dăruire, de binefacere.” Dăruirea pe care trebuie să o simtă fiecare profesor atunci când predă, conștientizarea cu onestitate a ceea ce știu sau nu știu elevii sunt calități absolut necesare pentru a preda. Trebuie remarcată și disponibilitatea profesorilor de a oferi consultații în legătură cu activitatea de predare-învățare.

Implicarea activă în procesul didactic

Predarea de o înaltă calitate implică recunoașterea că elevii trebuie angajați în sarcinile de învățare într-un mod în care vor reuși să înțeleagă informația. Înțelegerea manierei în care trebuie să se învețe un anumit subiect sau o anumită temă și punctarea asupra aspectelor care necesită o mai mare atenție se află în strânsă legătură cu învățarea de înaltă calitate. Predarea eficientă dezvoltă, cultivă la elevi un sentiment de control asupra învățării, cât și interesul pentru cunoaștere: „instruirea este o stare provizorie care are ca obiectiv a-l face pe cel care învață să conștientizeze că poate rezolva problemele de unul singur”; aceasta oferă sarcini de învățare relevante la un nivel adecvat pentru înțelegerea actuală a elevilor; recunoaște că fiecare elev va învăța cel mai bine dacă se va folosi de stilul propriu și nu va adopta un alt stil; ajută elevii să înțeleagă esența învățării și a investigației temelor propuse. De asemenea, este o modalitate de a trezi spiritul creativ al elevilor, fără de care o abordare adâncă a cunoașterii ar fi imposibilă.

Dă dovadă de interes și oferă explicații suplimentare

Necesitatea de a oferi explicații clare la unele teme complexe este o sarcină obligatorie pentru un cadru didactic. Dar și mai important este a face ca materialul să pară interesant, astfel încât pentru elevi să fie o plăcere să-l învețe. Profesorul trebuie să fie capabil să ajungă la sensul cel mai accesibil și mai interesant al unui material pentru ca, mai târziu, să-l poată transmite elevului.

Evaluare și feedback adecvat

În activitatea de predare-învățare, este absolut necesar ca profesorul să ofere un feedback imediat în legătură cu activitatea elevului. Aceasta se află în strânsă legătură cu modul în care este privit elevul. Feedbackul este, poate, cea mai importantă sarcină a activității cadrelor didactice. De aceea, profesorul trebuie să le prezinte elevilor, încă de la prima oră, criteriile de evaluare și ulterior să le respecte întru-totul, să nu se îndepărteze de la ele nici măcar pentru moment, pentru a nu fi considerat inconsecvent și, astfel, să piardă încrederea. Evaluarea elevilor trebuie realizată nu numai la sfârșitul semestrului ci și pe parcursul lui, pentru ca, atât profesorul cât și elevii, să primească un răspuns în legătură cu ceea ce s-a înțeles din ceea ce s-a predat

Este deschis la provocările intelectuale

Cercetările realizate asupra educației arată că așteptările înalte ale profesorului sunt asociate cu un nivel ridicat al performanței elevilor. Cadrele didactice ar trebui să privească predarea într-un mod activ, ca pe o activitate dinamică, o sarcină ce trebuie realizată. Spiritul de aventură trebuie să fie prezent în fiecare moment al activității lor chiar dacă sunt definite cu exactitate adevărurile ce trebuie predate. În acest context, este necesar ca profesorul să le precizeze elevilor ce trebuie să învețe pentru a înțelege cunoașterea promovată de discipline

Capacitatea de a învăța de la elevi

Pentru mulți profesori este foarte dificil a recunoaște că nu dețin adevărurile absolute ale disciplinei pe care o predau, că nu este omenește posibil să fie depozitari ai întregii cunoașteri, din moment ce, conform ultimelor statistici, aceasta se dublează la cinci ani. Adeseori, profesorii pot descoperi lucruri foarte interesante de la elevi, dacă vor încerca să stabilească o relație de colaborare cu aceștia sau dacă vor studia produsele învățării lor. Învățarea din experiența elevilor poate fi o sursă de cunoaștere foarte valoroasă, pentru că reprezintă o altă perspectivă de abordare a informațiilor.

Predarea eficientă trebuie să fie deschisă la schimbare și să încerce în mod constant să descopere care sunt efectele ei asupra învățării. Ea trebuie să se modifice permanent în funcție de rezultate.

Un profesor competent ar trebui să identifice neînțelegerile elevilor în legătură cu materia predată la ora de curs, dar și în legătură cu studiul individual, pentru ca, ulterior, să încerce să facă modificările necesare pentru o structurare adecvată a curriculumului și pentru o evaluare corectă.

În relația sa cu elevii, profesorul trebuie să dea dovadă de creativitate, să improvizeze permanent pentru a reuși să-i surprindă, să-i facă să participe din plăcere, necondiționat la activități. Pentru aceasta, profesorul poate realiza „o alternare continuă de metode de predare, de modalități de prezentare a materialelor” la care face apel sau trimiteri, să comunice permanent cu elevii etc. Profesorii trebuie să fie interesați în a învăța ei înșiși dintr-o varietate de surse, despre cum și-ar putea îmbunătăți predarea. Ei realizează că un curriculum are nevoie să conțină diferite modalități de a încuraja elevii să învețe dar, în același timp, „trebuie să țină cont că există o varietate de stiluri de învățare și să încerce să se plieze într-o măsură cât mai mare pe acestea”.

Bibliografie:
• Bruner, Jerome Seymour, Toward a Theory of Instruction, Cambridge, 1966;
• Eble, K. E., The Craft of Teaching (2nd ed.), San Francisco,1988; • Sawyer, Walter Warwick, Mathematician’s Delight, Harmondsworth, 1943.

 

Accesări: 12.671

Încadrare în categoriile științelor educației:

prof. Rodica-Daniela Pană

Liceul Tehnologic Special pentru Copii cu Deficiențe Auditive, Buzău (Buzău), România

Profil iTeach: iteach.ro/profesor/rodica.pana

Articole asemănătoare