În următorii 10 ani, lumea va fi tot mai digitalizată și robotizată. Inteligența artificială ar putea influența și domina inteligența emoțională, ceea ce noi, cadrele didactice, nu ne dorim. Ne dorim educarea ființelor umane ca viitori adulți responsabili pentru societatea viitoare, păstrând natura umană intactă. De aceea, încerc să pun în practică ceea ce propune Augusto Cury în cartea Părinți străluciți, Profesori fascinanți (2005). În partea a V-a a cărții, Școala Visurilor Noastre – Proiectul Școala Vieții, Cury descrie secolul vitezei, unde imaginile repetate și succesive creează SGA – Sindromul Gândirii Accelerate, și ne oferă repere pentru a dezvolta inteligența emoțională, atât de vitală în relațiile interumane.

Școala Visurilor Noastre – Proiectul Școala Vieții include o serie de tehnici pe care le putem lua în considerare în amenajarea spațiului și construirea climatului învățării:

1. Muzica ambientală în sala de curs. „Obiectivele acestei tehnici: dezaccelerarea gândirii, calmarea neliniștii, îmbunătățirea concentrării, dezvoltarea plăcerii de a învăța, educarea emoției.” (Cury, A, 2002, p.133). În viitorul apropiat, viteza și tehnologizarea ne vor obosi, iar creierul nostru nu va mai funcționa la parametrii optimi, din cauza Sindromul Gândirii Accelerate. După cum știm, meloterapia sau terapia prin muzică este o terapie non-invazivă, pe care o putem folosi în practica noastră ca viitoare cadre didactice. Efectul Mozart apare în  momentul când ascultăm muzica ingenioasă a lui Mozart. Numeroase studii au demonstrat că muzica geniului creator Mozart are un efect asupra dezvoltării neuronale, asupra creierului, starea de bine instalându-se imediat. În sala de clasă, muzica și efectul Mozart, atât în prezent cât și în viitor, vor ajuta elevii la liniștirea simțurilor.
2. Așezarea în cerc sau în formă de U. „Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea siguranței, promovarea educației participative, îmbunătățirea concentrării, diminuarea conflictelor în sala de clasă, reducerea conversațiilor între elevi.” (Cury, A, 2005, p.136). Contactul vizual al tuturor participanților din clasă va fi foarte important. Păstrarea contactului vizual va trebui învățată. Privitul ochi în ochi va deveni esențial în procesul nostru de umanizare. Ochii, de cele mai multe ori, poate spune multe despre un om, iar a învăța elevii să recunoască niște emoții va fi vitală pentru supraviețuirea noastră ca specie cu inteligență emoțională. Am fost creați și trimiși cu o misiune pe pământ. Misiunea va trebui să o căutăm, autodescoperirea va trebui învățată mult mai mult decât în vremurile pe care le trăim. Inteligența artificială ne va da de furcă. Probabil vom fi într-o căutare a identității mult mai acerbă decât în anii 2020.
3. Expunerea interogativă: arta interogației. „Obiectivele acestei tehnici: ameliorarea SGA, reaprinderea motivației, dezvoltarea capacității de a(-și) pune întrebări, îmbogățirea de texte și enunțuri, deschiderea ferestrelor inteligenței.” ( Cury, A, 2005, p.140). A ne pune întrebări? Da, va deveni vital. De ce? Răspunsurile probabil vor fi la o secundă față de noi distanță, dar vom avea nevoie de acea barieră: ce acceptăm și ce nu! Așa cum în Antichitate, Platon vorbea despre mitul peșterii și de acel văl luat de pe față pentru a descoperi lumea, tot așa, pe viitor, deschiderea ferestrelor inteligenței va fi dificilă.
4. Expunerea prin dialog: arta întrebării. „Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea conștiinței critice, promovarea dezbaterii de idei, stimularea educației participative, depășirea nesiguranței, învingerea timidității, îmbunătățirea concentrării.” (Cury, A, 2005, p.143). Prin punerea întrebărilor, păstrezi ferestrele inteligenței vii. Gândirea critică ne va ajuta enorm, iar educarea ei va deveni vitală. Prin arta întrebărilor, ne păstrăm vii, umani, pentru a înțelege ce se întâmplă în jurul nostru.
5. Povestirea de istorioare. „Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea creativității, educarea emoției, stimularea înțelepciunii, creșterea capacității de a lua decizii în situații de tensiune, îmbogățirea relațiilor cu ceilalți.” (Cury, A, 2005, p.147). Creativitatea și dezvoltarea ei, vor deveni elemente vitale în viitor. În momentul de față, în școala românească, creativitatea este inhibată, însă în următorii 10 ani va deveni vitală. Tehnologizarea, după cum știm, va fi omniprezentă. Ne vom crea un spațiu virtual în care vom trăi, iar creativitatea va fi vitală pentru lumea reală. Dacă creativitatea nu va exploatată la cote maxime, vom ajunge ca noi, specia umană, să fim mici roboți programați să rezolvăm probleme. Poveștile, art-terapia și jocurile vor fi parte a actului didactic pentru a nu pierde tot ce este uman din noi.
