Accentul pus pe comunicare are ca rezultat excluderea textului literar din practicile de la clasă în predarea limbii franceze ca limbă străină (FLE). Dacă analizăm varietatea de manuale alternative, ajungem la aceeași concluzie: toate sunt axate pe texte artificiale, extrase din reviste, ziare sau texte special concepute pentru elevi. Mai mult, textele literare sunt foarte rare în aceste manuale, iar timpul alocat pentru o astfel de lecție este foarte restrâns. Regăsim mai multe texte literare doar la niveluri mai avansate, adică începând cu anul al cincilea de studiu (în special la liceu). Falsa convingere că textul literar ar putea limita exprimarea orală la clasă a condus la neglijarea acestor tipuri de texte.

„Deși literatura este acceptată universal ca un adevărat laborator al limbii, care deschide porțile către istorie, cultură și o întreagă civilizație, valorificarea sa în materialul pedagogic rămâne un fenomen rar” (Shrivastava, 2009-2010). Vedem, astfel, că deși textul literar este ca o comoară pentru noi, utilizarea sa la clasă este slabă. Încă de mic, elevul este obișnuit cu povești, basme care îi dezvoltă imaginația, vocabularul și cunoștințele. Însă ceea ce nu este deloc surprinzător este că elevii de toate vârstele iubesc acest tip de texte, așa că de ce să-i privăm de aceste lumi imaginare în care adoră să se refugieze? Ar fi mai bine să încercăm să readucem textele literare în sala de clasă FLE și să le predăm într-un mod mai plăcut, mai atractiv.

Putem combate mitul conform căruia literatura ar fi asociată cu metodele tradiționale, activitățile de gramatică și traducere, care limitează exprimarea orală. Textul literar este o sursă autentică de predare, pe care putem aplica o varietate de activități care să exerseze toate competențele comunicative: înțelegerea orală, exprimarea orală, interacțiunea orală, înțelegerea scrisă și exprimarea scrisă.

Textul literar nu reprezintă doar un mijloc de a stimula imaginația elevului sau de a reda evenimente imaginare ale unui scriitor, ci poate fi, în egală măsură, o sursă de predare a culturii și civilizației franceze: fiind considerat un document autentic, textul literar reflectă aspecte și elemente esențiale ale realității culturale și sociale din Franța și spațiul francofon. Studiul textelor literare nu este, deci, doar o plăcere estetică, ci „de asemenea, un loc de întâlnire a culturilor și un spațiu privilegiat al interculturalității” (Pütz, 2008, p. 7). Indirect, ele contribuie și la achiziția lingvistică, în special în domeniul vocabularului și al gramaticii.

În plus, literatura este un instrument bun pentru a reprezenta realitățile socioculturale ale Franței. Fiecare text literar ascunde o multitudine de momente din viața cotidiană franceză, iar așa cum afirmă și Pütz, lucrul cu texte literare autentice permite o apropiere de cultura franceză și un dialog intercultural prin intermediul unor situații realiste. De aceea, literatura este foarte importantă, pentru că pune elevul în contact direct cu o altă cultură, într-un mod subtil. Textul literar îl scoate pe elev din lumea sa și îl conduce către alta: „Literatura, pentru că nu este decât o reprezentare a realului, permite, într-un mod delicat, abordarea subiectivității și a relativismului cultural, pentru a ieși din sine și a merge către celălalt” (Nauche, 2009).

A învăța o limbă străină nu înseamnă doar a învăța vocabularul și gramatica. Toate aceste componente trebuie puse într-un context. Iar contextul cel mai potrivit este literatura. După cum spunea Jean Verrier, citat de Cervera: „sunt ele [textele literare] cele care fac ca o limbă să fie vie” (Verrier, 1994, citat în Cervera, 2009, p. 46).

Odată cu predarea textului literar, profesorul joacă un dublu rol: transmite cunoștințe de limbă și de literatură. Astfel, elevul nu mai este un actor pasiv la clasă, nu mai primește informația „pe tavă”, ci trebuie să extragă singur regulile și esența lecției, sub îndrumarea profesorului. Lucrul cu textul literar implică mai multe dimensiuni care contribuie la formarea umană: dimensiunea etică, estetică, culturală și lingvistică. Pe lângă competențele lingvistice și comunicative, literatura dezvoltă și alte calități ce contribuie la formarea personalității elevilor. Din punct de vedere etic, literatura reflectă valorile unei societăți și analiza sa poate dezvolta spiritul critic (Cervera, 2009). În ceea ce privește dimensiunea estetică, trebuie menționat efectul pozitiv pe care literatura îl are asupra sensibilității artistice a elevilor.

