Cuvântul alexitimie provine din limba greacă, a-lexis-thimie, însemnând absența cuvintelor în exprimarea emoțiilor. În sens general  amexitimia reprezintă incapacitatea de a regla procesarea cognitiv-motivațional-emoțională. (Parker et al., 1998)  În sens restrâns, conceptul de alexitimie se explică prin deficitul identificării adecvate a propriilor emoţii şi în același timp, a comunicării acestora. Acest deficit  manifestându-se ca o tensiune emoţională negativă acumulatoare de distres.

La baza conturării conceptului de alexitimie  a stat modelul teoretic al nevrozelor lui Freud (1962)  având ca punct de reper noțiunea de conflictul intrapsihic generator de stări prelungite sau excesive de excitare emoțională cu efecte patogene asupra organismului. Freud explică faptul că alexitimia este de natură să inițieze  cât și să intensifice conflictul emoțional. Acestea pot duce la emoții dureroase ce rămân difuz înțelese din cauza deficitului de identificare și semnificare a emoțiilor. Persoanele cu alexitimie au capacitatea limitată de procesare cognitivă a emoțiilor, astfel încât emoțiile să fie experimentate ca stări emoționale conștiente. Experimentarea emoțiilor la persoanele alexitimice se realizează printr-o concentrare și amplificare a senzațiilor somatice. Senzațiile somatice însoțesc excitarea emoțională iar acțiunea fizică apare ca răspuns imediat la emoțiile neplăcute. Acest lucru ar putea explica tendința aparentă a persoanelor care au caracteristici alexitimice de a dezvolta ipohondrie și tulburări de somatizare, predispoziții la comportamente compulsive, cum ar fi alimentația excesivă, abuzul de substanțe psihoactive sau înfometarea de sine, anorexie nervoasă. În acord cu Freud, Marty și de M’Uzan (1963)  au explicat faptul că alexitimia se datorează perturbării relației timpurii copil mamă având ca efect diminuarea capacității copilului de a experimenta sentimente sau  diminuarea abilității de a folosi fantezia, imaginația ca mijloc de a satisfacere pulsiunile instinctuale.  Un studiu din 2020  confirmă faptul că factori de risc similari, cum ar fi mediul familial și  stilul de atașament al copilului  sunt corelați cu  tulburarea de personalitate antisocială și alexitimie. (Zhao&Chunxiao, 2020).

Susținătorii abordării psihanalitice, asertau faptul că, oamenii cu niveluri ridicate de alexitimie sunt predispuși să experimenteze simptome somatice, deoarece nu pot folosi fantezia ca mediator al reglarii energetice date de pulsiunile instinctuale necesare pentru un echilibru afectiv. (Nemiah, 1977). Sifneos (1976) clasifică patru manifestări cardinale alexitimice: capacitatea de a exprima verbal emoțiile sau sentimentele; limitarea vieții imaginare; tendința de a recurge la acțiune pentru a evita sau rezolva conflictele; descrierea detaliată a faptelor, a evenimentelor, a simptomelor fizice.  Martin Pihl (1986)  relevă că, eșecul de a regla și modula emoțiile supărătoare la nivel neocortical (cognitiv) ar putea duce la intensificarea răspunsurilor fiziologice la situații stresante, producând astfel condiţii propice pentru dezvoltarea bolii somatice. Chiar dacă boala este generată de potențiali  factori de risc constituţionali, eventual genetic şi/sau de agenţi de mediu, persoanele cu niveluri alexitimice ridicate manifestă o disociere  între răspunsuri fiziologice și  răspunsurile subiective la distres.

Alexitimia nu este considerată o tulburare în cea de-a cincea ediție a Manualului de Diagnostic statistic al tulburărilor mintale (2013). Alexitimia este legată de o serie de stări patologice, cum ar fi tulburările de durere cronică (Di Tella & Castelli, 2016), tulburările de alimentație (Westwoodet al., 2017), tulburări de stres  post traumatic(Passardi et al., 2019), tulburări obsesiv-compulsivă (Kim et al., 2016). Alexitimia este predominantă în aproximativ 10% din populația generală bărbații fiind mai afectați decât femeile  iar 45,7% dintre pacienții cu diagnostic psihiatric au alexitimie severă. (McGillivray et al., 2017). Alexitimia având un posibil rol în dezvoltarea afecțiunilor psihiatrice.

Descoperirile din psihologia dezvoltării Buchanan  și colaboratorii lui (1980), cercetările neurobiologice  ale lui Voeller (1986) sugerează că deficite  de semnificare emoțională pot implica variații în organizarea creierului dezvoltând încă din copilărie modele defectuoase de schimb afectiv. Taylor (1998) relevă  că  alexitimia  este un concept multidimensional organizat în jurul a patru axe.  Alexitimia are atât componente emoționale reprezentate prin deficitele privind recunoașterea sau identificarea emoțiilor cât  și componente cognitive  clasificate prin deficitele de imaginație, fantezie, empatie utilizând un mod de gândire concret neintrospectiv orientat spre exterior, astfel încât propriile emoții și stări interioare fiind evitate.

