Trecerea de la ciclul primar la ciclul gimnazial reprezintă un moment de mare importanță în parcursul școlar al fiecărui copil. Această etapă este percepută de mulți elevi ca o „ruptură” de mediul cunoscut, sigur și apropiat pe care l-au avut alături de învățător și ca o intrare într-o lume nouă, mai complexă, unde cerințele devin mai variate și unde relațiile interumane se diversifică. Procesul de tranziție nu înseamnă doar schimbarea unor discipline, a manualelor sau a profesorilor, ci și o transformare emoțională și socială, care are nevoie de atenție și îndrumare pentru a fi depășită cu succes. În acest context, rolul colaborării dintre învățătorii de la clasa a IV-a și viitorii profesori de gimnaziu devine esențial. Elevii trebuie ajutați să înțeleagă și să accepte schimbarea, iar acest lucru poate fi realizat prin activități comune, extracurriculare, de consiliere și prin implicarea activă a părinților.

Copiii din ciclul primar sunt obișnuiți cu figura unică a învățătorului, care le ghidează pașii zilnic, fiind un reper de stabilitate și siguranță. La gimnaziu, însă, fiecare disciplină este predată de un profesor diferit, ceea ce poate crea senzația de fragmentare și confuzie. Elevii se confruntă cu stiluri de predare variate, cu cerințe diverse și cu o mai mare responsabilitate în ceea ce privește organizarea și asumarea propriilor sarcini. Dacă tranziția nu este sprijinită, unii elevi pot resimți stres, anxietate sau chiar o scădere a motivației pentru învățare. În schimb, atunci când acomodarea se face gradual și printr-o bună colaborare între cadrele didactice, șansele de succes școlar și de integrare cresc considerabil.

Un prim pas important este ca profesorii de gimnaziu să își cunoască viitorii elevi încă din clasa a IV-a. Vizitele la clasă, participarea la lecții deschise sau organizarea unor ateliere comune le permit cadrelor didactice să observe ritmul de lucru al elevilor, nivelul de cunoștințe și particularitățile de învățare. Totodată, elevii au ocazia să interacționeze direct cu profesorii, să le adreseze întrebări și să își formeze o primă impresie pozitivă asupra acestora. De exemplu, un profesor de matematică ar putea organiza, împreună cu învățătorul, o activitate practică de rezolvare a problemelor într-un mod creativ, iar un profesor de limba română ar putea susține un atelier de lectură interactivă. Aceste experiențe îi familiarizează pe copii cu metodele de lucru din gimnaziu și le reduc teama de necunoscut.

Tranziția poate fi susținută și prin activități extracurriculare. Excursiile, concursurile școlare, vizitele la muzee sau taberele tematice organizate împreună de învățători și profesori reprezintă contexte ideale în care copiii își pot descoperi abilitățile și pasiunile. În aceste momente informale, profesorii pot comunica mai deschis cu elevii, pot construi relații de încredere și pot reduce distanța care, în mod obișnuit, se creează la începutul gimnaziului. Astfel, elevii ajung să perceapă școala nu doar ca pe un loc al sarcinilor academice, ci și ca pe un spațiu al descoperirii, prieteniei și colaborării.

Un alt element esențial în procesul de adaptare este sprijinul consilierului școlar. Prin ședințe de consiliere individuală sau de grup, copiii își pot exprima temerile, emoțiile și dificultățile legate de această etapă. Consilierul îi ajută să își dezvolte încrederea în sine, să își gestioneze emoțiile și să își formeze deprinderi de învățare autonomă. În paralel, părinții joacă un rol central. Ei sunt cei care pot încuraja, susține și oferi siguranță copilului acasă. Implicarea lor în activitățile școlare, participarea la întâlniri cu profesorii și comunicarea constantă cu aceștia transmit copilului mesajul că școala este un partener de încredere în procesul de formare.

Pentru ca această tranziție să fie eficientă, profesorii trebuie să fie atenți la diversitatea de nevoi ale elevilor și să își adapteze metodele de lucru. Este important ca ei să își facă timp să cunoască nu doar nivelul academic al copiilor, ci și personalitatea, stilul de învățare, pasiunile și dificultățile acestora. Elevii care simt că sunt ascultați și înțeleși de profesori se integrează mai ușor și își păstrează motivația pentru învățare. Totodată, este util ca la începutul clasei a V-a profesorii să stabilească așteptări clare și să le explice copiilor modul de lucru, oferind exemple concrete și feedback constructiv. Astfel, elevii se vor simți orientați și sprijiniți, fără a percepe cerințele ca pe o presiune suplimentară.

Tranziția de la ciclul primar la cel gimnazial nu este doar o etapă formală, ci un proces complex care influențează parcursul școlar al elevilor. Acomodarea și adaptarea presupun colaborare între învățători, profesori, consilieri școlari și părinți, prin activități bine gândite și centrate pe nevoile copilului. Dacă acest demers este realizat cu responsabilitate și implicare, elevii vor reuși să treacă peste emoțiile și temerile firești și să privească noua etapă ca pe o oportunitate de creștere și dezvoltare. Școala va deveni un mediu prietenos și sigur, în care fiecare copil are șansa să își descopere potențialul și să își construiască un drum solid spre viitor.