Cerințele școlii contemporane pun profesorul în situația de a se adapta la particularitățile clasei de elevi. Conducerea în cadrul clasei de elevi este un proces complex ce implică acțiuni de proiectare, organizare, monitorizare, evaluare, motivare, consiliere. Rolul profesorului este unul complex. Stilurile de conducere sunt adaptate la contextul în cadrul căruia se desfășoară activitatea. Nu putem afirma că există un stil managerial standard cu nivel maxim de eficiență. Profesorul poate „împrumuta” din caracteristicile celor trei stiluri manageriale principale la nivelul clasei. Astfel, fiecare stil managerial prezintă atât avantaje, cât și limite. În continuare, voi  prezenta avantajele și dezavantajele principalelor stiluri de conducere: autoritar, democratic și laissez-faire.

Stilul autoritar

Printre avantajele stilului autoritar putem enumera rigoarea, menținerea „disciplinei”, îndeplinirea sarcinilor, rapiditatea cu care sunt luate deciziile, eliminarea superficialității, centrarea pe sarcină, organizarea riguroasă a activităților, respectarea normativității didactice.

Dezavantajele majore ale stilului autoritar sunt legate de resursa umană. Printre acestea enumerăm: lipsa comunicării, îndepărtarea profesorului de grup și de indivizi, atmosfera tensionată, un climat organizațional inadecvat, motivarea scăzută, lipsa implicării elevilor, scăderea stimei de sine, dată de incapacitatea de a lua o decizie, lipsa unei relații socio-afective între profesor și elev, accentul este pus exclusiv pe obiectivele de tip cognitiv.

Stilul democratic

Stilul democratic prezintă numeroase avantaje, întrucât, profesorul pune accent atât pe sarcină, cât și pe resursa umană (elev). Printre avantajele acestui stil de conducere enumerăm: comunicarea eficientă în cadrul organizației (aici, clasa de elevi), încurajarea opiniei, a exprimării libere, stimularea și motivarea elevilor, încurajarea colaborării, ceea ce duce la formarea unor deprinderi de tip social, feed-back-ul permanent, apropierea profesorului de elevi.

Deși foarte eficient, stilul democratic prezintă și unele dezavantaje, dacă nu este aplicat în mod corect. Printre acestea putem aminti: posibilele abateri comportamentale, neînțelegerile și nepotrivirile de opinie, conflictul dintre cultura organizațională și cultura elevilor, între normativitatea explicită și normativitatea implicită.

Stilul laissez-faire sau permisiv

Printre avantaje, se pot enumera: creșterea coeziunii grupului, comunicarea dintre elevi, cooperarea, exprimarea opiniei în cadrul grupului, formarea unor deprinderi de tip social și dezvoltarea spiritului critic.

Dezavantaje privesc aspecte precum lipsa comunicării între profesor/manager și elev, eventualele abateri disciplinare, lipsa controlului, dezinteresul managerului față de subordonați, încălcarea normativității explicite, lipsa organizării, a rigorii, ceea ce ar duce la rezultate slabe sau chiar la insucces.

Stilul managerial al profesorului

Este esențial ca profesorul, ca manager al grupului, să își adapteze stilul managerial atât la contextul situațional, cât și la particularitățile grupului căruia se adresează. Astfel, se iau în considerare atât situația concretă, cât și caracteristicile grupului și ale indivizilor ce îl compun. Această particularizare și adaptare a stilului de conducere la nivelul clasei de elevi duce la echilibrarea relațiilor din cadrul grupului și la luarea deciziilor optime, în orice situație.

Compatibilizarea dintre stilul de conducere și particularitățile situaționale și individuale se face prin adaptarea liderului la context. Acest lucru necesită existența unor capacități și competențe precum: flexibilitatea în gândire și acțiune, deschiderea spre nou, capacitatea de observare, flexibilizarea programului decizional, capacitatea de comunicare eficientă. Unele dintre aceste competențe fac dintr-un manager, un lider de succes. Putem afirma că un lider nu se formează în școală, acesta devine lider prin raportarea actului managerial la particularitățile situației și ale grupului și indivizilor ce îl compun.

Concluzionând, stilul managerial este o variabilă cheie în elaborarea unei strategii eficiente de conducere. Profesorul, ca manager al clasei de elevi, dispune de o serie de competențe învățate sau autoînvățate, dezvoltate în timp, ce îi permit să se adapteze situației. Adaptarea stilului managerial la particularitățile situației și ale grupului determină eficiența managementului clasei de elevi, văzută ca o microstructură organizațională.

Bibliografie suplimentară
1. Hersey, P., & Blanchard, K. H. (2001). Management of Organizational Behavior: Leading Human Resources (8th ed.). Prentice Hall.
2. Glasser, W. (1998). The Quality School Teacher: A Companion Volume to The Quality School. HarperPerennial.
3. Marzano, R. J., Marzano, J. S., & Pickering, D. (2003). Classroom Management That Works: Research-Based Strategies for Every Teacher. ASCD.
4. Northouse, P. G. (2019). Leadership: Theory and Practice (8th ed.). SAGE Publications.