Scopul acestui articol este aprofundarea problemelor cu care se confruntă copilul diabetic la școală și mai precis în școala greacă, precum și evidențierea modalităților de abordare a acestora de către personalul și organele relevante. Această lucrare trece în revista studiile din literatura internațională modernă problemele cu care se confruntă copiii cu diabet în Grecia, în principal la școală. Deși cercetătorii  încă nu au stabilit ce anume duce la instalarea diabetului zaharat de tip I, ei știu că celulele Beta din pancreas, răspunzătoare de secreția de insulină, sunt distruse de sistemul imunitar al bolnavului. Cauzele acestei probleme pot fi legate de istoricul familial dar  și de factorii de mediu, cum ar fi dieta dezechilibrată sau infecțiile din organism. Revizuirea literaturii arată clar modificările bruște care apar în cursul bolii și numeroasele cerințe pe care le impune copiilor, în special la școală. Recunoașterea timpurie și tratamentul acordat de către profesori și furnizorii de servicii medicale, cum ar fi asistentele medicale, a acelor factori care influențează comportamentul copiilor diabetici la școală și răspunsul lor la responsabilitățile lor este crucial pentru menținerea sănătății lor psihosomatice.

Cuvinte cheie: diabet zaharat, copii, școală

Introducere

Diabetul zaharat este una dintre cele mai frecvente boli cronice ale copilăriei și afectează copiii de toate vârstele. În plus, diabetul este cea mai frecventă boală endocrină la copii (raport 2/1000) și adolescenți (5/1000), cu copii diabetici-aproape întotdeauna de tip insulinopenic (tip I)-reprezentând 5% din totalul populației diabetice. Boala se datorează secreției insuficiente de insulină de către pancreas sau a activității reduse a acestuia.

Astăzi, peste 200 de copii din întreaga lume dezvoltă diabet în fiecare zi, iar boala este o povară fizică, mentală și socială insuportabilă pentru acești copii și familiile lor. Incidența anuală a bolii crește din păcate la nivel mondial cu 2-5%.În Grecia boala prezintă o frecvență, aproximativ 8-10 cazuri noi la 100.000 de copii și adolescenți.

Vârsta de debut a diabetului de tip I are două vârfuri, unul implicând tineri, în jur de 2-4 ani și care pare să crească în ultimii ani și un al doilea în ceea ce privește adolescența.

Cu toate acestea, la orice vârstă, copilărie sau adolescență și dacă se pune diagnosticul de diabet de tip I, acesta marchează începutul unui alt mod de viață pentru copil sau adolescent. Majoritatea copiilor diabetici sunt copii de vârstă școlară care trebuie să rămână la școală câteva ore pe zi și, prin urmare, formarea personalului școlii este esențială pentru a crea un mediu sigur și de susținere.

Părinții și personalul medical trebuie să ofere, de asemenea, administratorilor școlii toate informațiile necesare pentru a permite copiilor cu diabet zaharat să se integreze în siguranță în mediul lor școlar. Natura bolii, în special la vârsta școlară, vigilența constantă a familiei și a mediului școlar.

Impactul diabetului zaharat asupra copiilor

Diabetul zaharat care apare în principal în copilărie este diabetul de tip I (insulinodependent). Este rezultatul distrugerii celulelor β pancreatice și este motivul pentru care pacienții (copiii) sunt obligați să ia insulină exogenă prin injecție subcutanată. De asemenea, copiii experimentează foarte puternic schimbările organice, psiho-emoționale și sociale care apar și care le afectează calitatea vieții, la nivelul activităților familiale, școlare și sociale.

Studiile elene și internaționale de specialitate, raportează că imediat după diagnosticul de diabet, copiii cu diabet juvenil prezintă tulburări psihiatrice severe de comportament, izolare și stima de sine scăzută, în special în primele luni după diagnostic. Asistentele ar trebui să fie, de asemenea, conștiente de faptul că un sprijin psihosocial slab și o educație inadecvată a copiilor, dar și a familiei, afectează negativ acceptarea bolii, respectul de sine și relațiile lor cu ceilalți.

