Rolul purtătorului de cuvânt din instituțiile de învățământ
Practicianul de relații publice este persoana desemnată să prezinte perspectiva oficială a unei instituții în relațiile cu presa, rolul său este „de a transmite informații importante pentru public, consistente, și mai ales, corecte”. Organizația este emițătorul mesajului, iar PR-ul este doar cel care mijlocește distribuirea lui către publicuri. În realitate însă, situația este mai complicată, deoarece un practician de relații cu publicul nu este un simplu transmițător de informații, ce are deoseori un rol prim în formularea mesajului care urmează să fie difuzat presei sau comunității, ci are și rolul de a transmite acest mesaj cu succes.
Principiile care vin în sprijinul ideii de a avea un PR, pot fi următoarele:
- directorul organizației are de obicei un program foarte încărcat care nu-i permite să fie întotdeauna disponibil față de solicitările mass-mediei; el nu are întotdeauna calitățile necesare unui bun comunicator;
- aserțiunile făcute de un manager în fața presei angajează total organizația, pe când PR-ul își poate permite ca în situații nesigure să amelioreze răspunsul prin diferite procedee;
- nicio organizație și niciun domeniu de activitate nu sunt imune la situații de criză, controverse, sau tot felul de confruntări ce implică atenția publică. În astfel de situații, un PR eficient poate să aducă mari servicii organizației sale; de altfel, una dintre cerințele elementare ale managemetului comunicării în situații de criză este cea a desemnării unui purtător de cuvânt pentru perioada crizei.
Managerul unei instituții sau organizații va fi pus la adăpost de așa-numitul „efect de bumerang”, ce constă în afectarea imaginii unei persoane ce apare prea frecvent în presă. Atunci când PR-ul se expune acestui efect, managerul organizației poate apărea numai în situațiile și momentele cu adevărat importante în care, prin prestanță, nu va afecta imaginea organizației.
În prezent, în instituțiile școlare de stat din România, Comisia de promovare a imaginii școlii are caracter temporar, lucru prevăzut în Regulamentul-Cadru de Organizare și Funcționare a Unităților de Învățământ Preuniversitar, Cap. III :
„Comisiile din unitățile de învățământ:
ART. 79
(1) La nivelul fiecărei unități de învățământ funcționează următoarele comisii:
1. cu caracter permanent;
2. cu caracter temporar;
3. cu caracter ocazional.
(4) Comisiile cu caracter temporar vor fi stabilite de fiecare unitate de învățământ, prin regulamentul de organizare și funcționare al unității de învățământ.
Comisia pentru informare și relații publice este constituită în baza Legii nr. 544/2001, HG. nr. 6478/2016) care prevede accesul liber și neîngrădit al persoanei la orice informație de interes public, definite astfel prin prezenta lege, constituie unul dintre principiile fundamentale ale relațiilor dintre persoane și autoritățile publice, în conformitate cu Constituția României și cu documentele internaționale ratificate de Parlamentul României.”
Comisia de promovare a imaginii școlii, la nivelul unității de învățământ, are ca reprezentant purtătorul de cuvânt. Viziunea și misiunea purtătorului de cuvânt trebuie să fie în conformitate cu nevoile și dorințele publicurilor. Purtătorul de cuvânt va avea întotdeauna nevoie de sprijinul echipei de management din școală. Prin urmare, Comisia de relații publice, împreună cu purtătorul de cuvânt al școlii, numit în baza unei decizii, beneficiază de o fișă a postului în care sunt prevăzute toate îndatoririle.
Funcția de PR este necesară pentru că jurnaliștii au nevoie de un punct de vedere oficial al instituției, de o persoană învestită cu autoritate, renume și prestanță. În cadrul unei instituții, PR-ul se poate afla, în general, în următoarele conjuncturi:
- Ca responsabil al birolui de presă, în acestă situație informațiile îi vor parveni nemijlocit, dar munca sa va fi grevată de necesitatea demersurilor administrative interne;
- Dacă este independent față de biroul de presă, ca membru al departamentului de management al instituției pentru PR, această poziție este extrem de favorabilă, pentru că îi permite accesul direct la informații, ce ar putea servi la managementul imaginii publice a instituției.
- În cadrul biroului de relații cu presa, în acestă situație avantajul constă în faptul că acțiunile PR-ului și ale biroului de presă se pot conduce cu mai multă ușurință. Dacă PR-ul nu face parte din departamentul mnagementului unei organizației (el fiind un subaltern al șefului biroului media) constituie însă un dezavantaj, deoarece informațiile s-ar putea să nu ajungă în timp util la el.
