Rar ni se întâmplă să găsim tonul potrivit pentru a vorbi despre școală. Chiar și nouă, celor aflați în interiorul ei și care, tocmai de aceea, suntem deseori, ba prea elogioși, ba prea catastrofiști. Ba prea implicați, ba prea detașați. Dar încă și mai puțin găsesc tonalitatea potrivită cei care, privind lucrurile de la distanță, se erijează, de multe ori, în mari specialiști, dovedind astfel o lejeritate și o superficialitate potrivite pentru o cauză mult mai puțin complexă.
Și totuși…
Rolul profesorului în Școala Modernă – ghid, mentor și inovator
Indubitabil, unul dintre pilonii fundamentali ai educației și dezvoltării sociale este rolul profesorului în școala modernă. Profesorii nu sunt doar oameni care transmit informații; ei sunt, de asemenea, mentori și modele de inspirație pentru elevii lor. Profesorii trebuie să-și redefinească și să-și adapteze rolurile pentru a răspunde cerințelor și provocărilor contemporane, având în vedere schimbările rapide și progresele tehnologice din societatea noastră.
Rolul basmelor în viața copiilor
Literatura românească populară este cu siguranță remarcabilă și valoroasă din punct de vedere cultural. Ea cuprinde o varietate de genuri și forme de exprimare artistică care reflectă tradițiile, miturile, obiceiurile și valorile poporului român. Acestea sunt transmise oral de-a lungul generațiilor, păstrându-și autenticitatea și contribuind la identitatea culturală a românilor. De-a lungul istoriei, multe opere literare românești clasice și contemporane au fost influențate și inspirate de aceste tradiții și folclor popular.
Literatura populară nu este doar o sursă de divertisment, ci și o comoară culturală ce oferă o perspectivă asupra cutumelor și mentalității poporului român de-a lungul timpului. Istorisirile folclorul românesc, cum ar fi basmele, povestirile, doinele și proverbele, au fost transmise din generație în generație datorită bogăției lor de înțelepciune, învățăminte morale și frumusețe artistică.
Este nevoie de tema pentru acasă?
Învățarea școlară nu se oprește la finalul orei, ci continuă cu rezolvarea unor sarcini de lucru independente, cel mai adesea în mod individual. Tema pentru acasă este oferită de profesori la finalul programului școlar pentru a fi rezolvată de elevi în spațiul și în ritmul propriu de învățare. Dacă în sala de clasă se pune accentul pe predare-învățare folosind metode activ-participative, unde elevul se află în centrul actului educațional, iar învățarea are loc în manieră colaborativă prin lucru în grup, tema pentru acasă vine să facă trecerea spre învățarea individuală și autoreglată.
Sunt situații în care rolul și contribuția temelor pentru acasă sunt contestate, mai ales în condițiile unui program școlar încărcat și în cazul unor teme (recurente) excesive prin durată sau nivel de dificultate. De aceea, apar întrebări la care teoria este chemată să răspundă, precum: temele pentru acasă sunt într-adevăr necesare? Oare avantajele depășesc dezavantajele? Unde se termină avantajele, unde încep dezavantajele? Contează mai mult cantitatea sau calitatea?
Pledoarie pentru integrarea religiei în trunchiul comun în planurile cadru ale învățământului preuniversitar
Sunt foarte multe materiale şi dezbateri care nu fac bine nimănui, nici celor ce cred în Hristos, nici celor ce nu cred şi nici celor ce încă nu L-au cunoscut. Sunt prea multe jigniri. Cât de îngrijorător poate fi efectul lor, asupra tuturor?
Cuvintele acestea mâhnesc omul, îl resping, adâncesc urâtul şi tulbură mintea. E nevoie de linişte pentru ca societatea să înţeleagă ce este cu adevărat libertatea. Numai în linişte te poţi regăsi şi poţi înţelege că în libertate stă responsabilitatea faţă de tine, faţă de om, de elev, copil, profesor, părinte… E foarte important cum ne raportăm unii la alţii, părinte la profesor, cititor la scriitor, vorbitor la auditor, profesor la elev, elev la profesor, părinte la copil… Avem nevoie unii de alţii, elevi şi profesori, profesori şi părinţi. Altfel spus, suntem o unitate şi de aceea nu ne putem despărţi de ora de religie – „darul lui Dumnezeu pentru noi”. Unde putem învăţa aceasta cu smerenie?
Educația pentru pace – o responsabilitate a teologiei contemporane
În situații de conflict, religiile pot apărea în diferite ipostaze. Prin mijloacele mass media, putem asista la un flux continuu de informații despre actele de violență comise în numele religiei sau a libertății. În același timp, convingerile religioase inspiră construirea păcii, menținerea drepturilor omului și angajamentul pentru justiția socială și reconciliere. Aceeași religie care motivează distrugerea și violența poate motiva pacea, iertarea, toleranța și speranța.