Studiul internațional DAWN Youth (Comportamente, dorințe și nevoi ale tinerilor cu diabet) a fost prezentat  de Novo Nordisk, împreună cu Societatea Internațională pentru diabet Pediatric și Adolescent. Studiul a implicat 9.200 de voluntari (copii mici cu diabet, părinți sau îngrijitori ai cel puțin unui copil cu diabet și profesioniști din domeniul sănătății) din 13 țări diferite, inclusiv Grecia. Acest studiu, care a explorat aspectele psihosociale ale diabetului la copii, prezintă un context social tulburător cu care se confruntă copiii cu diabet la școală. Conform concluziilor, sunt relevante următoarele aspecte:

• 6 din 10 copii diabetici nu își gestionează cu succes diabetul la școală, potrivit medicilor lor
• 9 din 10 nu se pot baza pe responsabilii școlari, cum ar fi asistenta școlară – deoarece această instituție este un lux pentru Grecia, deoarece asistentă medicală in cadrul școlii pot fi găsite doar în unele școli private – pentru a oferi asistență adecvată, în timpul cursurilor.

Un aspect important evidențiat de studiu îl constituie lipsa de informații și măsuri adecvate, cum ar fi disponibilitatea asistenților școlari sau a personalului disponibil pentru a satisface  nevoile copiilor cu diabet în mediul școlar. Rezultatele studiului DAWN Youth subliniază cât de important este să abordăm problemele legate de diabetul copilului și să câștigăm o pondere deosebită, având în vedere absența completă a măsurilor de sprijin social din sistemul educațional al țării noastre.

Tratamentul copiilor cu diabet zaharat

Promovarea calității vieții copiilor diabetici include educație adecvată și sprijin psihologic, pentru a preveni și trata în timp util complicațiile care pot apărea pe parcursul vieții lor. În același timp, educația și îngrijirea sistematică acordate copiilor diabetici s-au arătat prin cercetări pentru a promova îngrijirea de sine, a proteja împotriva episoadelor acute precum hipoglicemia, hiperglicemia și cetoacidoza.

Tratarea copiilor cu diabet zaharat este complicată. Aceasta implică administrarea de insulină, controlul nivelului de glucoză din sânge, potrivirea aportului de carbohidrați cu doza de insulină și modificarea terapiei cu insulină în cazuri speciale, cum ar fi niveluri extrem de ridicate de glucoză sau episoade de hipoglicemie. Tratamentul trebuie întotdeauna individualizat.

Copilul diabetic trebuie monitorizat în mod regulat de o echipă de specialiști. Majoritatea centrelor medicale sunt echipate cu terapeuți specialiști sau au un centru de informare dedicat, care oferă toate informațiile necesare tânărului pacient și familiei sale. Medicul va detecta, de asemenea, prezența altor boli autoimune, cum ar fi tulburările tiroidiene, care sunt cele mai frecvente afecțiuni comorbide autoimune. Există organizații care oferă sprijin și informații familiilor.

Familia și profesioniștii lor din domeniul sănătății sau echipa de diabet zaharat – dacă există, în conformitate cu politica instituției în care copilul este monitorizat – ar trebui să individualizeze obiectivele glicemiei, tipurile și dozele de insulină, frecvența testării glicemiei, sistemele de administrare a insulinei, și detalii despre gestionarea dietei. Educația continuă a copilului și a părinților este importantă pentru tratamentul eficient al bolii. În cazul copiilor, participarea familiei este considerată obligatorie. Părinții sunt responsabili de gestionarea diabetului, în funcție de vârsta copiilor. Este necesară reducerea stresului părinților, având în vedere responsabilitatea pentru îngrijirea copilului. Programul ar trebui să vizeze atât părinții, cât și restul familiei, iar copilul ar trebui să fie implicat cât mai mult posibil în îngrijire, în funcție de nivelul lor de dezvoltare. De asemenea, este foarte important ca personalul școlii să fie informat despre planul de tratament al copilului bolnav, așa cum se întâmplă de fiecare dată.

O altă dificultate a copilului de vârstă școlară cu diabet are legătură cu  gustarea pe care o aduce de acasă și care simte că îl diferențiază de ceilalți copii, făcându-l un obiectiv frecvent pentru tachinare. Din nou, sprijinul copilului de la părinte în această chestiune și tratarea problemei cu flexibilitate îl vor ajuta pe copil.

Copilul  diabetic  la școală

Orice copil cu diabet poate face exact ceea ce face un copil fără diabet în timpul zilei de școală, atâta timp cât problemele care apar de la un elev cu diabet în clasa obișnuită sunt luate în considerare și abordate. Acestea sunt legate în principal de:

• Lipsa de informații a cadrelor didactice și a personalului școlii
• Tratarea corectă a situațiilor și cooperarea tuturor celor implicați (personal medical, familie, școală)
• Efectul bolii asupra funcțiilor cognitive ale copilului – absențele copilului – fobia școlară
• Atitudinile profesorilor, colegilor și părinților.

