Analiza formării competențelor receptării și producerii de mesaje (scrise și orale) la gimnaziu

Evaluarea competențelor presupune reconceperea evaluării, luând în considerare, pe lângă achizițiile cognitive ale elevilor și personalitatea, conduita și atitudinile acestora. În acest context se cuantifică și competențele de relaționare, comunicare profesor-elev, disponibilitățile de integrare socială, elevul transformându-se într-un partener al profesorului în procesul de evaluare, prin: autoevaluare, inter-evaluare, evaluare controlată.
Având în vedere recomandările Ministerului Educației Naționale, prevăzute în Programa pentru disciplina limba și literatura română (clasele V-VIII), care insistă asupra faptului că, „pe parcursul învățământului obligatoriu, elevii trebuie să-şi formeze în primul rând competenţele de comunicare indispensabile, în lumea contemporană, pentru orice tip de activitate profesională: să se exprime corect, clar şi coerent în limba română, să asculte, să înţeleagă şi să producă mesaje orale şi scrise, în diverse situaţii de comunicare” , încercăm prin lucrarea de față să propunem un set de activități prin care să optimizăm și să evaluăm competențele de receptare și exprimare a mesajelor scrie ale elevilor de gimnaziu.

În acest sens, statutul mesajului scris (al comunicării scrise) ca mijloc de învăţare şi de evaluare, în cadrul disciplinei, în interdependenţă cu activităţile de comunicare orală şi de lectură, ocupă un statut central, de unde și importanța formării competențelor de receptare și de producere a mesajului scris, precum și evaluarea acestora.

În general, evaluarea se poate defini, în mod tradițional, ca totalitate a activităților prin care se colectează, se organizează și se interpretează datele obținute în urma aplicării unor instrumente de măsurare, în scopul emiterii unei judecăți de valoare pe care se bazează o anumită decizie în plan educațional.

Evaluarea vizează totalitatea proceselor și produselor care măsoară natura și nivelul performanțelor atinse de elevi în învățare, apreciază măsura în care rezultatele învățării sunt în concordanță cu obiectivele propuse, precum și furnizează datele necesare în vederea adoptării celor mai bune decizii educaționale.

Evaluarea competențelor presupune reconceperea evaluării, luând în considerare, pe lângă achizițiile cognitive ale elevilor și personalitatea, conduita și atitudinile acestora. În acest context se cuantifică și competențele de relaționare, comunicare profesor – elev, disponibilitățile de integrare socială, elevul transformându-se într-un partener al profesorului în procesul de evaluare, prin: autoevaluare, interevaluare, evaluare controlată.

La gimnaziu, manualul de limba și literatura română vehiculează, conform Programei școlare propuse de MECS, o viziune integrată a trei domenii specifice (literatură, limbă şi comunicare), „concepte circulare”, abordând diferite tipuri de texte utilizate în predarea noilor cunoștințe și conținuturi. Textele pe care se lucrează sunt texte literare și nonliterare, proporția înclinând spre textele literare, care predomină. Varietatea tipurilor de texte se justificată, în predarea limbii şi literaturii române, deoarece elevii, în funcţie de scopul comunicării şi modul particular de concretizare a informaţiei transmise (text literar sau nonliterar), trebuie să îşi asume competenţe în utilizarea instumentelor de înţelegere a unui text, indiferent de tipul acestuia. De asemenea, elementele de construcție a comunicării au în vedere formarea competențelor de comunicare (receptare și/sau producere) a unor mesaje diverse (orale sau scrise), uzând de textele supuse atenției.

Fişele de evaluare sumativă şi formativă de la nivelul manualelor, conțin exerciţii  gradate care se concentrează pe texte literare sau nonliterare, sarcinile concretizându-se în sarcini precum: selectare, numire, identificare, explicare, indicare, producere de mesaje scrise și/sau orale, alcătuire, completare etc.

Evaluarea în domeniul citirii/ lecturii trebuie să urmărească modul în care elevii operează cu anumite concepte cheie, stăpânesc anumite procese și aplică în situații noi un număr de cunoștințe dobândite, înțeleg, utilizează și reflectează asupra textelor scrise.

În conformitate cu precizările Programei școlare, scopul studierii limbii și literaturii române este acela de a forma tinerilor o cultură comunicațională și literară de bază, capacitate de înțelegere a lumii, competențe în comunicare și interacționare cu semenii, deprinderile de a utiliza în mod eficient și creativ capacitățile proprii pentru rezolvarea unor probleme concrete din viața cotidiană, posibilitatea continuării în orice fază a existenței lor procesul de învățare, sensibilitate la frumosul din natură și la cel creat de om.

Astfel, testele de evaluare propuse trebuie să valorifice competențele generale ale programei școlare, cu precădere cele care se referă la receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare (competențe generale identificate în Programa școlară de limba și literatura română, Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 3393 / 28.02.2017: 2. Receptarea textului scris de diverse tipuri) , și la utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse (competențe gebnerale identificate în Programa școlară de limba și literatura română, Anexa nr. 2 la ordinul ministrului educației naționale nr. 3393 / 28.02.2017: 3. Redactarea textului scris de diverse tipuri).