6. Umanizarea cunoașterii. „Obiectivele acestei tehnici: stimularea îndrăznelii, promovarea perspicacității, cultivarea creativității, stimularea înțelepciunii, creșterea capacității critice, formarea de persoane care gândesc autonom.” (Cury, A, 2005, p.150). Cunoașterea este destinată omului, așa am fost creați, iar pe viitor, mai mult ca niciodată, vom avea nevoie să punem în practică, pentru a ne păstra umani. A educa copiii viitorului presupune ca noile conținuturi să fie predate într-un mod cât mai creativ și adaptate la noile generații. Copiii din ziua de astăzi sunt tot mai ancorați în virtual, iar peste 10 ani, dacă nu vom ști să-i captăm și să ne proiectăm lecțiile cât mai creative, nu ne vom atinge finalitățile, iar proiectul educațional nu va mai avea sustenabilitate. Creativitatea, înțelepciunea, interogația, gândirea autonomă vor deveni extrem de importantă în viitorul apropiat în educație. Relaționarea și interacțiunea ne vor face să comunicăm și să ne păstrăm sufletul curat. Finalitatea educației va fi aceeași, doar metodele și tehnicile se vor schimba pentru a ajunge unde ne propunem. Cu metodele și tehnicile moderne, vom modela oameni pregătiți să facă față tehnologizării, pentru că vor avea mintea și sufletul antrenat încă din școală pentru a face față imaginilor și butoanelor care vor abunda în jurul său.
7. Umanizarea profesorului: ce poveste spui. „Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea socializării, stimularea afectivității, construirea unei punți productive în relațiile sociale, stimularea înțelepciunii, depășirea conflictelor, prețuirea lui «a fi».” ( Cury, A, 2005, p.154). Profesorii, da, profesorii vor fi primii care se vor schimba, pentru că fără ei nu putem face nimic. Nu este imposibil! Schimbarea deja începe, pregătirea lor umană, în care legea drepturilor copilului este ca o Biblie a lor, deja a început. Optimismul că noi, cadrele didactice și viitoare cadre didactice, vom contribui foarte mult la dezvoltarea noastră personală și vom apărea în fața copiilor ca adevărați oameni, gata să răstoarne mentalități și de a modela oameni puternici, pentru vremurile complicate ce vor veni. Așa cum în ziua de azi, după copii/elevi, resursa cea mai importantă în educație este profesorul. Prin el se înfăptuiește educația. Este elementul principal care deschide mintea copiilor. A fi uman va fi filozofia de viitor. Trecem prin niște vremuri grele, în care parcă am uitat cu ce scop suntem pe pământ, dar profesorul viitorului va putea descoperi, prin fiecare elev și educația centrată pe elev, umanul din fiecare din noi.
8. Educarea respectului de sine: laudă înainte de a critica. „Obiectivele acestei tehnici: educarea emoției și respectului de sine, «vaccinarea» contra discriminării, promovarea solidarității, rezolvarea conflictelor din sala de clasă, filtrarea stimulilor «stresanți», prelucrarea pierderilor și a frustrărilor.” (Cury, A, 2005, p.161). Timid, începem să educăm interculturalitatea, gândirea critică și democrația. Pe viitor va fi nevoie de mai mult. Cu siguranță acesta va fi viitorul. Iar aceste concepte va fi nevoie să fie introduse și la materiile de bază: comunicare în limba română și la matematică și explorarea mediului. În viitorii 10 ani, cadrele didactice vor fi mai pregătite să folosească aceste concepte și să le aplice în sala de clasă, indiferent de materia predată. De fapt, a vedea binele și pozitivul din fiecare ne va ajuta să ne ducem mai departe finalitatea educației și meseria pentru care am fost aleși sau care ne-am ales-o.
9. Administrarea gândurilor și a emoțiilor. „Obiectivele acestei tehnici: recuperarea guvernării eului, rezolvarea SGA, prevenirea conflictelor, protejarea straturilor memoriei, promovarea siguranței, dezvoltarea unui spirit întreprinzător, protejarea emoției în situații de tensiune.” (Cury, A, 2005, p.165). Sinele și stima de sine vor conta nespus de mult. A te îndepărta de conflicte și a fi în siguranță vor fi puse în practică de fiecare dată când vom simți pericolul. Tensiunea va exista, iar emoția trăită în acea tensiune vom învăța să o gestionăm. Învățarea mecanismelor de coping vor fi vitale în spațiul școlar, dar și reziliența naturală și asistată vor fi parte integrantă din educație. Chiar dacă în zilele noastre trăim printr-o mimare a legii drepturilor copilului în spațiul școlar, pe viitor, în următorii 10 ani, ele vor fi parte integrantă din spațiul și contextul educațional.
10. Participarea la proiecte sociale. „Obiectivele acestei tehnici: dezvoltarea responsabilității sociale, promovarea atitudinii cetățenești, cultivarea solidarității, creșterea capacității de lucru în echipă, prelucrarea temelor colaterale: educația pentru sănătate, pentru pace și pentru drepturile omului.” (Cury, A, 2005, p.169). După noi, fiecare copil și persoană care trece prin procesul de transformare numit educație este invitat să-i vadă și pe cei din jurul său. Dezvoltarea atitudinii cetățenești și a-i ajuta pe cei din jur, vor fi vitale în viața fiecărui om. De fapt, va trebui să învățăm și ce înseamnă vulnerabilitatea și să acceptăm că la un moment dat în viața noastră vom avea nevoie de ajutorul celor din jur. Atitudinea cetățenească, implicarea în viața socială, protejarea planetei vor contribui la dezvoltarea noastră și ne vor face să evoluăm pe plan social și spiritual.

