Copilăria este o perioadă dinamică şi are un rol foarte important în dezvoltarea optimă a copilului, fiind necesară pentru înţelegerea şi asimilarea diverselor structuri. Fiecare etapă a copilăriei cuprinde anumite achiziţii şi evoluţii ale copilului. O disfuncţionalitate apărută în copilărie poate duce la o tulburare de natură somatică, psihologică sau chiar psihică. Primii ani de viaţă, deşi nu sunt prezenţi, în mintea noastră, în mod conştient, au rolul de a învăţa marile achiziţii specifice acestei perioade: dezvoltarea motricităţii, a limbajului şi a gândirii logice.

Limbajul este esenţial pentru dezvoltarea gândirii, a funcţionării tuturor proceselor cognitive, dar şi pentru acumularea şi generarea de informaţii. Limbajul ne ajută să ne reprezentăm mintal realitatea (obiecte, situaţii, evenimente) şi să operăm mintal asupra ei. Limbajul este un însoţitor nelipsit al gândirii, conceptele formându-se odată cu achiziţia limbajului.

Achiziţionarea limbajului se realizează în primii ani de viaţă şi este important ca fiecare părinte să acorde o mare atenţie acestui aspect şi să stimuleze copilul din punct de vedere cognitiv şi verbal. Pentru dezvoltarea limbajului, este important ca părinţii să îi vorbească copilului pe tot parcursul primului an de viaţă, chiar şi în perioada de început când încă nu cunoaşte sensul exact al cuvintelor. De aceea, mediul în care creşte şi se dezvoltă copilul trebuie să fie afectiv, să ofere siguranţă şi să fie stimulativ.

La început, sugarul dispune doar de mimică, de atitudini, de sunete şi de ţipete pentru a-şi exprima stările afective şi mai târziu, el începe să gângure şi să repete propriile sunete emise. Prin mers, copilul cunoaște spațiul înconjurator, în timp ce prin limbaj cucerește mediul social.
Se ştie că limbajul reprezintă modul în care se asimilează, se integrează şi funcţionează limba la nivel individual. Prin limbaj se înmagazinează imagini perceptive legate de mediu, fiind o modalitate de a le transmite celor din jur aceste imagini.

Dezvoltarea limbajului la copil poate prezenta dificultăţi ce se pot constitui atât ca tulburări funcţionale, cât şi ca întârzieri în achiziţie. Limbajul verbal, joacă un rol esenţial pentru dezvoltarea proceselor psihice superioare (gândirea formal-abstractă, memoria logică, imaginaţia lingvistică). În acelaşi timp, dezvoltarea în ontogeneză a limbajului verbal, are loc în strânsă interacţiune cu dezvoltarea psihică generală a individului. Prin urmare, în structura şi funcţionarea limbajului, se vor reflecta nivelul şi caracteristicile dezvoltării psihice generale ale subiectului.

Afectarea limbajului poate influenţa calitatea gândirii, relaţionarea cu cei din jur şi structurarea personalităţii copilului. Cele trei aspecte ale limbajului: formă, conţinut şi utilizare funcţionează simultan, iar un limbaj deficitar creează copilului un grav prejudiciu.

Autismul este cea mai cunoscută şi răspândită afecţiune globală de devoltare, ce are urmări grave asupra evoluţiei şi dezvoltării copilului, în special asupra limbajului fie verbal, fie non-verbal, cu debut în primii ani de viaţă.

Autismul este o tulburare despre care s-a scris de-a lungul a zeci de ani, primind diverse denumiri şi definiţii şi s-au realizat numeroase cercetări asupra cauzelor şi factorilor implicate în apariţie. Despre autism s-a scris foarte mult de-a lungul timpului si putem spune că, literatura de specialitate oferă astăzi, destul de multe informaţii atât despre simptomatologia autismului, cât şi despre etiopatologia lui. Cercetările realizate privind etiologia autismului au evidenţiat diverse cauze care stau la baza dezvoltării tulburării prin afectarea structurii şi funcţiilor creierului.