Multe domenii ale vieții religioase, cum ar fi educația religioasă, interpretarea textelor religioase sau a mesajului predicilor pot asigura construirea păcii, dacă sunt asimilate de o minte pașnică. Resursele care stau la baza formării pașnice a credincioșilor necesită, așadar, investigații. Asemenea investigații au scos la lumină ingeniozitatea teologiei. Limbajul teologic și simbolismul par a fi cruciale pentru modurile în care credincioșii își interpretează realitatea.
Cartea în grădiniță
Copiii preşcolari sunt fascinaţi de carte şi de contactul cu lumea poveştilor; copiilor le plac poveştile despre animale şi natură, povestirile despre oameni, lucruri şi locuri familiare, le plac rimele şi ritmurile cântecelor din poveşti, cum ar fi cele din „Punguţa cu doi bani” sau „Capra cu trei iezi”. Pe măsură ce li se citesc poezii, basme, creaţii folclorice, ei descoperă o lume nouă. Prin contactul direct sau indirect cu cartea, copiii îşi formează atitudini speciale faţă de cărţi si îşi dezvoltă deprinderile de audiere, înţelegere si interpretare a ceea ce li se citeşte. Prin intermediul cărţilor, al revistelor si al imaginilor pe care le găsessc în acestea, preşcolarii îşi lărgesc şi îşi adâncesc experienţa de viată.
Ludoterapia în intervenția terapeutică pentru copiii cu autism
Autismul este o tulburare de dezvoltare complexă care afectează modul în care o persoană percepe lumea, interacționează cu alții și se comportă. Este cunoscut sub denumirea de tulburare de spectru autist (TSA) datorită variației în manifestările și nivelurile de severitate ale simptomelor între indivizi. Simptomele autismului pot apărea în primele etape ale vieții unui copil și pot persista pe tot parcursul vieții. Acestea includ dificultăți în comunicare și interacțiune socială, comportamente repetitive și restricționate, precum și sensibilitate crescută la stimulii senzoriali.
Este sancțiunea o cale eficientă de educare a copilului care manifestă un comportament-problemă?
Un profesor bun este un profesor care posedă calitățile şi competențele didactice centrate pe așteptările, trebuințele și interesele elevilor, creând o comunitate, o clasă, o familie unde toți membrii se simt în siguranță, înconjurați de respect şi apreciere. După Pantelimon Golu, printre abilitățile pedagogice pe care trebuie să le posede un profesor se numără cunoașterea practică a psihologiei individuale a elevilor, capacitatea de a relaţiona cu elevii, dar şi inspiraţie de moment în a lua o decizie corectă. Cum grupul de elevi este diferit, şi povestea fiecărui grup este diferită. Dirigintele, care are în grijă o clasă pentru o anumită perioadă, are datoria, ca părinte sufletesc, să descopere punctele tari ale elevilor săi, ce aptitudini nu le-au fost dezvoltate şi, o dată descoperite şi învăţate, să pună capăt problemelor de comportament, problemelor emoţionale sau sociale ce s-au ivit la un moment dat.
Dezvoltarea imaginației copilului prin momentul poveștii
În cadrul activităților cu copiii preșcolari, lecturile, povestirile ocupă un loc foarte important în programul zilnic. Acestea pot fi realizate fie ca activități de sine stătătoare – lectura/ povestirea educatoarei, în cadrul activităților de educare a limbajului, domeniul Om și societate, fie ca momente menite să relaxeze mintea copilului, să-l conducă pe tărâmul fermecat al ficțiunii. Lectura și povestirea, realizate cu materialele adecvate, imagini sugestive, ton, mimică, gestică, potrivite și, nu în ultimul rând, cu ajutorul măiestriei educatoarei pot deveni momente speciale, apreciate de copii, cu valoare educativă ridicată. Conținutul acestora, atent selectat și transpus copiilor poate fi încărcat de învățăminte, sfaturi, exemple de comportamente, repere morale etc. Prin imaginile, scenele, întâmplările descrise pe înțelesul copiilor, aceștia sunt transportați într-o lume magică, o lume ce le pune imaginația să lucreze și să creeze locuri, personaje, situații în care nu pot ajunge decât cu mintea. De aceea, este deosebit de important modul în care educatoarea realizează lectura/ povestirea, imaginile pe care le utilizează, cuvintele pe care alege să le explice și tehnicile pe care le folosește în expunerea conținutului (modulația vocii, tonul, mimica, gesturile) care să asigure stimularea imaginației copilului.