Odată cu declararea pandemiei de COVID-19, întregul sistem de învățământ din România a fost luat pe nepregătite, punând cadrele didactice, părinții și copiii în fața unei situații nemaiîntâlnite. Efectele pandemiei se răsfrâng asupra copiilor, cadrelor didactice și asupra părinților, însă un parteneriat solid între aceștia conduc către scopul comun, educația micilor preșcolari.La începutul acestui an școlar, preșcolarii grupei pe care o conduc se împart în: preșcolari care participă direct la activitățile zilnice și preșcolari care așteaptă cu nerăbdare un context care să ofere mai multă siguranță din punctul de vedere al sănătății.

O parte din schimbările apărute în contextul pandemiei nu sunt benefice pentru dezvoltarea copilului în cadrul grupului din care face parte, întrucât nu toți copiii vin la grădiniță, iar cei are vin nu au ocazia sa îi cunoască pe ceilalți decât în anumite condiții, respectând distanțarea și evitarea atingerii fizice. De asemenea, faptul că fiecare copil se va juca cu propriile jucării nu îi ajută să învețe să împartă cu colegii sau să desfășoare jocuri liber alese ce presupun apropierea sau utilizarea aceluiași set de jucării.

În ceea ce privește organizarea centrelor de interes, activitățile sunt limitate prin impunerea anumitor condiții de prevenție iar un impact negativ este datorat faptului că cele două centre Nisip și apă și Bibliotecă sunt închise. În grădiniță, majoritatea jocurilor presupuneau interacțiunea fizică între copii, cântece și voie bună, care acum se cer a fi revizuite și desfășurate doar dacă îndeplinesc anumite condiții (spre exemplu nu cântăm în cor, nu realizăm lucrări de tip colectiv). Deși nu toți preșcolarii vin la grădiniță, întrucât mulți părinți nu doresc expunerea copilului în colectivitate în contextul pandemiei, simt că activitatea pe care o desfășor alături de cei care participă zilnic la activități delimitează foarte clar locul fiecărui copil și anume la cel puțin 1 metru față de un alt copil, nu la aceeași masă dacă aceasta nu respectă condițiile distanțării, nu pe un alt scăunel care aparține altui copil etc.

În acest context, consider că rolul cadrului didactic este, într-o mai mare măsură, esențial în cadrul actului instructiv-educativ. Munca pe care acesta trebuie să o depună trebuie să fie în tandem cu schimbările nou apărute, să încerce să găsească cele mai bune soluții și să mențină permanent legătura cu părinții copiilor, în vederea asigurării unui cadru cât mai relaxant, sigur și potrivit pentru grupul de copii și nevoile acestuia.

Dacă ne dorim să schimbăm ceva, trebuie să începem prin a ne schimba noi înșine. Faptul că în prezent educația se realizează fizic, în locul destinat desfășurării activităților specifice, este privit cu mare bucurie de o mare parte dintre cadrele didactice, dar și de către părinți, dacă privim în urmă la perioada martie-iunie, în care aceasta s-a desfășurat în mediul online. Scenariul roșu presupune „evacuarea” preșcolarilor, elevilor, studenților din grădinițe, școli, universități și mutarea acestora în cadrul marilor corporații private precum Google, Zoom etc. La nivel preșcolar, acest tip de scenariu se realizează cu dificultăți și doar cu o mare implicare din parte părinților în vederea transmiterii informațiilor, acordării de sprijin și încurajare.

Partea pozitivă a activităților online este aceea că implică o mare parte dintre părinți activ în procesul didactic, oferind posibilitatea de a observa propriul copil în acest context, însă un major inconvenient constă în faptul că mulți părinți, deși dornici să se implice direct în activitățile educative, nu dispun de timp suficient desfășurării activităților, nu dețin informații de ordin metodologic pentru a transmite informația corect sau se lovesc de ambiția propriului copil care observă stilul diferit adoptat de părinte față de cel care era oferit de cadrul didactic.

Dintotdeauna, cadrele didactice au fost creative, dornice să învețe ceva nou și la curent cu noutățile din domeniu, care, după cum știm nu erau radicale ci se realizau treptat. Consider ca aplicarea noului curriculum în contextul pandemiei s-ar traduce prin reinventare didactică și adaptare la noile cerințe, inclusiv cele ce țin de digitalizarea procesului instructiv-educativ.

Bibliografie 
1. Curriculum pentru educația timpurie, 2019
2. Scrisoare metodică pentru învățământ preșcolar, 2020-2021