Printre îndatoririle PR-lui, se pot număra următoarele acțiuni:
- Conducerea activităților permanente ale biroului de presă;
- Coordonarea și susținerea unor briefinguri de presă în mod periodic;
- Participare la întâlnirile de management ale organizației pentru a contribui la luarea deciziilor și ulterior, pentru a stabili strategii de aducere a acestora la cunoștința opiniei publice;
- Elaborarea, planificarea campaniilor de presă și bineînțeles conducerea lor;
- Rezolvarea solicitărilor mass-mediei;
- Pregătirea, conferințelor, ședințelor, interviurilor și briefingurilor de presă, care vor fi susținute de către oficiali ai instituției;
- Consilierea membrilor conducerii în chestiuni care privesc relațiile instituției cu presa;
- Redactarea, supervizarea redactării discursurilor, conceperea lor atunci când vor fi rostite de către oficialii organizației cu diferite ocazii;
- Organizarea unor vizitelor de presă și pregătirea detaliilor administrative;
- Conectarea cu alte departamente de comunicare din alte instituții;
- Supervizarea tuturor publicațiilor realizate de instituție pentru informare externă și internă;
- O permanentă evaluare a activităților desfășurate în relație cu mass-media și sintetizarea feedbackului pentru acțiunile viitoare.
Edward Bernays a făcut o listă de 11 caracteristici personale de care are nevoie un practician de relații publice:
- Un bun simț la rațiunii, al logicii și al intuiției;
- Caracter integru și memorie bună;
- Capacitate de sinteză și analiză;
- Gândire critică și creativă;
- Discreție și cinste;
- Obiectivitate;
- Interes sporit pentru soluționarea tuturor problemelor apărute;
- Cultură generală bogată;
- Curiozitate, reflexivitate și diplomație;
- Putere de analiză și de sinteză;
- Instruire în domeniul științelor sociale și în mecanismele relațiilor publice.
Reprezentantul instituțiilor trebuie să aibă următoarele calități:
- Ușurința comunicării și a relațiilor sociale, a exprimării scrise și orale;
- Să fie un bun organizator și să știe să evalueze cu rapiditate o situație și să ia decizii fără a tergiversa răspunsul în așteptarea unor aprobări de la conducerea organizației;
- Cunoașterea presei și înțelegerea modului ei de funcționare;
- Cunoașterea îndeaproape a instituției pe care o reprezintă și a subiectelor pe care le prezintă.
Ca specialist în relații publice, purtătorul de cuvânt va fi pus în situația de a susține în mod nemijlocit un brifing sau o coferință de presă. În acestă ipostază trebuie efectuate următoarele:
- Asigurarea că tema propusă pentru conferința de presă va prezenta un real interes pentru mass-media.
- Sala unde va avea loc conferința trebuie să fie dotată cu cele necesare: scaune, mese pentru jurnaliști, etc.
- Stabilirea zilei și a orei la cere începe conferința;
- Pregătirea listei cu întrebări și răspunsuri posibile;
- Desemnarea unui moderator sau conducător al conferinței,
- Asigurarea vizibilității materialelor ilustrative;
- Cel care moderează o conferință trebuie să anunțe din timp că se apropie sfârșitul acesteia, prin formulări cum ar fi: „Mai avem timp pentru două întrebări”, „Acesta este ultima întrebare”.
În concluzie, funcția de purtător de cuvânt, indiferent dacă se practică în instituții de învățământ sau în alte organizații, reclamă o bună pregătie profesională în domeniul jurmalismului, al comunicării, al domeniului public, pentru că opinia publică din zilele noastre este receptivă la aserțiunile făcute în sfera presei. Capacitatea de sinteză și analiză, cunoașterea subiectelor pe care le prezintă, evaluarea rapidă a situațiilor, cunoașterea jurnaliștilor și a exigențelelor profesionale ale acestora, trebuie să fie principalele lui calități, care-l vor ajuta să crească efectele favorabile ale mesajelor instituției și să le reducă pe cât posibil pe cele nefavorabile.
Bibliografie
Cristina Coman, Relațiile publice și mass-media, Polirom, 2004;
Doug Newsom, Judy VanSlyke Turk, Dean Kruckeberg, Totul despre relațiile publice, Polirom, 2003;
Dragan, I., Paradigme ale comunicării de masă, Editura Șansa, București, 1996;
George David, Tehnici de relații publice. Comnicarea cu mass-media, Polirom, 2008;
Joe Marconi, Ghid practic de relații publice, Polirom, 2007;
Pailliart, Isabelle, Spațiul public și comunicarea, Iași, Ed.Polirom, 2002.
Accesări: 524
prof. Mihaela Melinte
Liceul de Transporturi Auto Traian Vuia, Galați (Galați), România
Profil iTeach: iteach.ro/profesor/mihaela.melinte1