Începând cu anul școlar 2016-2017 am propus, la solicitarea copiilor (și, de ce să nu recunosc, și a părinților acestora), ca disciplină opțională, cursul Literatura universală pentru copii, nu doar din necesitatea atingerii unor competențe ale ariei curriculare în care se încadrează, ci, mai ales pentru dezvoltarea simțului estetic, artistic și moral, a gândirii critice și reflexive, a profunzimii în receptarea unei opere literare, în încercarea de a lărgi un orizont cultural destul de limitat de (culmea!) informatizarea lumii în care trăim.
Gândindu-mă că lectura e o rețetă bună pentru formarea oamenilor de mâine, pentru alegerea unui model în viață, mi-am propus ca orele destinate parcurgerii opționalului să nu îngreuneze procesul de învățământ (în condițiile în care numărul de ore prevăzut în Planul-cadru e suficient de mare), ci să fie pentru elevi o oportunitate de destindere, o modalitate de (auto) reflecție, astfel încât să aștepte cu nerăbdare toată săptămâna ora de Literatură universală. Că am reușit, dovadă este faptul că acest opțional are o continuitate de trei ani, urmând ca și anul școlar viitor să se regăsească în CDȘ-ul școlii.

Unul dintre textele foarte îndrăgite de către copii este Lafcadio – leul care nu s-a lăsat păgubaș de Shel Silverstone, despre care nu auziseră, dar pe care l-au situat, la sfârșitul fiecărui an, pe locul I într-un top al preferințelor. Motivele sunt numeroase, începând de la cele banale, lipsite de consistență, cum ar fi ilustrațiile și până la cele mai complexe: construcția personajului și aventurile lui, temele identificate și, nu în ultimul rând, registrul larg al comicului, copiii savurând umorul întregii cărți. La rându-mi, dacă sunt întrebată care este motivul pentru care Lafcadio este în topul preferințelor elevilor mei, aș spune (fără nicio umbră de modestie) că modul de abordare a textului, în așa fel încât explorarea lui să incite curiozitatea, să trezească din stare latentă creativitatea (și cât de creativi sunt elevii noștri!), perspectiva interdisciplinară constituind o provocare, trezindu-le interesul și plăcerea de a citi cartea, de a reciti fragmente în vederea unei bune receptări a mesajului.

Vă propun, în cele ce urmează, nu un model, ci o modalitate de receptare a  acestui text, un demers didactic fluent, realizat pe parcursul a trei ore, al cărui scop final l-a constituit dezvoltarea unor competențe precum gândirea critică și reflexivă, autocunoașterea, capacitatea de empatizare și socializare și, desigur, creativitatea. Motivul pentru care am acordat trei ore parcurgerii textului a fost acela că activitatea a fost proiectată în scopul de a-i ajuta pe elevi să parcurgă un proces de analiză / autoanaliză, de (auto) reflecție, de sondare a propriului eu, gândindu-mă la nevoia adolescenților de a fi înțeleși de cei din jur,  străduindu-mă să-i determin să conștientizeze unicitatea ființei umane, să-și accepte necondiționat propriul eu.

Evident că, o astfel de activitate, pe care mi-am imaginat-o ca pe un schimb liber de idei, încurajând formularea de opinii, a debutat cu un joc de spargere a gheții, pe care l-am numit Plec în junglă. Îmi fac bagajul, elevilor cerându-li-se să opteze, în vederea unei călătorii în junglă cu balonul, pentru obiectele din listă. Inițial, sunt anunțați că pot lua cu ei 10 obiecte pe care și le scriu pe bilețele individuale. La sfârșitul acestui proces, sunt anunțați că nu sunt lăsați să urce în balon decât cu 5 dintre cele 10 obiecte. Rămânând cu 5, se pot îmbarca, dar sunt anunțați că, din motive tehnice, pentru a-și salva viața, fiecare dintre ei este nevoit să rămână cu un singur obiect, pe care îl consideră indispensabil. Sigur că jocul este pe placul copiilor, care trăiesc cu intensitate bucuria zborului, satisfacția de a-și face singuri bagajele, alegându-și obiectele potrivite, confuzia și dezamăgirea actului de renunțare și, în final, fericirea de a ajunge în junglă cu obiectul rămas. Iată obiectele: busolă, aparat foto, spray contra țânțarilor, pelerină de ploaie, tabletă, haine comode, GPS, binoclu, bocanci, mama/ tata, sora/ fratele, câinele/ pisica, șervețele umede, medicamente, lanternă, bani, telefon, cremă protectoare, televizor, pelerină de ploaie, apă, suc, bilete de avion, eșarfă, cărți de citit, manualul de limba română, cuțit, pușcă, ochelari de soare, chibrituri, pijamale, pături, prietenul meu/ prietena mea, umbrelă, mâncare, minge, snow-mobil, capcane pentru animale, piolet, pasta și periuța de dinți, minifrigider.

Strategiile de înțelegere a temei au constat în rezolvarea mai multor situații-problemă, propunându-le elevilor o incursiune în lumea cărții. Astfel, ajunși la destinație, elevii, distribuiți pe grupe, primesc o hartă a junglei (pentru a-l putea găsi pe Lafcadio), dar și câteva informații despre leu (Grupa 1 – informații generale, Grupa 2- aspectul, Grupa 3 – hrana, Grupa 4 – comportamentul, Grupa 5 – curiozități). Astfel, elevii călătoresc prin junglă, deci, recitim împreună pasaje, evidențiind, astfel, repere spațiale specifice habitatului personajului.

