Educaţia interculturală se constituie din ce în ce mai mult ca o soluţie, răspuns la problemele cu care se confruntă lumea azi. Ea trebuie înţeleasă ca o propunere pedagogică capabilă să configureze modalităţi prin care să învăţăm să trăim împreună în diferenţă, îmbogăţindu-ne şi dezvoltându-ne reciproc tocmai din patrimoniul acestor deosebiri, centrându-ne pe valorile: respect şi preţuire a diferenţei culturale, empatie, solidaritate, toleranţă activă. Diversitatea trebuie să-şi ocupe locul său adevărat în şcoală. Ea trebuie recunoscută,acceptată,preţuită şi valorificată în direcţia dezvoltării personalităţii.

Există mai multe contexte care determină o abordare interculturală în educaţie, dar toate au în esenţă, aceeaşi sursă: înmulţirea situaţiilor în care grupele de elevi, clasele şi şcolile se caracterizează prin diversitate lingvistică, etnică, religioasă, culturală. În şcoli se întâlnesc elevi ce aparţin unor etnii diferite (români, maghiari, rromi, germani, turci, tătari etc.), de religii diferite, ce aparţin aceleiaşi culturi, dar şi elevi care, ca efect al migraţiei forţei de muncă şi de capital, vin din cu totul alte culturi(chineză,arabă,africană). Într-un asemenea univers cultural complex se impune restructurarea atitudinilor faţă de diversitate, limbajul pedagogic utilizat, strategiile didactice integrate.

Educaţia interculturală nu este o educaţie numai pentru grupurile minoritare, nu este o nouă disciplină şcolară şi nici nu se confundă cu orele în care minoritarii îşi studiază limba maternă şi cultura de apartenenţă. Ea îşi propune mai ales formarea unor atitudini pozitive şi active faţă de alte culturi, văzute ca sursă de îmbogăţire şi de trăire a unor experienţe noi, atitudini care să conducă la intercunoaştere şi cooperare. Educaţia interculturală înseamnă interacţiune, schimb, comunicare, cooperare, străpungerea barierelor culturale, solidaritate, încredere, respect reciproc, iar pentru a o defini putem spune că ea este o abordare a procesului de predare-învăţare bazată pe valori şi credinţe democratice care încearcă să promoveze pluralismul cultural în contextul unor societăţi diverse şi al unei lumi interdependente.

Educatorul care practică o pedagogie interculturală va profita efectiv de prezenţa elevilor de origini diferite pentru a valoriza cultura lor de origine şi a-i sensibiliza, în acelaşi timp, pe ceilalţi la diversitatea culturală, dar va evita să impună o oarecare identificare, stereotipiile, prezentarea culturilor în mod static.

Pentru a susţine valorile interculturale în activitatea şcolară, cadrele didactice vor avea în vedere câteva elemente: să asigure o organizare democratică a clasei, să dea ocazia fiecărui elev să experimenteze diferite roluri, să urmărească locul acordat limbilor, culturilor, convingerilor etnice şi religioase, competenţelor fiecăruia, calitatea relaţiilor dintre elevi, să stăpânească fenomenele de violenţă, să asigure respectarea drepturilor elevilor cu nevoi speciale şi deschiderea grupului spre exterior prin stabilirea relaţiilor de colaborare cu alte grupuri apropiate sau îndepărtate. Pentru a obţine o cât mai mare reprezentare şi eficienţă a activităţilor interculturale în şcoală, ele trebuie să se regăsească în toate dimensiunile curriculum-ului:curriculum nucleu, prin identificarea şi abordarea interculturală a conţinuturilor din trunchiul comun, curriculum la decizia şcolii, prin propunerea unor discipline opţionale care promovează valori interculturale şi activităţi extracurriculare care să implice întrega comunitate în scopul de a se cunoaşte mai bine, de a coopera, de a trăi împreună diferite evenimente.