Deşi s-au vehiculat de-a lungul timpului, multe ipoteze şi teorii etiopatologice, până în prezent, nici una dintre ele nu a reuşit să stabilească o cauză a acestui sindrom. Se aminteşte despre influenţa diferiţilor factori (neuroanatomici, neurochimici, genetici, psihogenetici, alimentari, factori pre/peri şi post-natali), dar cu toate acestea cercetările nu au stabilit cu precizie o cauză a autismului și  astfel, în prezent, încă există incertitudini şi cercetări legate de etiologia şi factorii determinanţi în apariţia autismului.

Specificul acestei tulburări de dezvoltare este dată de modul ei de manifestare, prin retragerea din viaţa socială sau chiar din realitate, dar şi din faptul că afectează copiii de la o vârstă fragedă, luându-le posibilitatea de a se bucura de viaţă într-un mod independent.

De ce mai multe ori, părinţii sunt cei care observă o schimbare bruscă în comportamentul şi dezvoltarea copilului în jurul vârstei de 2-3 ani. Este important ca tulburarea să fie depistată cât mai devreme, iar copilul să urmeze un program de terapie care să îi stimuleze achiziţia şi dezvoltarea limbajului, dar şi îmbunătăţirea comportamentului.

Copilul cu tulburare de spectru autist dezvoltă prin lucru limbajul, dar uneori acesta devine greu funcţional. Acest lucru se referă la dificultăţi de învăţare a conţinutului limbajului adică concept, judecăţi, raţionamente şi dificultăţi în învăţarea utilizării limbajului reprezentată prin utilizarea eficientă a acestuia în comunicare. Un bun utilizator al limbajului sesizează intenţiile din limbajul partenerilor şi se adaptează la contextual comunicării pentru a-şi realiza propriile intenţii. Exersarea comunicării prezintă o etapă importantă a terapiei de recuperare în cazul copilului cu tulburare de spectru. Acesta trebuie să înveţe să întrebe, să reţină informaţii utile, să aibă comentarii la obiect, să dea sens figurat unor exprimări, să preia şi să dezvolte idei. Doar atunci putem afirma că limbajul dobândit de către copil este un limbaj funcţional.

În general, indivizii comunică în mod spontan cu ceilalţi, îi înţeleg şi doresc să se facă înteleşi, empatizează, transmit emoţii şi sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în preajma lui, în societatea în care trăieşte.

Se ştie că persoanele cu autism au dificultăţi severe în planul interacţiunii sociale, comunicării expresive şi receptive, manifestă patternuri de comportament repetitive, şi stereotipe şi interese şi activităţi restrânse, însă vom putea întelege cu adevărat modul lor propriu de a trăi, de a gândi, de a simţi?

Cu toate acestea, autismul rămâne în continuare o enigmă a societăţii noastre din punct de vedere medical. Deşi ştiinţa medicală actuală face în permanenţă noi şi mari descoperiri în rezolvarea anumitor afecţiuni, autismul a rămas unul dintre misterele neelucidate ce influenţează sănătatea copiilor din ziua de azi.

Bibliografie

Exkorn, K. S. (2010). Să întelegem autismul: diagnosticare, tratament, adaptare şi vindecare, Bucureşti: Editura Aramis Print.
Gherguţ, S. (1997). Copilul autist nu vede când ascultă şi nu aude când priveşte. Psihologia nr.2, Seria Psihologie medicală, 7-10.
Muntean, A. (2006). Psihologia dezvoltării umane. Ediţia a II-a revizuită, Iaşi: Editura Polirom.
Muntean, A. (2003). Psihologia copilului şi adolescentului. Ediţie revizuită şi adăugită, Timişoara: Editura Augusta.
Mureşan, C. (2004). Autismul infantil. Structuri psihopatologice şi terapie complexă. Cluj-Napoca: Editura Universitară Clujeană.
Peeters, T. (2009). Autismul: teorie şi intervenţie educaţională. Iaşi: Editura Polirom.
Predescu, L. (2015). Autismul nu este marginea prăpastiei. Piteşti: Editura Paralela 45.
Cosmovici, A. (1996). Psihologie generală. Iaşi: Editura Polirom.