În demersul său de interpretare a unui text, profesorul este cel care inițiază elevul: „Textul literar este acela care provoacă interpretări variate, critici diferite, diverse lecturi… De aceea este important ca elevul care învață o limbă străină să fie introdus, în același timp, și în cultura limbii-țintă” (Cervera, 2009).

Este important să le prezentăm elevilor literatura în toate formele ei. Putem preda limba franceză nu doar prin proză, ci și prin poezie sau teatru. Elevul trebuie familiarizat cu toate genurile literare. Fiecare gen poate deveni o etichetă care reflectă personalitatea fiecărui elev. Profesorii trebuie să-și facă lecțiile mai interactive și să aducă în clasă texte literare interesante și accesibile, care să le deschidă apetitul pentru cunoaștere.

Mai mult, o întrebare importantă, ridicată de Daniel Coste și preluată de Cervera, este: „Trebuie să învățăm limba prin literatură sau literatura prin limbă?” (Coste, citat în Cervera, 2009, p. 46). Din punctul meu de vedere, ambele variante pot fi aplicate la ora de limba franceză, dar în special prima: trebuie să predăm limba prin intermediul literaturii. Obiectivul principal al orei de limba franceză este predarea limbii. Apoi, dacă timpul ne permite, putem introduce și elemente suplimentare, cum ar fi noțiuni de literatură.

Textul literar este important și pentru valoarea sa polisemică. Pentru cititori, este mai ușor să lucreze cu un text care poate avea mai multe sensuri, ceea ce le ușurează sarcina. Mai mult, textul literar are o permanență ce nu cunoaște limite spațio-temporale: „…documentul literar, spre deosebire de altele, este autoconținut și capabil, datorită polisemiei sale, […] să vorbească tuturor, dincolo de timp și spațiu…” (Turmel-John, 1996, p. 52). „…elevul-cititor poate proiecta propria imagine asupra textului, iar faptul că își mobilizează experiențele stimulează memoria; astfel, percepe textul într-un mod personal, interesându-se, în același timp, și de aventura limbii” (Rufat Perellò, s.d., p. 583).

În schimb, dacă alegem un text din ziar, trebuie să limităm interpretările elevilor la acel eveniment concret care a fost sursa sa, iar elevii trebuie să aibă informații suplimentare pentru a putea lucra cu el. Caracterul monosemic al textului non-literar poate face înțelegerea mai dificilă. În plus, permanența textului literar oferă o nouă dimensiune fiecărei lecturi. Fiecare generație analizează un text diferit, în funcție de evenimentele culturale.

Prin urmare, observăm importanța multiplă a textului literar în cadrul orei de franceză ca limbă străină (FLE). Acesta este, în egală măsură, o sursă de îmbogățire a vocabularului, un mijloc eficient de predare a gramaticii în contexte variate, o oglindă care reflectă cultura și civilizația unei țări și, totodată, un instrument valoros care oferă libertate de exprimare imaginației.

Bibliografie

Cervera, R. (2009). À la recherche d’une didactique littéraire. United International College de Chine, Hong Kong Baptist University – Université Normale de Pékin.

Nauche, I. (2009). La littérature en classe d’accueil. Dossier „Enfants d’ailleurs, élèves en France”, N°473, mai 2009.

Pütz, W. (2008). La littérature en cours de FLE. Travailler avec la collection C’est bien de Philippe Delerm. Université de Cologne, Faculté des Lettres, Séminaire roman, p. 7.

Rufat Perellò, H. (s.d.). De la lecture avant toute chose… Enseignement/Apprentissage du FLE par la littérature. Université Pompeu Fabra, Barcelona, p. 583.

Shrivastava, G. (2009). La littérature en didactique du français langue étrangère, Université Stendhal, Grenoble 3.

Paule Turmel-John, (1996).  Le texte littéraire en classe de seconde ou étrangère, Québec français, n° 100, p. 52.