Profesorii și alți membri ai colectivului școlii ar trebui să colaboreze cu elevii și părinții pentru a sprijini punerea în aplicare a planului de diabet pentru copil. Este posibil ca elevii cu diabet zaharat să aibă nevoie să li se verifice de mai multe ori nivelul zahărului din sânge în timp ce se află la școală. Aceasta înseamnă că acești copii au nevoie de o zonă specială în școală pentru a-și folosi dispozitivul respectiv. Școala ar trebui să se asigure că un spațiu privat este oferit copilului atunci când este necesar. Personalul didactic poate fi, de asemenea, instruit pentru a ajuta copilul diabetic să își satisfacă în siguranță nevoile la școală. Este foarte important să aveți o abordare colectivă a situației prin cooperarea părinților cu medicul, profesorul, celelalte cadre didactice ale școlii, precum și managerii cantinei. Este necesar ca părinții să-i explice profesorului că este important ca copilul să simtă că se poate adresa la el atunci când nu se simte bine, să i se dea posibilitatea să mănânce mâncarea potrivită atunci când are simptome de hipoglicemie și să părăsească sala de clasă (de exemplu, să bea apă sau să meargă la toaletă în caz de hiperglicemie) când dorește. Atitudinile colegilor de clasă, precum și ale prietenilor apropiați ai copilului sunt cruciale pentru crearea unui mediu în care să fie favorizată dezvoltarea sănătoasă a copilului. O mare parte din părinți sunt profund îngrijorați și se tem de comentariile lor și de impactul lor asupra copilului lor. Copiii sunt influențați în mod natural de părinți și fie nu vor să dezvăluie afecțiunea de diabet zaharat, fie se află într-o dilemă. Sfatul expertului în acest caz este, după prima evaluare a rezistenței care există, să informeze școala și mediul social imediat despre diabet zaharat și copilul însuși să informeze pe oricine dorește. Scopul este astfel de a reduce rușinea diabetului zaharat, care este însoțită de anxietate și stima de sine scăzută.

Planificarea unui tratament eficient pentru diabet include informații și consiliere către întreaga familie a școlii, profesorului și colegilor săi, dar chiar și prietenilor apropiați, deoarece atitudinile de mai sus sunt critice și importante pentru crearea unui mediu sănătos pentru a face față unei boli dificile care necesită atenție constantă. În timpul școlii, copiii diabetici pot lipsi de la școală din cauza bolii sau a spitalizării. Aceste situații pot crea probleme pentru progresul școlar al elevilor. Copiii cu diabet sunt, de asemenea, expuși unui risc mai mare de apariție a dificultăților cognitive și școlare, în special a copiilor care suferă de boală de la o vârstă foarte fragedă și au boala pentru o perioadă mai lungă de timp, precum și a celor care suferă fluctuații mari în reglarea acesteia ca hipoglicemie sau hiperglicemie.

Atât de mulți elevi vor putea să își îndeplinească singuri majoritatea, dacă nu chiar toate responsabilitățile legate de diabet, în timp ce alții, în funcție de vârstă, nivel de dezvoltare sau experiență, cu ajutorul personalului școlii. Multe cazuri care fac parte normală din viața școlară vor afecta nivelul glicemiei unui elev. Exemple obișnuite sunt activitatea fizică și modificările conținutului obișnuit al meselor în programul. Prin urmare, este foarte important ca elevii diabetici să aibă acces ușor la alimente sănătoase și gustări anti-glicemice, precum și la activitate fizică regulată. Copiii cu diabet pot participa pe deplin la toate sporturile și activitatea fizică și pot participa la excursii școlare.

Într-adevăr, exercițiile fizice sunt o parte crucială în tratarea diabetului. Exercițiul fizic îmbunătățește fitnessul și forța, rezistența cardiovasculară și scade tensiunea arterială și nivelul lipidelor din sânge. Exercițiile fizice îmbunătățesc, de asemenea, sensibilitatea la insulină și scad nivelul glucozei. Deosebit de important pentru copiii cu diabet zaharat de tip I este faptul că exercițiile fizice ajută la reducerea grăsimii corporale și la creșterea masei musculare, contribuind la îmbunătățirea sensibilității la insulină. Deoarece obezitatea infantilă pune copiii în pericol de diabet de tip II, educația fizică ar trebui să fie o parte importantă a zilei școlare pentru toți elevii. Exercițiile cronice sistemice la tinerii cu diabet zaharat de tip I contribuie la un control mai bun al glucozei, dovadă fiind o reducere semnificativă a hemoglobinei glicozilate (HbA1) după exerciții pe termen lung.