În anul şcolar precedent, am făcut parte din echipa de proiect din şcoala noastră, echipă ce a conceput acest proiect educaţional în cadrul Programului pentru învăţământ rural. Subliniez aici rolul deosebit pe care îl au accesul la informaţie şi munca în echipă, elemente fără de care nimeni nu poate întocmi un astfel de proiect ce necesită un volum mare de muncă cu consum de resurse umane, materiale şi de timp.
Am început printr-o analiză temeinică a activităţii şcolare în contextul nevoilor comunităţii locale, încercând să identificăm un specific  sau o problemă reală a şcolii ce ar putea fi rezolvată prin derularea unui proiect educaţional ce beneficia de finanţare din partea Băncii Mondiale şi a comunităţii locale.

Pornind de la faptul că în şcoala noastră populaţia şcolară este alcătuită din elevi de etnii diferite (români 80%, aromâni 7%, turci şi tătari 2%, rromi 1%), ne-am oprit asupra unui proiect pe teme de educaţie interculturală pe care l-am numit „O şcoală pentru toţi, o şansă pentru fiecare”. Ne-am stabilit ca obiectiv general adaptarea şcolii la nevoile comunităţii prin oferte educaţionale ce promovează înţelegerea şi acceptarea diversităţii culturale, iar ca obiective specifice, următoarele:
1) valorizarea culturii şi tradiţiilor locale în scopul îmbogăţirii resurselor educative cu elemente de interculturalitate;
2) dezvoltarea respectului şi înţelegerii faţă de diversitatea etnică prin activităţi extracurriculare cu specific intercultural;
3) promovarea imaginii şcolii ca generatoare de relaţii, legături şi punţi de dialog între membrii comunităţii.

Activităţile prin care am asigurat realizarea acestor obiective sunt descrise amănunţit în proiect şi dintre acestea menţionez: amenajarea unui spaţiu multietnic în incinta şcolii, spaţiu în care fiecare etnie îşi va regăsi elemente ale culturii materiale şi spirituale, şi în care se vor desfăşura toate activităţile cu specific intercultural. Elevii claselor I-IV au realizat expoziţii de desene şi obiecte confecţionate în orele de educaţie tehnologică, iar elevii mai mari, coordonaţi de profesorul de desen,  au realizat o pictură murală pe culoarul şcolii, toate cuprinzând motive populare din culturile etniilor. Am constituit formaţii de dansuri populare pentru fiecare etnie în cadrul ansamblului multietnic „Prietenia”, cu costume populare noi, precum şi cu instructori , în vederea organizării de spectacole la care să participe întreaga comunitate locală. În cadrul aceluiaşi proiect am efectuat o excursie tematică la Institutul intercultural din Timişoara pentru a afla mai multe lucruri despre modelul de convieţuire multietnică din Banat, am organizat întâlniri cu vârstnici de fiecare etnie care să ne povestească tradiţii şi obiceiuri, am prezentat cu elevii dramatizări ale unor ritualuri specifice fiecărei etnii.

Ultima activitate a fost o  încununare a tuturor acestor acţiuni în cadrul unui spectacol cu caracter intercultural, iar produsele materiale ale proiectului vor fi folosite în desfăşurarea lecţiilor din trunchiul comun sau din curriculum-ul la decizia şcolii. Rezultatele tuturor acestor activităţi s-au concretizat în costume populare pentru echipele de dansuri româneşti, aromâne, ţigăneşti şi tătăreşti, albume foto, CD-uri, portofolii tematice pentru fiecare minoritate, pictura de pe culoarul şcolii, 100 semne de carte cu motive decorative populare şi tot atâtea calendare anuale. Considerăm însă că rezultatul cel mai important este stabilirea unor relaţii mai deschise, mai sincere, mai prietenoase între elevi, între elevi şi profesori, părinţi şi elevi, între şcoală şi comunitate.

Derularea acestui proiect ne-a confirmat faptul că, pe lângă cunoştinţele de orice fel cu care îi înarmăm pe elevii noştri, aceştia sunt dornici să ştie cine sunt, de unde vin, cine sunt cei alături de care trăiesc.