Educația, pe viitor, trebuie să ne dea aripile spre noi culmi. Educația înalță sau ar trebui să înalțe. Fiecare profesor, indiferent de materia predată, trebuie să vadă aptitudinile și valoarea fiecărui elev și să fie înaintea lui ca omul care îi oferă bunătate, empatie și formare pentru o societate bazată pe sentimente umane.

Elevii, copiii societății de mâine, se vor naște într-o alt eră, a digitalizării, care deja a început și se va dezvolta. Copiii vor fi mult mai ancorați în digital, își vor petrece timpul mult mai mult în spațiul virtual decât în momentul de față. De aceea este importantă calitatea omului care apare în fața lor. Cum știe să-i atragă către valori autentice. Educația nu va fi deloc ușoară. SGA va domina, probabil diagnosticele de ADHD sau de TSA vor fi tot mai dese – de aceea trebuie să mizăm pe o altfel de educație, una mai bună, mai umană, mai empatică. Spațiul virtual nu-i învață empatia, trăirea emoțiilor sau crearea de povești. Inteligența artificială nu e bazată pe emoție și creativitate.

Nu știm exact cum va arăta viitorul, însă reflecția ne ajută să ne proiectăm visurile și să ne imaginăm o lume mai bună. Noi, profesorii, putem influența viitorul!

Referințe
Cury, Augusto (2005). Părinți străluciți, Profesori fascinanți. București: Editura For You.