Oricât de mult am aprecia materia pe care o predăm, ajungem într-un context în care, în mod inevitabil, trebuie să recunoaștem că se resimte acut diferența dintre cerințele trecutului – în care au fost bine angrenate conținuturile – și cele ale prezentului – în care avem impresia că sunt ușor depășite. Consider că e momentul să devenim dascăli pragmatici, să observăm nevoile elevului înainte de toate și să încercăm să ne depășim condiția.

„De cele mai multe ori, avem tendinţa de a trasa graniţe clare între ceea ce este educaţia formală şi ceea ce înţelegem prin educaţie nonformală. Ceea ce nu trebuie, însă, să uităm este că educaţia formală (cea oferită de instituţii de învăţămînt, în sensul clasic al cuvîntului) trăieşte şi este din ce în ce mai mult influenţată de lumea din afara „şcolii“, de viaţa reală. Iar educaţia nonformală include şi transmite, în cele mai variate moduri şi contexte, această atît de necesară legătură cu viaţa reală.” (Monica Dvorski – dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/legatura-cu-viata-reala)

Da, nu e o schimbare facilă, dar e necesară, iar aceasta constă, în opinia mea, tocmai în ceea ce se poate numi „infuzia” de realitate în cadrul orelor de limba și literatura română. Aceasta se conduce, de fapt, după principiul conceptului de „lifewide learning”, care se referă la învăţarea care are loc „în contexte autentice de viaţă reală, în afara clasei şi în paralel sau complementar cu procesele educaţionale care au loc în şcoală. Este vorba de învăţarea experienţială, un tip de învăţare specific educaţiei nonformale.” (dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/legatura-cu-viata-reala).

Mergând pe modelul oferit de noile viziuni specifice claselor a V-a și a VI-a, am încercat să creez o punte de legătură între procesul instructiv educativ și tot ceea ce se întâmplă după orele de curs, aducând în cadrul celor din urmă aspecte ale vieții „ușoare”, plăcute, facile – acea viață personală pe care elevii o apreciază atât de mult.

În acest sens, în cadrul orei de recapitulare a substantivului, am folosit, de pildă, una dintre rețetele culinare are Jamillei. După ce am urmărit prezentarea video, am citit rețeta postată pe site-ul bucătăresei și am stabilit substantivele de analizat. Nu puțini au fost cei care s-au arătat entuziasmați, întrucât mamele lor găteau după rețetele Jamillei, astfel că exercițiul a părut mai interesant, mai atractiv, deși a presupus aceeași abordare precum tradiționalul exercițiu bazat pe un text-suport din manual/ auxiliar.

Apoi, atunci când am discutat descrierea literară, le-am cerut să aducă la școală câte o imagine a peisajului specific drumului lor înspre casă sau spațiului exterior în care locuiesc. În urma voturilor, am ales cea mai „tare poză” (după cum afirmau unii elevi), pe baza căreia am construit schema peisajului descris, care i-a ajutat în a crea un text descriptiv. Ulterior, având în vedere descrierea obiectivă, le-am propus citirea unui plan al unei case/ unui apartament pe care ar avea șansa să îl achiziționeze părinții lor; aceasta a fost urmată de crearea unei reclame cu rolul de a-și convinge părinții să accepte oferta agenției imobiliare.

Chiar și reactualizarea categoriilor gramaticale ale verbului am corelat-o cu cotidianul prin ascultarea unei piese muzicale din top 40 din perioada respectivă. Elevilor le era cunoscută melodia, astfel că s-au lăsat duși de val, au cântat, dar au reușit să identifice și verbe cărora le-au precizat, ulterior, conjugarea, modul sau timpul.

Totodată, am folosit aplicația Kahoot pentru a realiza recapitularea unor noțiuni de gramatică, un fel de simulare a evaluării sumative. I-a încântat atât posibilitatea de a-și folosi telefoanele, cât și noutatea evaluării. Mai mult, primii 4 clasați de mai multe ori au primit note mulțumitoare.

Și cum ortografia și exprimarea reprezintă două dintre problemele acute din prezent, asupra cărora e nevoie să ne concentrăm oră de oră, le-am propus să își pună părinții, frații, surorile, bunicii în ipostaza de a răspunde cu privire la scrierea și exprimarea corectă; elevii au notat răspunsurile date de către membrii familiei și au analiza apoi corectitudinea răspunsurilor, alături de numărul răspunsurilor corecte date de fiecare. Nu doar că le-a surâs ideea, ci i-a bine-dispus și amuzat ori chiar i-a satisfăcut atunci când și-au dat seama că știu mai multe decât ceilalți sau că ei înșiși le explică părinților.

De altfel, „Societatea este în continuă schimbare, iar pentru a reuşi, noi toţi trebuie să ne adaptăm schimbărilor şi nu să fim împotriva lor. Folosirea cu stricteţe a metodelor tradiţionale ale educaţiei formale dă greş şi, de aici, apar decepţii de ambele părţi. Formalului îi lipseşte comunicarea. Educaţia nonformală vine şi deschide minţi, suflete, îi apropie pe oameni şi dă jos barierele impuse de educaţia formală. Un dascăl bun ştie cum să împletească metodele educaţiei tradiţionale cu metodele educaţiei nonformale.” (dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/legatura-cu-viata-reala)

Bibliografie:
• ***„Educația nonformală. Legătura cu viața reală”, în Dilema veche, nr. 481, 3-8 mai 2013. Monica Dvorski – preşedinte executiv, Centrul „Educaţia 2000+“, Bucureşti. dilemaveche.ro/sectiune/tema-saptamanii/articol/legatura-cu-viata-reala