Profesorul – arhitect al educației

Proiectarea didactică, etapă precedată obligatoriu de lectura și analiza programei școlare, este o activitate prin care profesorul ar trebui să găsească soluții personalizate de a transpune prevederile unui document sistemic la nivelul concret al clasei de elevi cu care lucrează, ținând cont evident de specificul acesteia. Altfel spus, prin proiectare, profesorul face o trecere de la generalitățile programei școlare la particularitățile clasei.

Dacă admitem acest aspect ca punct de pornire în proiectarea didactică, descoperim că o serie de mituri care până acum îngrădeau activitatea profesorului – „așa scrie în programă – așa TREBUIE să predau în clasă”, „nu mă lasă programa să schimb ceva”, „trebuie să mă grăbesc să termin programa și manualul” – cad în derizoriu.

Planificarea calendaristică, urmată de proiectarea pe unități de învățare ar trebui să fie în primul rând un demers care să ghideze, să orienteze procesul instructiv-educativ, nu să îl restricționeze. În al doilea rând, planificarea pe unități ar trebui să faciliteze  un parcurs coerent, bazat pe autoreglare continuă, oferind profesorului șansa de a avea o viziune amplă asupra procesului, dar și posibilitatea intervențiilor intermediare.

În ceea ce mă privește, consider că profesorului i se oferă o mai mare libertate în ceea ce privește demersul de proiectare a unităților de învățare, în funcție de context, incluzând aici particularitățile clasei, nivelul de dezvoltare al elevilor, ceea ce conduce în mod logic și spre creșterea nivelului de autonomie în ceea ce privește intervențiile ulterior de reglare și de remediere.

În plus, deplasarea accentului dinspre conținuturi de parcurs înspre competențe de atins, conferă sensuri mai profunde întregului proces, dirijat astfel pe dezvoltarea copilului, nu pe parcurgerea materiei. Astfel, cadrul didactic va trebui în primul rând  să  identifice competențele, apoi să selecteze conținuturile și să aleagă activitățile de învățare, selectând resursele  și stabilind în același timp  instrumentele de evaluare  care îl vor ajuta să verifice dezvoltarea preconizată a competențelor, indiferent de tipul de proiectare pe care îl realizează.

În cele ce urmează, aș dori să dau un exemplu din experiența mea didactică recentă. În condițiile în care învățarea a trebuit din luna martie să se mute în mediul online, am considerat necesar să revizuiesc planificarea la clasele la care predau.

Noua metodă de interacțiune, prin videoconferințe, care din fericire au putut fi organizate în școala noastră foarte curând după suspendarea cursurilor, a condus la transformări majore în ceea ce privește modalitatea de concepere și de punere în practică a demersului didactic.

Astfel, am regândit ultimele două unități de învățare de  la clasa a V-a, ținând cont de noul context și încercând să găsesc strategii, instrumente digitale de lucru și metode potrivite. Prin urmare, CĂLĂTORIE PRIN LUMEA BASMELOR, unitate desfășurată pe o perioadă de 8 săptămâni, cuprinde activități care se pot desfășura în regim de videoconferință, pentru că, din fericire, majoritatea elevilor are posibilitatea de a se conecta.

A trebuit să țin cont de faptul că numărul orelor alocate disciplinei s-a redus, fiind imposibil să respectăm în orarul videoconferințelor orarul școlii, iar activitatea propriu-zisă nu trebuie să depășească  30 de minute, restul timpului fiind folosit pentru scurte momente de mișcare la început – elevii fiind mici, de 11-12 ani – și de relaxare la final – un clip video cu o poveste scurtă sau un cântec, un joc.

Am căutat povești în format electronic – e-book sau pdf, care să poată fi transmise elevilor, de exemplu Scufița Roșie – o poveste cu mai multe stiluri , pe care am găsit-o pe platforma Twinkl.ro.  În plus, am accesat platforma Intuitext și mi-am selectat materiale pe care se pot folosi online: fișe de lucru editabile, materiale video etc

Am propus proiecte care să le faciliteze copiilor nu doar dobândirea competențelor specifice disciplinei limbii și literaturii române, ci și a competențelor digitale, de exemplu proiecte de realizat în format Power Point, pentru a căror realizare să învețe să se documenteze, să verifice sursele și să le specifice corect la finalul proiectului.

În ceea ce privește lectura, căreia îi dedicam  până acum o oră la finalul săptămânii, am decis împreună cu copiii să o păstrăm, cu mențiunea că ei vor fi cei care vor propune povești  din folclorul mai multor țări, pe care să le citească expresiv și cu intonația potrivită colegilor, fie integral, dacă povestea e mai scurtă, fie un fragment, în așa fel încât să stârnească interesul pentru acest text.

Primele două ore din această unitatea de învățare desfășurate online au constituit evident o provocare atât pentru mine , ca profesor, cât și pentru elevi. Noua metodă de interacțiune, prin videoconferințe, care din fericire au putut fi organizate în școala noastră foarte curând după suspendarea cursurilor, a condus la transformări majore în ceea ce privește modalitatea de concepere și de punere în practică a demersului didactic.

Pornind de la e-book-ul Scufița Roșie – o poveste cu mai multe stiluri, am reactualizat în prima oră cunoștințele privind trăsăturile poveștilor/ basmelor, după ce am citit împreună cu elevii textul, observând evident lectura și verificând înțelegerea textului. Copiii au învățat destul de repede cum să folosească aplicația Meet și  chiar au propus o regulă – Ștafeta, adică cel care citește sau prezintă un material (singurul cu microfonul deschis) să numească pe cel care va continua lectura sau prezentarea. În felul acesta, au îmbunătățit singuri modul de lucru, pentru că și-au dat seama că nu pot vorbi pe Meet decât pe rând.

Activitățile au devenit în mod firesc transdisciplinare, copiii fiind cei care, pornind de la ideea că în basme Binele se luptă cu Răul, au făcut observația că azi ei sunt ca niște eroi care se luptă cu Covid-ul. Prin urmare,  în a doua oră am căutat clipuri informativ despre Covid și,  le-am propus să facă o poveste sau desene care să-i reprezinte pe ei ca eroi în luptă cu Covid-ul.

M-a bucurat faptul că au fost foarte activi, că au avut cu toții intervenții, că își exprimă opiniile foarte clar și frumos. Toate acestea mă determină să mă pregătesc pentru noua realitate în care se desfășoară învățarea , încercând să găsesc activități care să le placă în egală măsură și care să-i provoace să se documenteze și să folosească instrumentele digitale de lucru.

În concluzie, dacă în centrul demersului didactic este în mod real plasat elevul, proiectarea, activitățile, metodele și resursele folosite se adaptează firesc la orice context, își arată eficiența prin rezultate evidente. Profesorul devine astfel un arhitect, care, pornind de la o viziune, elaborează un plan, urmând  a pune bazele unei fundații pe care va construi apoi strategia care să îl conducă spre atingerea idealului de la care a pornit.

 

Accesări: 29

Articole asemănătoare