Această lucrare analizează bullying-ul ca fenomen social care afectează relațiile școlare dintre elevi și care se răspândește rapid. Se prezintă rolul directorului și al profesorilor în identificarea și gestionarea bullying-ului în școală. Se face legătura între gestionarea eficientă a bullying-ului și capacitatea directorului de a gestiona comunitatea școlară și de a promova un climat școlar adecvat. În cele din urmă, subliniază nevoia de educare și formare a profesorilor și de cooperare cu părinții în vederea prevenirii și gestionării bullying-ului în mediul școlar.
Managementul laissez-faire
Leadershipul este o componentă importantă a managementului, având o influenţă majoră asupra performanţelor organizaţiilor. Acesta prezintă unul dintre elementele cele mai frecvent examinate şi actuale ale managementului. Leadeshipul se divizează pe mai multe stiluri – spre exemplu, stilul „laissez-faire”. Conducerea implică trei elemente dinamice care interacționează: liderul, urmașul și situația. Descris de Lewin, Lippitt și White în 1938, stilul de leadership laissez faire a fost unul dintre cele trei tipuri de leadership documentate. Stilul laissez faire este uneori descris ca un stil de conducere „off the hands”, fără asumarea responsabilității, deoarece liderul oferă puțină sau nici o direcție adepților.
Oportunitățile și amenințările educației informale
Contextul social în care trăim ne provoacă, din ce în ce mai mult, să ne depășim limitele, fiindcă suntem cu toții supuși unei competiții perpetue care ne plasează în concurență unii cu alții. Tocmai de aceea, este necesar să nu considerăm că stagiul nostru de formare durează doar pe acea perioadă a școlarizării, ci trebuie să devenim pe deplin conștienți de faptul că fiecare zi a vieții noastre este o nouă lecție, că este nevoie de o racordare continuă la fluxul informațional. Așa cum spune și vorba din popor, „omul cât trăiește, învață”, contactul nostru cu activitățile de învățare, fie ele formale, informale sau nonformale trebuie să fie permanent, pentru a ne dezvolta cunoștințele, abilitățile si competențele. În acest fel, ne modelăm din punct de vedere personal, social sau ocupațional, devenind, pe cât posibil, niște ființe capabile de înțelegerea superioară a fenomenelor din jurul nostru.
Sindromul de epuizare și satisfacția în muncă în rândul profesorilor (Cercetare)
Articolul prezintă o cercetare privind relația dintre burnout și satisfacția în muncă în instituțiile școlare. Burnout-ul este un sindrom de epuizare emoțională, depersonalizare și împliniri personale reduse care pot apărea în rândul persoanelor care lucrează cu oameni. Un aspect cheie al sindromului de epuizare sunt sentimentele crescute de epuizare emoțională- pe măsură ce resursele emoționale sunt epuizate, lucrătorii simt că nu mai sunt capabili să se regăsească la nivel psihologic. Un alt aspect al sindromului de burnout este dezvoltarea depersonalizării, adică atitudinile și sentimentele negative, cinice față de cei cu care interacționează la locul de muncă. Un al treilea aspect al sindromului de burnout, realizarea personală redusă, se referă la tendința de a se evalua negativ, în special în ceea ce privește munca în raport cu alte persoane. Angajații se pot simți nemulțumiți de ei înșiși și nemulțumiți de realizările lor la locul de muncă (Maslach Burnout Inventory). Satisfacția în muncă reprezintă o stare afectivă a angajatului care este determinată în raport cu munca depusă, dar și cu propriile nevoi și expectanțe față de locul de muncă, respectiv față de elementele specifice locului de muncă. Spector (1997), George & Jones (2008) consideră că satisfacția în muncă poate fi, pe de o parte, un sentiment global, iar pe de altă parte, o diversitate de sentimente/atitudini față de fiecare aspect al muncii, precum: salariu, colegi, natura muncii, recompense, supraveghere etc.
Relațiile economiei actuale cu educația școlară
Relațiile dintre economia actuală și educația din școli sunt complexe și interdependente, influențându-se reciproc în multiple moduri. În contextul globalizării și al schimbărilor tehnologice rapide, aceste legături sunt mai evidente și mai critice decât oricând. Educația joacă un rol esențial în pregătirea forței de muncă necesare economiei. Programele educaționale sunt proiectate nu doar să ofere cunoștințe de bază, ci și să dezvolte competențele și abilitățile specifice necesare pe piața muncii. De exemplu, în contextul unei economii în care industriile tehnologice și serviciile avansate devin predominante, sistemele educaționale trebuie să adapteze curriculumul pentru a include competențe digitale avansate, programare, analiză de date și abilități de gândire critică.