Evaluarea Națională pune elevul în ipostaza unui cititor avizat, bineînțeles la nivelul de cunoaștere specific vârstei, astfel încât trebuie să demonstreze că a receptat corect textul, l-a înțeles în profunzimea lui, răspunzând unor cerințe care valorifică nivelul de înțelegere a textului. Pentru receptarea corectă a unui mesaj scris, elevul trebuie să urmeze câteva etape importante:

  • prima lectură a textului – receptarea aspectelor generale ale textului, înțelegerea elementară a acestuia;
  • lectura direcționată – explorarea și interpretarea textului;
  • lectura selectivă – privire sintetică asupra textului (valorificarea structurilor de adâncime, interpretare).

Când scopul esenţial al lecturii în şcoală este de a citi pentru a înţelege, acesta devine benefic pentru elevi, înţelegerea/ receptarea mesajului constituindu-se pe mai multe paliere (cultural, analitic şi interpretativ sau atitudinal).

Pe de altă parte, vom supunem atenție testele PISA (Programul pentru Evaluarea Internațională a Elevilor) care prin raportul internațional publicat de OECD, „Excellence and Equity in Education” (vol. I) cu privire la sistemului educațional românesc în cadrul Programului OECD-PISA 2015  (Programul Internaţional OECD pentru Evaluarea Elevilor), subliniază ideea că pe scala generală de citire/lectură (domeniu secundar în PISA 2015), România a înregistrat scorul mediu de 434 puncte (în creștere faţă de 2009 – 424 puncte) ceea ce demonstrează o rată accelerată de creştere a performanţelor de la o administrare la alta, specificându-se o îmbunătăţire a performanţei medii.

Conform OECD PISA 2012, în ce privește competențele de scris și lectură, se subliniază ponderea ridicată a elevilor români în vârstă de 15 ani care dețin competențe de nivel scăzut, aproape patru din zece elevi (37,3%) se situează sub nivelul 2 de performare la testarea internațională, comparativ cu media UE-25 (17,8%).

Evaluarea competențelor de receptare și producere a mesajului scris trebuie să încurajeze autonomia elevilor și parteneriatul profesor-elev, profesorul rămânând o componentă esențială a feedbackului prin observațiile și sugestiile sale.

Școala rămâne mediul de întâlnire cu lectura, reprezentând accesul universal la cunoaștere și educație. Educația elementară începe prin câștigarea competențelor legate de scris și citit.

Capacitățile de a citi și de a scrie rămân competențe fundamentale, fără de care procesul educativ nu se poate desfășura, de-a lungul întregii perioade de școlarizare și, pentru că astăzi vorbim de învățare continuă, de-a lungul vieții, cu cât educația indivizilor devine mai înaltă, cu atât nevoia lor de competențe legate de comunicarea scrisă crește.

Prin proces educativ modern se înțelege coparticiparea celui educat prin metode active, prin autocunoaștere, prin conștientizarea obiectivelor. Accentul se pune pe elev prin integrarea acestuia în procesul educativ ca partener activ care nu se mai limitează la ascultarea lecției, la luarea de notițe sau la reproducerea lucrurilor învățate. Prin procesul de dezvoltare cognitivă omul realizează un proces calitativ prin care se selectează informații după diferite criterii, se stabilește atât corectitudinea, cât și legăturile coerente și necontradictorii cu celelalte informații pe care le are despre realitate.

Lectura reprezintă dialogul între cel care scrie și cel care citește. Dacă emitentul unui text este, mai ales în cazul beletristic, unul singur, receptorii sunt mai mulți. Astfel textul poate fi interpretat în funcție de cititor, de starea acestuia de spirit.

Lectura este interactivă. Cititorul intră în dialog cu textul, pune întrebări, încearcă să formuleze răspunsuri personale, să găsească soluții. Lectura cărții îi oferă celui care o parcurge, pe lângă satisfacțiile pe care le aduce orice fapt inedit, prilejuri unice de reflecție, de meditație. Ea îndeamnă la introspecție, având valori formativ-educative, care își pun amprenta pe întregul comportament al cititorului. Cititul reprezintă, în acest context, unul dintre cele mai de preț instrumente ale activității intelectuale.

La gimnaziu, cunoștințele generale de lectură și tehnică a muncii intelectuale sunt considerate deja achiziționate. Numai la disciplinele din aria „Limbă și comunicare”, aceste cunoștințe sunt tratate sistematic. Însă, nici aici nu sunt văzute ca obiect de studiu/ de învățare în sine, ci ca aplicații ale procesului de transmitere a unei cunoașteri noționale.

Propunem un set de măsuri prin care să îmbunătățim dezvoltarea și evaluarea competențele de receptare și producere a mesajelor scrie ale elevilor de gimnaziu. Experiența didactică personală, dar și cea împărtășită de colegi ne-a confirmat că e nevoie de o strategie complexă pentru cultivarea sau ameliorarea acestui aspect. Depinde, în mare măsură, cum reușește cadrul didactic să combine metodele de învățare, astfel încât orice conținut predat să fie trecut prin filtrul utilității și să fie integrat în setul de norme pe care trebuie să îl aibă elevii în vederea unei prestații intelectuale deosebite.

Bibliografie:
*** www.edu.ro, Curriculum Național. Programe şcolare pentru clasele a V-a – a XII-a. (site-ul Ministerului Cercetării, Educației şi Tineretului, secțiunea Preuniversitar, Programe, Aria curriculară Limbă şi comunicare), accesat la data de 24.07.2017
www.rocnee.eu/index73.htm, Ciclul de testare PISA 2014-2015, Ministerul Educației Naționale. Accesat la data de 30.03.2017

Accesări: 1.448

Articole asemănătoare