Alexitimia are ca înțeles acea latură cognitivă manifestată cu dificultăți în identificarea, descrierea emoțiilor proprii și ale celor din jur, precum și orientare spre exterior atunci când se confruntă cu stări emoționale, indivizii nefiind capabili de introspecție.
Persoanele cu alexitimie au un nivel scăzut de imaginație și empatie explicată prin înțelegere aslabă a schimbărilor de dispoziție. (Mahapatra & Sharma, 2018) Alexitimia este asociată cu dependențe severe privind consumul crescut de substanțe, gânduri compulsive puternice la medicamente și niveluri ridicate privind dorința de a consuma droguri (Cruise & Becerra, 2018).

Alexitimia se explică printr-o necorelare a răspunsurilor emoționale implicite și explicite. Răspunsurile emoționale implicite sunt manifestate la nivel fiziologic ( ritm cardiac crescut – indicatori impliciți ) iar răspunsurile emoționale explicite reprezintă intensitatea emoțională autoraportată a reactivității emoționale ( furie, frică, entuziasm – indicatori expliciți).

Alexitimia reprezintă o disfuncţionalitate a sistemului de reprezentare afectivă, care, ar avea ca rezultat, capacitatea cuiva de a se forma privind indentificarea, înțelegerea și gestionarea propriilor emoții.  Din cauza procesului de  deformare a   reprezentării stărilor afective interne interocepția conştientă nu se poate realiza. Deficitul privind  clasificarea propriei stări afective interne, ar putea afecta, capacitatea de a dezvolta asocierile învățate adecvat dintre indiciile emoționale externe și indiciile emoționale interne. (Gaigg et al., 2016)

Alexitimia poate genera tulburări de dispoziție și dereglare la adolescenți, crescând riscul de dependență și de sinucidere la vârsta adultă. (De Berardis et al., 2020)  O cercetare din 2021 evidențiază corelația între alexitimie și recidiva comportamentului adictiv. Persoanele alexitimice, atunci când se confruntă cu emoții negative, au tendința să folosească strategii de coping negativ pentru a se elibera de stările de depresie sau  anxietate crescând riscul consumului de droguri. (Palma et al., 2021).
Alexitimia  este un construct conceptual definindu-se ca un deficit multidimensional emoțional – cognitiv în recunoașterea, reglarea afectelor datorită lipsei de abilități în a identifica, descrie și comunica sentimentele din perspectiva competențelor emoționale, Deficitul de imaginație fiind relevat printr-un mod de gândire concret neintrospectiv din perspectiva componentelor cognitive.

Bibliografie
1. Parker JD, Taylor GJ, Bagby RM. (1998). Alexithymia: Relationship with ego defense and coping styles. Comprehensive Psychiatryc, 39(2), 91-8. doi.org/10.1016/S0010-440X(98)90084-0
2. Cao W., Fang Z., Hou G., Han M., Xu X., Dong J., Zheng J.( 2020). The psychological impact of the COVID-19 epidemic on college students in China. Psychiatry Research,  287(1). doi.org/10.1016/j.psychres.2020.112934
3. Sifneos P.( 1967). Clinical observation on some patiente suffering from a variety of psychosomatic disorders, în Procedings of the Seven th Conference on Psychosomatic Research, Basel, Karger
4. De Berardis, D., Fornaro, M., Orsolini, L., Ventriglio, A., Vellante, F., & Di Giannantonio, M. (2020). Emotional Dysregulation in Adolescents: Implications for the Development of Severe Psychiatric Disorders, Substance Abuse, and Suicidal Ideation and Behaviors. Brain Sciences, 10(9), 591. http//doi.org/ 10.3390/brainsci10090591
5. Gaigg, S. B., Cornell, A. S., & Bird, G. (2016). The psychophysiological mechanisms of alexithymia in autism spectrum disorder. Autism, 22(2), 227–231.  http//doi.org/ 10.1177/1362361316667062
6. Westwood H, Kerr-Gaffney J, Stahl D, Tchanturia K. Alexithymia in eating disorders: Systematic review and meta-analyses of studies using the Toronto Alexithymia Scale. J Psychosom Res. 99. 66-81. http//doi.org/ 10.1016/j.jpsychores.2017.06.007.
7. Cruise KE, Becerra R.(2018) Alexithymia and problematic alcohol use: A critical update. Addict Behavior, 77, 232-246. http//doi.org/10.1016 /j.addbeh.2017.09.025
8. Mahapatra A, Sharma P.(2018) Association of Internet addiction and alexithymia – A scoping review. Addict Behavior, 81, 175-182. http//doi.org/10.1016/j.addbeh.2018.02.004.
9. De Berardis, D., Fornaro, M., Valchera, A., Rapini, G., Di Natale, S., De Lauretis, I., … Di Giannantonio, M. (2020). Alexithymia, resilience, somatic sensations and their relationships with suicide ideation in drug naïve patients with first‐episode major depression: An exploratory study in the “real world” everyday clinical practice. Early Intervention in Psychiatry. 14(3),  336-342. http//doi.org/10.1111/eip.12863
10. Palma-Álvarez, Ros-Cucurull, Daigre, Perea-Ortueta, Serrano-Pérez, Martínez-Luna, Salas-Martínez, Robles-Martínez, Ramos-Quiroga, Roncero and Grau-López. (2021) Alexithymia in Patients With Substance Use Disorders and Its Relationship With Psychiatric Comorbidities and Health-Related Quality of Life. Front Psychiatry. 9;12:659063. . http//doi.org/ 10.3389/fpsyt.2021.659063.