Dinamica relației profesor-elev în perioada postpandemică
Pandemia COVID-19 a avut un impact semnificativ asupra tuturor sectoarelor vieții, iar educația a fost una dintre ariile cele mai profund afectate. Cu școli închise în majoritatea țărilor la apogeele diferitelor valuri pandemice, educația a fost nevoită să se adapteze rapid la o nouă realitate. Acest articol își propune să exploreze cum dinamica relației dintre profesori și elevi s-a modificat în contextul postpandemic, evidențiind provocările, soluțiile găsite și perspectivele viitoare în această relație esențială pentru procesul de învățământ. Când pandemia a forțat închiderea școlilor, tranziția bruscă la învățământul online a venit cu numeroase provocări.
Un model de conviețuire interetnică
Educaţia interculturală se constituie din ce în ce mai mult ca o soluţie, răspuns la problemele cu care se confruntă lumea azi. Ea trebuie înţeleasă ca o propunere pedagogică capabilă să configureze modalităţi prin care să învăţăm să trăim împreună în diferenţă, îmbogăţindu-ne şi dezvoltându-ne reciproc tocmai din patrimoniul acestor deosebiri, centrându-ne pe valorile: respect şi preţuire a diferenţei culturale, empatie, solidaritate, toleranţă activă. Diversitatea trebuie să-şi ocupe locul său adevărat în şcoală. Ea trebuie recunoscută,acceptată,preţuită şi valorificată în direcţia dezvoltării personalităţii.
Profesorul în context european
Educaţia este una dintre sarcinile cele mai ambiţioase ale omenirii pentru dezvoltarea individului şi a societăţii. Se doreşte ca interesul pentru educaţie să devină un scop în sine şi să fie apreciat atât de cetăţeni, cât şi de autorităţile de pretutindeni. Raportul către UNESCO al Comisiei Internaţionale pentru Educaţie în secolul XXI (2000) arată că din acest punct de vedere se cere foarte mult din partea profesorilor, întrucât ei joacă un rol hotărâtor în pregătirea tinerilor, sarcina lor fiind aceea de a-i învăţa să privească încrezători spre viitor şi să-l clădească cu responsabilitate. Indispensabili pentru dezvoltarea atitudinilor faţă de procesul învăţării, profesorilor li se cere totodată să contribuie la dezvoltarea societăţii, să stimuleze coeziunea socială, să formeze indivizi care înţeleg fenomenul globalizării şi îl acceptă, cel puţin parţial. Niciodată nu a fost mai clar faptul că profesorul trebuie să fie un agent al schimbării care promovează înţelegerea, flexibilitatea şi toleranţa. Trecerea de la naţionalism la universalism, de la prejudecăţi la toleranţă şi pluralism, de la autocraţie la democraţie presupune o nevoie de schimbare care atribuie responsabilităţi enorme profesorilor pentru că ei participă la formarea caracterelor şi a conştiinţei noilor generaţii.
Profilul practicilor didactice activizante în dezvoltarea gândirii critice a elevilor
Activizarea subiecților educației reprezintă „o paradigmă de mare actualitate în pedagogia contemporană, indiferent de vârsta acestora, fiind în strânsă legătură cu paradigma învățământului centrat pe educat.” (Bocoș, 2013, p. 60) Instruirea activă și interactivă a reprezentat întotdeauna o temă de autentică modernitate în gândirea pedagogică, evidențiind complexitatea și dinamica învățării, precum și necesitatea studierii analitice a individului care învață, cu toate particularitățile sale, ca element central al propriei învățări. Activizarea reprezintă un proces evolutiv, complex, sistematic și dinamic, care angajează întregul potențial psihofizic al subiecților cunoașterii, respectiv un sistem de procese cognitive, afective, voliționale și biologice, a căror pondere este diferită, în funcție de configurația contextului educațional. Practic, activizarea urmărește realizarea unei învățări și formări active și interactive, în care cel care învață să se implice efectiv, intens, profund și integral, cu toate dimensiunile personalității sale.
Studiu privind disciplinele opționale în județul Galați, așa cum apar ele reflectate în oferta publică a școlilor gimnaziale
Disciplinele opționale răspund nevoilor, ale elevilor, ale școlii (nevoi ce sunt gândite, până la urmă, tot prin raportare la elev), ale comunității. De aceea, atunci când sunt create și elaborate conform analizei de nevoi și conform metodologiei și reglementărilor în vigoare, pot fi considerate instrumente utile, care aduc un plus de valoare, care lucrează în folosul elevului, al școlii și al comunității. Am fi considerat utilă pentru prezentul studiu existența unor liste pe site-urile inspectoratelor școlare a disciplinelor opționale aprobate și avizate de către acestea, măcar din ultima decadă, dar foarte puține inspectorate din România au publicat aceste liste, așa că ne-am limitat la a cerceta oferta educațională din școlile din orașul Galați din anul școlar 2021-2022, selectând doar opționalele ce țin de disciplina Limba și literatura română.