Înțelegerea efectelor activității fizice asupra diabetului este importantă pentru elevi și familiile acestora și personalul școlii. Conștientizarea relației dintre alimente, insulină, nivelurile de glucoză din sânge și activitatea fizică poate reduce riscul de probleme și poate spori beneficiile activității fizice pentru copiii cu diabet zaharat. De asemenea, exercițiile fizice și activitatea fizică organizată permit copiilor cu diabet să își dezvolte sociabilitatea și să-și crească încrederea în sine. Participarea activă promovează sociabilitatea, acceptarea de către colegi și stimă de sine pozitivă. Activitatea fizică îmbunătățește rezistența cardiovasculară și scade tensiunea arterială și lipidele din sânge.

La vârsta școlară, copilul prezintă, în plus, două elemente de bază noi în psihodinamica sa: tendința de productivitate și tendința de participare la grupurile de colegi. Prin urmare, este clar că pentru ca copilul cu diabet să funcționeze corect, ca orice copil, trebuie acceptat, cu particularitățile care îl caracterizează.

Adesea, copilul cu diabet se simte „diferit” față de ceilalți copii și este adesea posedat de teama de respingere și de neacceptare de către colegii de clasă sau de către profesor. Dacă astfel de temeri nu sunt abordate în timp util și eficient, există riscul adoptării unor comportamente precum izolarea, agresivitatea, respingerea de sine sau chiar autodistrugerea (de exemplu, singurătatea, melancolia, abandonarea cadrului, abandonarea activităților normale).

Concluzii

Deși vindecarea completă a diabetului nu este posibilă, sănătatea copiilor cu diabet poate fi tratată și restabilită. Tratamentul trebuie administrat pe toată durata vieții copilului diabetic. Prin urmare, sunt necesare unele schimbări în obiceiurile zilnice ale copilului, mai ales în ceea ce privește activitățile sale în școală. Copilul care suferă de această boală ar trebui să învețe de la o vârstă foarte fragedă să trăiască cu această particularitate. El ar trebui să recunoască singur semnele de avertizare și să aibă grijă de el însuși. În general, un copil cu diabet nu trebuie tratat la școală ca fiind bolnav, ci ca un copil care trebuie să urmeze un program specific pentru să poată participa la fel ca ceilalți copii la toate activitățile școlare și să poată răspunde cu succes la acestea

Bibliografie

Green A, Patterson CC. Trends in the incidence of childhood-onset Diabetes in Europe 1989-1998. Diabetologia. 2001;44:B3-B8.

Curtis JA & Hagerty D. Managing diabetes in childhood and adolescence. Canadian FamilyPhysician.2002; 48 (3):499-509.

Pek H, Yildirim Z, Akdovan T, Yilmaz S. Self esteem in Turkish diabetic children. J Pediatr Nurs 2002;17:279–282.

Hatun S, Cizmecioglu F, Toprak D. Cerebral complications in diabetic ketoacidosis. Turk J Pediatr 2005; 47:170–252.

Llahana SV, Poulton BC, Coates VE. The pediatric diabetes specialist nurse and diabetes education in childhood. Journal of Advanced Nursing. 2001; 33(3):296-306.

Grey M, Boland EA, Davidson M, Li J,Tamborlane WV. Coping skills training for youth with diabetes mellitus has long-lasting effects on metabolic control and quality of life. J.Pediatr 2000; 137:107-113.

Watson TS, Logan P. Diabetes Mellitus (Insulin Dependent). In Phelps, L. Health – Related Disorders in Children and Adolescents. Washington: American Psychological Association.1998; 238-247.

Holmes CS, Cant MC, Fox MA & Lampert NL. Disease and Demographic Risk Factors for Disrupted Cognitive Functioning in Children with Insulin – Dependent Diabetes Mellitus (IDDM), School Psychology Review, 1999 ; 28(2):215-227.

* * *

Tsengelidou Efthalia – Μ. Ed, M. Sc, Ph. D
Collaborating Teaching Staff of University of Nicosia, Cyprus
Senior Consultant in the Schools of Education in Greece