Predarea limbii şi literaturii române în ciclul primar este un proces complex, ce se raportează permanent la factorii de evoluţie a societăţii şi de continuă schimbare a treptelor de cuturalizare. Unul dintre obiectivele fundamentale ale limbii române ca disciplină la clasele mici îl constituie formarea şi cultivarea gustului pentru citit, pentru lectură. Mai mult decât  oricare dintre tehnicile audio-vizuale prin care sunt vehiculate valorile culturale, lectura cărţii oferă cititorului un plus de satisfacţie, prilejuri unice de reflecţie, de meditaţie, angajează valori formativ-educative care îşi pun amprenta pe întreg comportamentul cititorului.

Textul literar, prin diversitatea valențelor sale artistice informative sau formativ-educative, conferă micului cititor un bogat peisaj cu personaje, fapte, idei, sentimente, atitudini din care acesta îşi alege modele de comportament, valori culturale, idealuri etc.

Îndrumarea lecturii particulare a elevilor, stimularea interesului pentru lectură se poate realiza pornind de la lectura din clasă. Se pot folosi atât textele din manual, cât şi cele recomandate de programă. Avantajul folosirii manualului îl constituie faptul că acesta este la îndemâna fiecărui elev, însă nu este obligatoriu ca profesorul să se cramponeze de manual, ci poate aborda şi alte creații literare, prin a căror valorificare să se îndrume elevii în efectuarea independentă a lecturii.

Succesul în lectura particulară a elevilor este asigurat în mod deosebit de capacitatea elevilor de a înțelege, prin efort propriu, mesajul pe care scriitorul îl transmite cititorului.

Posibilitatea îndrumării elevilor cu capacitatea de a se orienta în textul citit este dată de faptul că, încă din primele clase, elevii sunt familiarizați cu elementele lecturii explicative şi îndrumați să opereze singuri cu aceste elemente, transformând astfel elementele lecturii explicative în instrumente ale muncii cu cartea. De fapt, ceea ce va deosebi modul de abordare a textelor în funcţie de specificul lor, nu este metoda, care rămâne aceeaşi, lectura explicativă, ci ponderea diferintă pe care o vor avea diversele forme ale acestei metode.

Familiarizarea cititorului cu mesajul unui text citit este condiționată și de înțelegerea sensului figurat al mijloacelor de exprimare literară. Micul cititor trebuie ajutat să se orienteze, pe cale intuitivă, în câteva dintre cele mai simple elemente de teorie literară. Astfel, cititorul-elev va putea delimita cu ușurință poezia de un text în proză, va deosebi creații artistice de mare forţă evocatoare de cele cu caracter științific, ş.a.m.d. Acest lucru se poate realiza doar prin contactul direct cu diferite categorii de texte, prin abordarea lor, prin modul în care elevii sunt puşi în situația de a opera singuri cu elementele lecturii explicative. Prin  perceperea formei artistice a textelor literare, elevii sunt ajutați să înțeleagă arta literară, s-o caute, s-o guste, s-o creeze.

Un mijloc de îndrumare a lecturii particulare îl constituie lecțiile de popularizare a cărţii unui anumit scriitor. Reacția de popularizare a cărţii se poate face prin analiza unei anumite creaţii a autorului şi se poate desfășura şi în afara sălii de clasă: în cadrul bibliotecii sau chiar la casa memorială a scriitorului.

La clasa a IV-a, se poate folosi cu succes metoda investigației, stimulând astfel elevii să caute singuri date despre autor şi despre opera sa, să-şi exprime liber păreri în legătură cu mesajul desprins dintr-un text citit în particular.

Pentru stimularea interesului elevilor pentru lectură, învățătorul poate iniția şi alte tipuri de activități: organizarea unor expoziții de cărți, prezentarea unor publicații noi, întocmirea unor liste de cărţi pentru lectură, organizarea şi desfășurarea unor jocuri şi șezători literare cu elevii.

Pornind de la premisa că o creaţie artistică îşi atinge scopul de sensibilizare şi cultivare a emoţiilor şi stărilor sufleteşti, doar atunci când îndeamnă pe consumatorul de artă să creeze la rândul său, să dea naştere la exprimări şi manifestări artistice, cercurile de creaţie literară care se pot înființa în cadrul şcolii sunt un prilej de stimulare a interesului elevilor pentru creația literară.

Elevii trebuie, de asemenea, orientați spre biblioteca școlii, spre folosirea bibliotecilor de acasă, eventual să organizeze un colţ propriu de  lectură sau să înceapă acţiunea de procurare a unor cărți şi publicații care să se constituie în biblioteci personale.

Deşi însuşi cuvântul ,,lectură” ne  duce cu gândul la „carte”, nu putem ignora tendința actuală de devalorizare a cărții sau să nu anticipăm înlocuirea acesteia, într-un viitor apropiat cu alte tipuri de lectură, cum ar fi  lectura accesată pe Internet sau chiar periculoasa înlocuire cu alte forme de informare şi de exprimare şi manifestare artistică. Noi, cei care avem sarcina de a deschide porțile cunoașterii, trebuie să fim pregătiţi să-i orientăm pe cei care voi constitui generațiile următoare, în selectarea pe criterii educative şi culturale a tuturor surselor de informaţie şi a tuturor formelor de reprezentare artistică.

Bibliografie
1. Costea Octavia, Didactica lecturii, o abordare functională, Ed. Institutul European, Iași, 2007.
2. Pamfil Alina, Limba și literatura română, perspective complementare, Editura Paralela 45, Pitești, 2009.
3. Parfene Constantin, Literatura în școală, E.D.P., București, 1977.