Tot procesul predare-învățare-evaluare a fost afectat în mai multe puncte-cheie, odată ce am fost nevoiți a ne desfășura activitatea didactică în online. Din perspectiva disciplinei pe care o predau și anume biologia, aș îndrăzni să-mi prezint opinia cu privire la problemele predării biologiei pe timp de pandemie.
Așa cum știm, biologia este o știință dinamică, studiind zilnic procese și structuri vii, de la cele mai mici, microscopice până la cele vizibile. Analizarea de aproape a unor insectare, nevertebrate mici, ierbare, probe biologice, a unor preparate microscopice etc. trebuie realizată în cele mai sigure condiții. Bineînțeles, dacă școala are „norocul” de a se afla în scenariul verde, elevii pot avea parte în continuare de lucrări de microscopie, esențiale pentru a înțelege „nevăzutul”, însă cu anumite restricții: dezinfectarea mâinilor cu gel dezinfectant pe bază de alcool min. 70% înainte de utilizarea microscopului sau a altor instrumente din trusa de biologie/ lucrarea practică, păstrarea distanței dintre elev și profesor, precum și purtarea măștii de protecție.

În momentul efectuării unei analize microscopice, este necesară o bună coordonare între elev și dascăl, cel din urmă neavând posibilitatea de a atinge/ conduce mâna elevului pentru a-i arăta cum să poziționeze lama cu ajutorul cavalerilor, cum să ridice măsuța cu preparatul, sau să clarifice din micro/ macroviză câmpul vizual al microscopului sau să regleze cantitatea de lumină pătrunsă prin diafragmă. De aceea este nevoie de o cunoaștere foarte bună a pașilor de urmat pentru realizarea un frotiu. Algoritmizarea, ca metodă didactică pare a fi în acest context cea mai bună măsură de dezvoltat.

În cazul lucrărilor practice de disecție, ar fi obligatoriu ca profesorul să pună la dispoziția tuturor elevilor truse de disecție, tăvița individuală de disecție și material biologic proaspăt de analizat. Dacă înainte de martie 2020, puteam realiza cu puține resurse o lucrare de laborator, acum este și mai dificil. Iar pentru acele școli mai puțin dotate la această disciplină, unde profesorul de biologie trebuie permanent să improvizeze și să substituie anumite elemente, este și mai greu.

Profesorul de biologie având resurse didactice limitate ar trebui să transmită tuturor elevilor din clasă cu ajutorul demonstrației prin modele biologice, competențe și conținuturi. Dacă școala se află în scenariu verde și implicit într-o clasă sunt maxim 20 de elevi și dacă sunt resurse didactice limitate, profesorul va fi cel ce realizează lucrarea practică de disecție. Elevii nu mai au posibilitatea de a se „înghesui”, aglomera în jurul mesei profesorului pentru a analiza cum se realizează disecția. Iar acest lucru este lesne de înțeles de ce. Fiind obligatorie păstrarea distanței de minim 1,5 metri între elevi, precum și între elevi și profesor, o măsură ar fi utilizarea unei camere video care să transmită live „manevrarea bisturiului” pe un ecran, elevii putând observa astfel întreaga secvență. Ne gândim la modalitatea prin care studenții, medicii rezidenți sau asistenții medicali participă în sala de operație, de la balcon, ca în Grey’s Anatomy pe un ecran uriaș, masa de operații.

De altfel, o problemă pe care o văd apărută odată cu abordarea aceasta a predării de la distanță și fizică și… morală, de ce nu, este individualismul accentuat pe care îl vor manifesta elevii în viitor. Nu se mai pot construi grupe de lucru, proiecte în grup, analizarea unor fenomene nici măcar în perechi, disecții/ lucrări practice, că tot am amintit anterior etc. Elevii se vor concentra pe propriul stil de învățare și înțelegere a conținuturilor; cooperarea ca principiu pentru care pledam înainte de pandemie pare a fi anihilat din moment ce trebuie să respectăm anumite reguli.

Reforma în învățământ tocmai asta ar reprezenta: cooperarea. Strategia clasică era bazată pe reușita personală, muncă individuală, competiție și compararea performanței unor elevi în ansamblu clasei, de unde elevii mai puțin străluciți se cufundă într-un con de umbră socială. Modalitatea de a lucra în echipe/ grupuri, în mediul online, tot nu rezolvă problema. Emoția, implicarea, responsabilitatea, gândirea analitică, viteza de reacție, cooperarea, motivația nu sunt la fel în mediul online ca în mediul offline. Într-adevăr, în situații excepționale, pentru anumite proiecte de prezentat, elevii ar putea fi grupați după proximitate, centre de interes, afinități sociale, culturale, dar în final susținerea aceea plină de emoții în fața clasei este înlocuită de lejeritatea de a citi de pe un ecran, de a trișa și de a lenevi intelectual din spatele unui suport digital. Prin cooperare, elevii învață și unul de la altul, nu doar de la profesor, apreciază diversitatea în gândire, apar multe idei (brainstorming), se dezvoltă relații interumane, se valorifică informațiile colegilor în construirea cunoașterii proprii.

Totodată, o problemă apărută imediat după ce a fost anunțată decizia de a ne muta cu totul în mediul online, a fost slaba pregătire în direcția resurselor digitale a unor profesori. Acolo unde a fost dorință, au existat bineînțeles și rezolvări. Organizații non-guvernamentale, asociații, site-uri diverse au pus la dispoziția profesorilor numeroase resurse educaționale deschise cursuri de formare gratuite, webinare, materiale, pentru a putea dinamiza orele chiar și în online.

Deși au fost la început anumite impedimente în predarea modernă cu 100 % digital, profesorii s-au adaptat, au muncit, au experimentat, s-au dezvoltat profesional mai mult ca niciodată pentru ca actul predării să nu fie atât de afectat. Acum, după aproximativ 8 luni de când am fost nevoiți să dăm bir cu acest virus, pot spune ca profesor de biologie că am început să umplu acele goluri apărute instant de pe 13 martie 2020.

Sper ca să ne întoarcem cât de curând la normalitatea de odinioară, în care predam și cu sufletul, în care experimentam cooperarea între elevi și anumite strategii didactice fără opreliști… fizice.