Jocul este o activitate definitorie pentru copil. Prin joc, stimulăm toate disponibilitățile fizice, intelectuale, afective de care dă dovadă elevul, tocmai de aceea, implicațiile jocului la nivelul procesului instructiv educativ sunt multiple și variate. Cu ajutorul jocului, activitatea de învățare devine mult mai flexibilă și nu este resimțită ca un efort din partea elevilor. El poate îmbina într-un tot armonios atât sarcinile specifice jocului didactic, dar și cele specifice activității de învățare.
Folosirea frecventă a jocului la clasă, împreună cu materialul didactic corespunzător cresc eficiența învățării, imprimă activității didactice o anumită dinamică, determinând eficiența instructiv-educativă a lecțiilor.

Având în vedere obiectivele propuse în vederea proiectării și desfășurării demersurilor de metodologia cercetării lucrării de față, putem afirma faptul că, acestea au fost atinse. De asemenea, folosind jocul didactic ca metodă în activitatea de învăţare am reuşit să evidenţiem importanţa utilizării acestuia în cadrul a două discipline Comunicare în limba română și Matematică și explorarea mediului, observând la elevii din eșantionul experimental anumite modificări comportamentale, aceștia devenind mult mai sociabili, comunicativi şi cooperanţi.

Ipotezele stabilite conform cărora utilizarea jocului didactic ca metodă activparticipativă, determină creșterea implicării în activitate și performanţe școlare ridicate, cea conform căreia folosirea jocului didactic – ca metodă de predare-învăţare în cadrul disciplinei Matematică și explorarea mediului va determina creşterea capacităţii de rezolvare a problemelor şi de integrare a cunoştinţelor teoretice în viaţa cotidiană precum și ipoteza care presupune că utilizarea jocului didactic în cadrul orelor de Comunicare în limba română determină dezvoltarea vocabularului și crește interacțiunea cu ceilalți au fost confirmate.

Pe baza celor observate în realizarea acestei lucrări putem afirma următoarele:

• Jocul scade tensiunea acumulată în activitate; determină creşterea motivaţiei intrinseci; stimulează curiozitatea, imaginaţia, facilitează învăţarea, dezvoltă comunicarea, spiritul de competiţie, dar şi activitatea în colaborare.
• Jocul îi determină pe elevi să devină participanţi direcţi la propria lor formare.
• Jocul didactic satisface, în mod fericit, nevoia de mişcare a copilului, dar în acelaşi timp facilitează înţelegerea, asimilarea de cunoştinţe, formarea unor deprinderi, realizând o întrepătrundere optimă între muncă, distracţie și relaxare.
• Cadrele didactice ar trebui să utilizeze o paletă cât mai variată de jocuri, pentru ca acestea să nu devină plictisitore sau monotone.
• Prin intermediul jocului dezvoltăm, în special, operațiile gândirii și gândirea, în general.
• Jocul didactic este un mijloc eficient de activizare a întregii clase atât prin conţinutul său, dar şi prin modul de desfăşurare deoarece îi angajează în activitate, mobilizează resursele intelectuale ale lor, creşte creativitatea prin implicarea elevilor în rezolvarea sarcinii jocului.
• În cadrul jocului elevii valorifică din plin cunoștințele și deprinderile însușite.
• În vederea atingerii obiectivelor jocului este necesară, o cât mai bună pregătire şi organizare. Oricare ar fi tipul de joc, trebuie să avem în vedere respectarea cerințelor metodologice specifice jocului:
  – pregătirea şi organizarea clasei pentru desfășurarea jocului,
  – explicarea şi fixarea regulilor,
  – urmărirea executării lui de către elevi,
  – evaluarea şi aprecierea rezultatelor.
• Eficienţa jocului didactic depinde de modul în care cadrul didactic reușește să realizeze o corelație între tema jocului didactic, materialul existent, conţinutul ştiinţific al lecției şi nevoile și aşteptările elevilor.
• Jocul didactic poate fi utilizat cu succes la orice clasă iar în învățământul primar are o puternică valoarea sa formativă.
• Jocurile didactice utilizate în activităţile la clasă, se constituie ca principală modalitate de învățare, care pune accent pe felul în care acționează elevii, ceea ce, va determina formarea structurilor operatorii ale gândirii, acestea ajutând la elaborarea unor scheme grafice urmate de simboluri, calea cea mai facilă de formare a noțiunilor științifice, într-un mod cât mai atractiv și plăcut.

În cadrul acestei lucrări, am dorit și am încercat să surprindem cât mai multe aspecte ale jocului didactic, în cadrul lecțiilor desfășurate în ciclul primar, fără a avea însă pretenţia că am epuizat acest subiect.

În lecțiile susținute am dezvoltat motivaţia intrinsecă a elevilor mei, deoarece disciplinele cu un grad ridicat de dificultate și care presupun o evaluare națională, erau plăcute, antrenante şi eficiente, niciodată aride şi obositoare, indiferent de conţinutul lor. Jocurile au contribuit la mobilizarea întregii clase în activitatea de învăţare, în aşa fel, încât, elevii au reușit să depăşească anumite obstacole și greutăţi prin efort propriu, sporindu-și încrederea în forțele lor.

Chiar dacă jocul reprezintă o resursă incomensurabilă pentru învățământul primar, există totuși și situații în care cadrele didactice evită utilizarea jocurilor, din dorința de a realiza programa școlară fără a fi interesați de modalitățile prin care se poate integra jocul didactic în curriculum. Ține de măiestria și capacitatea învățătorului, felul în care reușește să integreze jocul în activitatea didactică, astfel încât învățarea să nu aibă de suferit, ci, dimpotrivă să devină mult mai atractivă și mai motivantă.