Într-o societate de un dinamism fără precedent, relațiile din câmpul educațional devin din ce în ce mai complexe, mai dificil de abordat. Actul educațional începe din familie și continuă în instituțiile școlare integrate sistemului de învățământ. Confruntându-se cu multe probleme, învățământul are o misiune grea de îndeplinit: aceea de a forma personalități care să corespundă cerințelor societății viitoare, de a-și desfășura activitatea cu mijloace modeste dar în condiții de maximă eficiență tocmai pentru că rezultatele acestui domeniu profesional se repercutează mai târziu asupra întregii societăți. De aceea, problematica deontologiei profesionale este de însemnătate.

Consider că cei ce își aleg cariera didactică trebuie să fie conștienți de multe neajunsuri și să nu le pună mai presus de misiunea pe care o au de indeplinit. Aceasta cu atât mai mult cu cât niciun cetățean nu este dezinteresat de ceea ce se întâmplă în școală. Nici cadrul didactic nu este numai un prestator în acest câmp profesional ci, prin elevi, este și beneficiar al activității școlare. Gândind chiar și din această perspectivă, poate egoistă, conștiința necesității lucrului bine făcut la locul de muncă trebuie să funcționeze. Iar lucrul bine făcut în educație înseamnă a ține pasul cu ceea ce este nou.

Relația educatorilor cu cei ce sunt în plină formare trebuie să fie o relație democratică în care fiecare trebuie să își cunoască ,să își respecte propriul statut și să își îndeplinească propria datorie. Nu doar elevul are datorii față de profesor ci și acestuia îi revin o serie de responsabilități majore.

Respectul reciproc este o condiție esențială a relației dintre educator și educat.

Între elevi, școala trebuie să cultive spiritul de competiție dar o competiție loială, cu obiective pozitive care să stimuleze sufletul și mintea acestora, să le formeze o conduită intelectuală și morală benefice pentru o societate viitoare pe care nimeni nu și-o dorește ca o societate condusă după regulile junglei.

În consecință, cred că în fața unui cadru didactic stau următoarele cerințe:

• să își iubească elevii
• să îi respecte
• să se preocupe de pregătirea profesională perfecționată continuu
• să se preocupe nu doar de A ȘTI PENTRU SINE ci și pentru A ȘTI SĂ DEA celor pe care îi educă
• să fie onest
• să își alimenteze motivația pentru muncă din bucuria rezultatelor obținute cu elevii
• să contribuie după forțele sale la dezvoltarea unității școlare în care lucrează
• să își stimuleze elevii
• să își stimuleze și să ajute colegii
• să fie OM care formează alți OAMENI

Elevului îi revine și lui datoria de a respecta niște cerințe:

• să își iubească profesorii învățând de la ei ce este iubirea
• să îi respecte
• să se preocupe de propria formare intelectuală, morală, estetică, fizică
• să dea după puterile lor celor din jur fără să aștepte doar să primească
• să facă efortul cerut pentru o formare profesională competitivă
• să dovedească înțelegerea efortului pe care societatea, în ansamblul său și școala, prin tot ceea ce înseamnă ea, fac pentru ca el să devină OM.

Toți suntem produsul școlii pe care am urmat-o, cu toții am avut dascălii noștri, pledez pentru respectul cuvenit acestei categorii profesionale fără de care MÂINE nu există. Și pentru a ne merita acest respect, în primul rând, trebuie să ne respectăm pe noi înșine. Nu dovedim acest lucru decât în măsura în care respectăm tot ceea ce poate să însemne deontologia profesiunii de formator de oameni.