Mulţi specialişti au punctat importanţa primilor paşi în învăţarea unei limbi străine. În acest stadiu de început al învăţării, elevul are o mare disponibilitate pentru achiziţii lingvistice şi, de aceea, deprinderile de comunicare, de vorbire corectă sunt cel mai uşor de format.
Însă dezvoltarea competențelor de comunicare într-o limbă modernă pornind de la vârsta de 6 ani este o provocare, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru elevi.

Curriculumul elaborat și implementat începând cu anul 2013 prevede studierea unei limbi moderne, ca disciplină obligatorie, începând cu Clasa pregătitoare. Această disciplină are prevăzută o oră pe săptămână în Clasa pregătitoare, Clasa I și a II-a, și două ore de studiu pe săptămână din clasa a III-a. Pe baza programelor școlare, au fost elaborate noi manuale pentru clasele I, a II-a și a III-a, care sunt însoțite de CD-uri pentru familiarizarea elevilor cu materialul audio autentic.

Părinții elevilor au primit cu bucurie această decizie și consideră că este necesar ca elevii să studieze o limbă străină încă de la debutul lor în școală.

Dezvoltarea ontogenetică recomandă vârsta şcolară mică drept cea mai propice învăţării limbajului şi formării deprinderii de exprimare orală în limba maternă, dar şi   într-o limbă străină. Învăţarea unei limbi moderne în ciclul primar urmăreşte dezvoltarea capacităţii de receptare şi exprimare orală a copiilor precum şi formarea competenţei de comunicare. Indiferent de metodele şi procedeele folosite, în clasa pregătitoare și clasa I, învăţarea unei limbi străine se realizează prin elemente de joc, exerciţii practice de ascultare şi repetare după model .

Prima etapă este ascultarea de către elevi pentru a se obişnui cu intonaţia, accentul şi sunetele specifice limbii străine. Ascultarea este modul în care începem să învăţăm limba, este chiar temelia pentru studiul limbii. În acest caz se recomandă efectuarea unor exerciţii de ascultare care cuprind: învăţarea semnificaţiei cuvintelor comparând cuvintele cu imagini, acţiuni şi gesturi, învăţarea unor cuvinte în categorii cum ar fi: alimente, jucării, fructe, legume, animale, obiectele școlarului, familia; deducerea înţelesului unei propoziţii prin completare cu cuvinte care lipsesc sau prin executarea unor mişcări;  învăţarea unor cuvinte care indică locul prin plasarea obiectelor “în”, “pe”,”sub”,”peste”alte obiecte; învăţarea ascultării mesajelor prin selectarea propoziţiilor care indică direcţia; oferirea unei reacții adecvate la un mesaj rostit clar; recunoașterea denumirilor unor obiecte într-un mesaj rostit de profesor. În acest sens, de un real ajutor sunt CD-urile care însoțesc manualele de limbi moderne și care conțin exerciții de ascultare, de alegere a cuvântului rostit, de potrivire a cuvântului audiat cu imaginea, cântece și poezii pentru fiecare lecție.

La vârsta şcolară mică predomină gândirea concret-intuitivă, de aceea în predarea noilor noţiuni/ cuvinte se folosesc imagini (la început pentru substantive concrete apoi şi pentru verbe şi adjective), obiecte din clasă, de acasă şi din natură. Am observat că ilustraţiile, desenele, în special cele comice îmbunătăţesc procesul memorării. De aceea e necesară pregătirea şi prezentarea unor ilustraţii amuzante (chiar daca nu totdeauna logice). Personajele de desene animate, prințesele și super eroii sunt cele mai îndrăgite de elevi, de aceea acestea pot fi introduse în fiecare lecție.

Importanţa „ascultării” limbii străine, pe cât de mult posibil, nu poate fi exagerată. Este puţin probabil ca elevii să îşi însuşească foarte multe cuvinte şi structuri doar prin efectuarea unor exerciţii de ascultare o dată pe săptămână.

Pentru formarea deprinderii de exprimare orală se impune exersarea “vorbirii” în cât mai multe situaţii şi efectuarea unor exerciţii pentru dezvoltarea vocabularului. Copilul rostește sunete şi cuvinte pe care le aude, apoi treptat repetă propoziţii scurte, dialoguri simple. Profesorul le va cere elevilor să numească obiecte din clasă sau din natură, să pronunţe şi să reţină cuvinte prin intuirea unor imagini, să participe la jocuri de cuvinte, jocuri de rol.

Poeziile, cântecele şi jocurile didactice sunt mijloace auxiliare în  predarea limbii engleze şi aceasta pentru că la vârsta şcolară mică predomină activitaţile ludice. Copiilor le face plăcere să se joace. Ei participă cu interes atât la jocuri competiţionale jucate pentru scor, cât şi la cele necompetiţionale jucate doar pentru distracţie. Jocurile îi transpun pe copii într-o stare de vioiciune şi concentrare care este exact starea necesară pentru învăţare. Astfel copiii devin nerăbdători să înveţe, fără să-şi dea seama că unele noţiuni ce urmează a fi însuşite pot fi mai dificile.

Profesorul trebuie să aibă mereu în minte finalitatea formativă a acestor activităţi amuzante. Totuşi, profesorul nu va petrece o oră întreagă cu elevii învăţând o poezie, un cântec sau organizând un joc didactic.

„Începutul” este cea mai importantă fază în întreg procesul învăţării unei limbi străine, de aceea etapa pregătitoare studiului unei limbi străine (care se face în clasa pregătitoare, clasa I şi a II-a) trebuie tratată cu maximă atenţie. Pentru un elev începător, totul este nou şi emoţionant. El a auzit multe cuvinte, cântece, propoziţii într-o altă limbă decât limba română, probabil fără să le înţeleagă, iar acum are ocazia să înveţe şi să afle lucruri noi și interesante.