După căutări îndelungate, pentru că Lafcadio nu e de găsit, suntem nevoiți să plecăm în oraș, nu înainte de a lăsa în junglă un portret al leului, după modelul lui Jules Renard:
Fluturele – Această scrisorică de dragoste împăturită în două caută adresa unei flori.
Libelula – Își îngrijește oftalmia. De la un capăt la celălalt al râului nu face decât să-și inmoaie mereu ochii umflați în apa rece. Și pârâie, ca și cum ar zbura cu electricitate.
Măgarul – Un iepure de casă, care a crescut mare.
Capra – Nimeni nu citește buletinul oficial afișat pe zidul Primăriei. Ba da, capra. Se ridică pe picioarele ei dindărăt, le sprijină pe cele din față, sub afiș, mișcă barba și coarnele și agită capul de la dreapta la stânga, ca o doamnă bătrână care citește. După ce a terminat de citit, cum hârtia miroase plăcut a clei proaspăt, capra o mănâncă. In comuna asta nimic nu se pierde.
Șopârla
Zidul: Nu știu ce fior mă trece pe spate. Șopârla: Eu sunt.
Șopârla verde – Atenție, vopsit!
Nevăstuica – Săracă, dar curată, distinsă, ea trece mereu, în salturi mici, pe drum și merge de la un șanț la celălalt să dea din gaură in gaură lecții la domiciliu.
Cărăbușul – Un mugure întârziat se deschide și zboară din castan. Mai greu decât aerul, abia dibuind, încăpățânat și mormăind, ajunge totuși unde și-a pus în gând, cu aripile lui de ciocolată.

Fiecare grupă primește ulterior o hartă a orașului, parcurgând cronologic secvențe din carte, elevii reușind, astfel, să-l cunoască mai bine pe Lafcadio.

Din ziarul orașului, copiii află că, în curând, îl vor regăsi pe Lafcadio. Grupele vor elabora, pe baza informațiilor din presă, un afiș al circului. Iată ce scria în articol:

Pentru prima oară în orașul nostru sosește Circul Finchfinger, cu cele mai inedite momente artistice. 10 spectacole, desfășurate pe parcursul a două săptămâni, îi așteaptă pe iubitorii de animale năstrușnice, pe pasionații de echilibristică și acrobație. Începând cu 1 februarie, timp de 12 zile, în parcarea hotelului Grumbacker, Chicago va fi Capitala distracției, a râsului și a adrenalinei.
Vor fi prezenți, cu numere magice, spre încântarea celor mici și mari, nelipsiții clovni, acrobați ce-și vor risca viața în fața spectatorilor, oferindu-le senzații tari de neuitat, elefanți, ponei, șerpi, cămile, tigri și, mai ales, vedeta circului, MARELE LAFCADIO – leul dansator, jucător profesionist de golf și de tenis, scufundător abilitat, pictor amator, halterofil, patinator și biciclist performant, cântăreț,  scriitor și cel mai bun trăgător din lume.
Organizatorii au pus deja biletele în vânzare și au anunțat, în urmă cu 2 ore, că biletele pentru primul spectacol programat pe 1 februarie s-au epuizat în numai 4 ore. Deci, dacă doriți să-l vedeți pe Lafcadio, grăbiți-vă!
Circul Finchfinger sosește în orașul nostru. E timpul să redevenim cu toții copii!

Întâlnirea cu mult căutatul leu produce bucurie micilor întreprinzători ce li se sugerează, ca o strategie de reflecție, ideea de a deschide o pensiune pe care să o managerieze împreună cu prietenul lor. Primesc reclama pensiunii pe care o descifrăm împreună și, la rândul lor, inspirându-se din modelul oferit, trebuie să alcătuiască oferta turistică pentru pensiunea lor, care să cuprindă informații despre LOCALIZARE, ACCES, ATRACȚII TURISTICE, FACILITĂȚI, SERVICII FĂRĂ PLATĂ, SERVICII CU PLATĂ, TARIFE, REZERVĂRI.

Consider că Lacfadio este un text generos, provocator, atragerea micului cititor și înțelegerea personajului depinzând de modul în care noi, adulții, suntem capabili să-l facem nu doar agreabil, ci captivant. Recomand cu căldură colegilor studierea acestui text la orice clasă de nivel gimnazial, pentru că Lafcadio poate fi oricare dintre elevii noștri, aflați la vârsta adolescentină și confruntați cu întrebări existențiale, despre ceilalți, dar mai ales despre sine, aflându-se la vârsta la care încep să înțeleagă sau să nu înțeleagă cine sunt ei cu adevărat. Atenți la leul din poveste, adolescenții elevi vor reuși, cu siguranță, în final, să răspundă la întrebări care îi frământă, precum: Ce știu eu și ce pot eu să fac cel mai bine? Ce aș dori să fac? Ce mi-ar plăcea să fac? Cum sunt? și, evident, Cine sunt eu cu adevărat?